EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La doar doi km de localitatea Enisala, o mândrețe de zid se zărește de pe drumul județean. Știam de Enisala, nu am vrut să ratez o vizită la ruinele astea cocoțate, mai spărgeam monotonia din vacanța estivală de anul acesta - vezi impresii
Ne abatem de pe județean, drumul e bun, înaintăm spre cetatea medievală. Pe la jumătatea dealului calcaros am parcat gratis mașina, vis-a-vis de aceasta este o căsuță frumușică, acolo sunt toaletele, foarte curate, aveau consumabile la început de iulie 2020.
Parcă-ar fi o santinelă mută cetatea asta, se impune în fața lacurilor Razim și Babadag, a fost construită în scop militar de negustorii genovezi care dețineau în trecut monopolul navigației pe Marea Neagră. Și, tot ca date „tehnice” , ușor de ținut minte, în timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a fost abandonată ca urmare a înaintării turcilor în zonă, marea începuse deja să se retragă, uscatul a format cordoane de nisip, și, ca orice lucru nefolositor, cetatea a fost părăsită.
Aleea către santinela noastră este asfaltată, este în pantă, o pantă deloc ușor de urcat, peisajul din jur ne lasă fără grai, lacurile Babadag și Razim ne încântă maxim.
Nimicuri interesante (citite pe net) despre cele două frumoase lacuri văzute de pe dealul Enisala:
Lacul Babadag are apa dulce dar în vremurile „turcești” , în anii secetoși când lacul seca, oamenii adunau sarea de pe fundul lacului, iar pe malurile lacului existau câteva mori de vânt. Iarna, apa acestui lac îngheață, devine atracția zonei. Cică în apele acestui Babadag se gasește anghila, ciudățenia asta care seamănă cu un șarpe și se ascunde în nisip. Sincer, eu am văzut pe unul din canalele Dunării o pocitanie dintr-asta, cu câțiva ani în urmă.
Lacul Razim este ca o mare cu apă dulce, adică este uriaș, este fabulos, vrăjitoresc, se întinde pe o suprafață uriașă, pe cât e de frumos pe atât e de periculos. Din senin se pot isca furtuni, uneori se formează valuri uriașe care pot răsturna bărcile. Pe lac se pot observa plauri adică niște insulițe verzi, formate din vegetație compactă, acestea sunt plutitoare și plimbărețe, citisem despre o întâmplare a unui pescar care și-a tras barca la un plaur, a adormit pe „insuliță” iar când s-a trezit era în alt loc, habar nu avea omul unde se află, cică a fost nevoie de intervenția unui elicopter pentru a-l găsi pe habarnistul norocos. De ce norocos? Păi... a avut semnal la telefon=))
Am admirat lacurile, am înaintat către căsuța în care se vindeau biletele de intrare, prețul unui bilet este de 8 lei adult și 4 lei pentru copii, elevi, studenți, pensionari, cetatea se poate vizita zilnic între orele 10 – 18.
La căsuța cu bilete, un angajat al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, un nene cumințel ne-a înmânat biletele, ne-a dat câteva indicații și am continuat urcarea anevoioasă pe scările metalice, către ruinele Enisalei. După scări e o potecă în pantă, acoperită cu țărână, cam alunecoasă pentru mine.
În dreapta e un mic muzeu, frumos colorat, în interior sunt panouri informative despre zonă, cetate, flora și fauna, peisajul existent, detaliile sunt scrise și în limba engleză, alături de explicații sunt și multe fotografii. De pe aceste panouri am aflat și de descoperirea unui cimitir la poalele dealului, l-am vizitat și pe acela, la plecare.
Zidurile rămase din cetate sunt groase, sunt din piatră cioplită, în incinta cetății sunt poteci, n-am întâlnit șerpi, totul era curat în jur, lângă un pomișor era un tomberon. Am făcut rondul curții, am admirat rămășițele cetății dar și peisajele din fiecare colț al ei. Totul e impresionant, împrejurimile sunt fascinante.
Ne-am imaginat cam cum a fost cetatea cu cele opt turnuri ale sale, la muzeele astea ruinate imaginația are un rol important, altfel „te uiți ca curca-n lemne” - vorba bunicii. Oricum, mie Enisala mi-a plăcut mai mult decât pietrele grecilor. În fine, e doar părerea mea.
