Manastirea Pangarati - doua biserici suprapuse [Pângăraţi]

TIPĂREȘTE

Preambul: Pe vremuri, in vacantele de vara, scolile organizau activitati instructiv-educative pentru elevi. Intr-una din zile am avut planificata o drumetie la Pangarati, la "Castel". Statiunea de Cercetari Geografice, Geologice si Biologice a Universitatii A. I. Cuza din Iasi ocupa in acei ani complexul de cladiri numit simplu de localnici "Castel". Animalele si pasarile impaiate, acvariul cu flora si fauna specifice lacului de acumulare de la Bicaz, au facut deliciul drumetiei noastre.

In incinta am vazut o biserica mica, cu peretii grosi, afumati si pe alocuri coscoviti. Curiozitatea noastra de copii ne-a impins pana aproape, am vazut hrube, tainite la subsol... Ne-a intampinat un aer rece, ca de pivnita. Ni s-a spus ca acolo a fost o inchisoare. Infiorati, ne-am retras. Mult mai tarziu am aflat fascinanta istorie a acestor locuri.

Daca vreti sa continuam impreuna plimbarea prin "Tinutul meu de vis", astazi va propun o vizita la Manastirea Pangarati.

Drumul lateral din soseaua Piatra Neamt - Bicaz, care urca pana in apropierea Hidrocentralei Stejaru, duce la un ansamblu monahal reperat de la mare departare. Tot acolo ajungem si daca o luam pe scurtatura, pe un drumeag ingust, semnalat cu indicator rutier, care trece pe sub calea ferata si continua printre case de oameni gospodari pana in parcarea asezamantului de veche traditie, Manastirea Pangarati.

Primul intemeietor duhovnicesc a fost sihastrul Simeon care, insotit de cativa calugari, s-a retras in 1432 de la Bistrita aici, pe coasta dealului Paru. Padurile dese de brad si fag, departe de orice asezare omeneasca, ofereau un loc potrivit pentru privegheri, posturi si rugaciuni. Traditia locala spune ca 29 de ani calugarii au vietuit si s-au rugat in bordeie de pamant. In 1461, in primii ani ai domniei lui Stefan cel Mare, staretul Simeon a cerut ajutor voievodului pentru a ridica o biserica. Astfel a fost construita prima biserica de lemn cu hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, precum si cateva chilii. Sihastrul Simeon de la Pangarati a devenit primul duhovnic al voievodului Stefan cel Mare.

In 1476, in timpul unui asediu, biserica si chiliile au ars, iar calugarii s-au risipit. Sihastrul Simeon s-a retras in Transilvania unde ulterior a si murit, schitul ramanand fara povatuitor pentru cei cativa calugari sihastri care s-au intors printre ruine, dupa incendiu. Nu se stie daca Stefan cel Mare a ajutat la ridicarea unei noi biserici pe locul celei incendiate, ceea ce se stie este ca schitul a continuat sa fiinteze, din 1508 avandu-l ca parinte duhovnic pe cuviosul Amfilohie venit de la Moldovita.

In perioada 1560-1564 voievodul Alexandru Lapusneanu a construit o biserica de piatra pe locul celei de lemn, chilii, zid, precum si puternice turnuri de paza si aparare in cele patru colturi ale incintei.

Legenda spune ca Marele Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir s-a aratat in vedenie voievodului si i-a poruncit sa-i zideasca manastire pe ruinele fostei bisericute arse. Acesta s-a sfatuit cu boierii si mesterii timpului ajungand la concluzia ca locul indicat nu este prielnic pentru fundatia unei biserici. Dupa a doua vedenie in care Sfantul a poruncit iarasi sa se zideasca biserica, voievodul s-a sfatuit cu alti mesteri, dar concluzia a ramas aceeasi: terenul format din doua pante nu este prielnic construirii bisericii. In a treia vedenie insa, Sfantul Mucenic Dimitrie il inghionteste pe Voievodul Alexandru Lapusneanu pe cand acesta se odihnea si-i porunceste manios ca indata sa zideasca biserica chiar in acel loc anevoios. Domnitorul aduce mesteri priceputi care gasesc solutia de a zidi doua biserici supraetajate, cea de jos fiind de fapt o fundatie puternica a celei de sus. Incepand lucrarile, s-a constatat ca locul indicat de Sfantul Mucenic Dimitrie ascundea sub stratul de pamant o stanca uriasa de granit, ideala pentru ridicarea unei constructii care sa dainuie in timp. Biserica de la demisol, fara usi si fara ferestre, a fost utilizata multa vreme ca tainita a Moldovei, importante valori fiind ascunse aici in timpul invaziilor pagane.

Numita multa vreme Schitul lui Simeon si apoi Manastirea lui Amfilohie, asezarea monahala de la Pangarati apare pentru prima oara sub denumirea care a dainuit pana astazi, intr-un document emis la 9 iulie 1577.