La poalele de dealului, arheologii au descoperit morminte, noi am văzut poze în muzeu și-am căutat cimitirul Enisalei, erau multe gropi la marginea drumului județean, în partea opusă a întrării în cetate.
Pentru a-mi ilustra cuvintele am să atașez poze, m-am ferit să scriu date greoaie, tehnice dar interesante citite de mine pe net, în opinia mea acest sit arheologic merită vizitat, puteți afla amănunte în micuțul muzeu despre loc și împrejurimi, iar peisajul văzut de sus merită efortul depus la urcarea dealului.
În zonă nu există chioșc pentru a cumpăra apă sau ceva de mâncare, e bine să aveți la voi ceva pentru hidratare, lângă micuțul muzeu e o platformă cu băncuță unde vă puteți odihni contemplând lacurile si dealurile din jur.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Cadrul natural e de poveste, totul e spectaculos, peisajul văzut de sus te lasă fără cuvinte
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Relaxarea e maximă, liniștea amorțește simțurile, noi am fost în prima jumătate a lunii iulie, n-am avut parte de îngrămădeala turiștilor, a fost perfect
Trimis de krisstinna in 13.08.20 10:32:28
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 44.88371000 N, 28.83590000 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am fost acum doi ani acolo și țin minte și-acum ce frumos se vedea profilul cetății pe fundalul cerului perfect albastru.
O cetate cu o istorie frumoasă, construită, cândva, la malul mării și ajunsă, acum, iată la malul unui mare lac.
Se pare că Dobrogea are mult mai multe de oferit, ca obiective turistice mă refer, nu doar litoralul, ne trebuie doar timp și răbdare pentru a le descoperi și a ajunge să le vizităm.
Eiii, uite că și aici s-a schimbat ceva de când am fost eu. Pe bune de data asta, nu ca la cetatea Devei de care ne-a povestit de curând colegul nostru și care nu m-a lăsat să rămân în poveste, ci a insistat că n-am înțeles partea I și partea a-II-a.
Am văzut Enisala acum mulți ani, când nu zburam și făceam mai multe drumuri prin România decât în ultimii ani, erau copiii mici, îți dai seama cât de demult. Enisala se vedea la fel de frumos cocoțată acolo, noi ne-am bucurat de drumul până la ea, de ea, cât vedeai cu ochii era frumos... dar, din păcate, printre zidurile ei era un WC public. Mă bucur să aud că acest lucru foarte, foarte important în preajma obictivelor turistice s-a rezolvat. Și că cetatea este curată. Atunci nu era coș de gunoi, bălăriile creșteau nestingherite, uscăturile nu erau curățate... practic nu se vedea nici o intervenție a omului, decât în sensul rău.
Obiective puse în valoare față de cum le-am văzut eu cu altă ocazie, în urmă cu ani de zile, am mai văzut în ultima vreme și asta nu poate decât să ne bucure. Mai greu, dar bine că ne urnim și noi...
Te pup, vară faină, vacanțe frumoase dacă mai ai!
@Yersinia pestis: Știu că ai fost acolo, am căutat in vacanța de vară să fugim de oameni (sună aiurea), am căutat să vizităm locuri largi, in natură, am făcut un mini circuit care să includă mare, munte, deltă, să ne clătim ochii dar să nu ne obosim prea tare, avem totuși o vârstă înaintată
Si da, Enisala a meritat efortul, peisajul văzut de sus este minunat.
Și micuțul muzeu mi-a plăcut, am aflat și văzut lucruri interesante, afișele alea au post pe post de ghid.
Da, așa e, aveam mult mai multe de văzut, am vizitat fără stres doar câteva obiective, patru zile nu mi-au ajuns
Pe litoral am vizitat plaja, marea, cârciumile , localitatea Techirghiol, un pic din Constanța și cam atât, plictiseală mare in zona litoralului nostru.
@Aurici: Da, era foarte curat, și eu am avut teama asta, de wc public printre zidurile cetății, dar s-a dovedit nefondată. Mi-ar fi plăcut să am și ghid, poveștile sunt încântătoare, poți afla lucruri inedite de la un ghid.
Am intrat pe net in timp ce ne plimbam, i-am citit și soțului, ne-am documentat despre zonă, lacuri, cetate.
A fost foarte frumoasă plimbarea, turiștii îi număram pe degete, am avut parte de distanțare socială, la muzeu era o tanti mascată care ne supraveghea.
Din păcate, la următorul obiectiv am înjurat autoritățile, sper să nu-i spele nici Dunărea că-și bat joc de țara asta.
-
Ce repede zboară anii, nu-i așa? Când privești copiii îți dai seama cât de mult am înaintat in vârstă
-
Vara a trecut, am curtea plină de frunze uscate, pentru mine luna august e de toamnă, ca și septembrie
Cu nebunia asta virusată nu știu pe unde vom mai pleca, concediu mai avem dar planuri îmi e teamă sa-mi fac, am ajuns sa fugim de oameni, in pustiu, zici că am înnebunit cu toții, ciudate vremuri trăim.
Mulțumesc de urări, la fel vă doresc și vouă
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@krisstinna: O surpriza placuta! Poate ca inca mai avem sanse sa nu ne uitam istoria, sa vedem cum a fost ea si totodata sa avem parte de o zi relaxanta, caci asa cum am vazut din pozele ale, si eu de la distanta m-am simtit bine.
Si din comentariile colegilor, vad ca au mai si schimbat cate ceva pe acolo.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Așa e, dealul, cetatea, lacurile, toate mi-au plăcut, plimbarea asta a fost pe gustul meu.
Mulțam de vizită
Foarte frumos, un loc potrivit pentru vremurile noastre complicate, loc de mare distanțare fizică!
Peisajele sunt frumoase, liniștitoare, exact cum ai spus și tu în titlul articolului. Cu siguranță e un obiectiv neapărat de vizitat dacă ajungi prin zonă.
Mi-au plăcut și pozele, toate, dar mai ales P 20!
Weekend fain îți doresc!
@maryka: Mulțumesc de urări, mulțumesc de vizită, îți doresc să ai o zi frumoasă și o duminică liniștita
@krisstinna: E liniște la Enisala... doar zburdalnicul vânt ne înconjoară uneori cu blândețe, alteori cu intensitate. Soarele pârjolește zidurile, vegetația, întreg vârful de piatră pe care se înalță construcția medievală. Ne ascundem repede la umbra binefăcătoare a zidurilor care în vremurile noastre ne apără doar de arșiță. E frumos la Enisala - privim în zări, stăm în calea vântului, pășim pe urme istorice.
Amenajările din ultimii ani au crescut potențialul turistic al Cetății Enisala (micul muzeu, drum de acces, parcare, toalete) . Pe ici colo se mai observă urmele săpăturilor arheologice, cimitirul l-am văzut în fotografiile din muzeu. Mulțumim pentru prezentare.
E frumos la Enisala...
Frumoasa si utila descriere, multumim pentru informatiile oferite si impresiile impartasite, ca si pentru pozele insotitoare.
Eu am vazut prima data anul trecut cetatea de la Enisala, si mai mult decat cetatea propriu/zisa m/au impresionat peisajele din jur, inaltimile intrerupte de lacuri scanteind in soare, seducatoare. Am sa revin cu o relatare.
@tata123: Mulțumesc de vizită, o toamnă frumoasă îți doresc!
@calatorul: Pentru împrejurimi am urcat și noi, sunt minunate, de-aia am vorbit un pic și despre cele doua lacuri.
Aștept și impresiile tale de acolo, o toamna frumoasă îți doresc!
Mulțumesc de vizită!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2023 La Cetatea Enisala, din nou — scris în 12.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 De la Jurilovka până la Slava Rusă (și o vizită deosebită la Yeni-Sale) — scris în 23.07.21 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2020 De vizitat — scris în 18.08.20 de Mirobo din IAşI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Cetatea Enisala – „străjerul” de la malul mării — scris în 28.06.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Călător prin țara mea. Merită să vezi: Cetatea Enisala — scris în 20.09.18 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Sep.2017 ENISALA – cetatea genoveză pe tărâm dobrogean — scris în 15.09.17 de georgiana27 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Enisala - o fereastra spre cer — scris în 08.08.19 de negoita* din PLOIEşTI - RECOMANDĂ