Manastirea a avut o lunga perioada de prosperitate cand s-au construit chilii, cladiri-anexa, ziduri de incinta cu turnuri de aparare si s-au facut modificari si adaugiri bisericii. Dupa aplicarea Legii secularizarii averilor manastiresti din 1863, viata monahala se restrange si se stinge treptat, iar intregul ansamblu incepe sa se ruineze. In timpul lui Carol I beciurile manastirii au fost transformate in inchisoare, iar in 1914 aici a fost instalat un spital militar. In 1956 Statiunea de Cercetari Geografice, Geologice si Biologice a Universitatii A. I. Cuza din Iasi a ocupat cladirile manastirii. Acesta a fost momentul in care am fost pentru prima oara la Manastirea Pangarati. Nu auzisem despre ea pana atunci si nici in continuare, multa vreme, nu am mai auzit de ea. In 1983, cand deja nu mai locuiam in Neamt, cladirile fostei manastiri au devenit magazii de plante medicinale ale Laboratorului "Planta Vorel" din Piatra Neamt. Abia in 1990, prin osardia a trei calugari de la Manastirea Bistrita care au reusit sa evacueze pe cale juridica institutiile laice stabilite aici, Manastirea Pangarati a reintrat in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane.

In noaptea de 11-12 iunie 1996 turnul clopotnita - monument istoric datand din anul 1560, s-a prabusit. Aflat pe latura sudica a vechii incinte, acesta era totodata si turn de intrare. Din zidul de incinta s-a pastrat un fragment din peretele sudic si latura de est langa care, in urma cercetarilor arheologice au fost descoperite beciurile unor chilii. Zidul nordic, insotit si el de un sir de chilii, se termina in dreptul turnului de nord-est.

Din punct de vedere arhitectural biserica zidita de Alexandru Lapusneanu este remarcabila prin aceea ca aici sunt doua biserici suprapuse. Biserica mica de jos, de fapt o tainita transformata in capela, este scunda, cu pronaos, naos si altar. Intrarea in biserica de la etaj se face prin latura de nord, pe o alee in panta terminata cu un podet. Cele doua comunica in interior printr-o scara in spirala aflata in coltul de nord-vest al pronaosului. Am intrat in biserica voievodala a Manastirii Pangarati, am urcat aceasta scara ingusta, abia vizibila in coltul intunecos si am inteles de ce prezinta atat de mare interes pentru istorici. Pe langa specificul sau arhitectural deosebit fata de tot ceea ce s-a mai construit pana atunci in Moldova medievala, aici impresioneaza iconostasul de la parter si trei icoane de patrimoniu national (Iisus Hristos, Maica Domnului si Sfantul Gheorghe) realizate la Manastirea Pangarati la sfarsitul sec. XVI, pastrate in biserica de la etaj. Catapeteasma bisericii de la etaj, de o mare valoare artistica, dateaza din anul 1789 si este sculptata, pictata si aurita.

La exterior se observa ca biserica are absidele laterale inglobate in grosimea zidului, iar absida altarului este pentagonala si cu o singura fereastra. Cu prilejul restaurarilor, bisericii de la parter i s-a adaugat o intrare prin peretele sudic. In partea superioara a usii de acces minutios executata, se afla stema Moldovei.

La ultima noastra vizita turnul clopotnita surpat in 1996, inconjurat de schele, se afla in plin proces de refacere, iar biserica noua din deal era finalizata. Se mai lucra la amenajarile exterioare, pavaje si scari. Pentru ca sunt pasionata de monumentele vechi, nu pot spune ca noua biserica m-a impresionat in vreun fel. Desigur, apreciez ravna cu care se lucreaza si munca grea pe care o depun calugarii zilnic la edificarea noii constructii, dar izul de istorie si parfumul pietrelor arhaice ma vor impresiona intotdeauna.

Am ramas numai in preajma vechii biserici acum renovata si repictata, dandu-i ocol, fotografiind si poposind o clipa langa flori, la pangar, alaturi de cateva casute de lemn care se construiau probabil pentru a primi oaspeti in perioada de vara.

P.S. Daca remarcati similitudini de idei, exprimare sau imagine cu ceea ce se afla aici vaduri.go.ro/pangarati.htm, va rog sa luati in considerare faptul ca Vaduri este "Tinutul meu de vis".

Pentru mai multe detalii sau pentru o forma mai oficiala, accesati manastireapangarati.ro

Cu prezentarea Manastirii Pangarati, inchei relatarile din "Tinutul meu de vis". Sper sa va fi facut placere sa cititi cateva din povestile incarcate de istorie si legenda ale zonei Neamtului:

- Manastirea Bisericani - lacasul devenit sanatoriu vezi impresii

- Manastirea Bistrita - necropola voievodala vezi impresii

- Manastirea Pangarati - doua biserici suprapuse.

---

VIZUALIZĂRI: 7111 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI