“Casa fluturilor vii” de la Praid

TIPĂREȘTE

Exista ceva in lumea asta care sa–ti ofere atat de multa gingasie si frumusete, fara sa-ti ceara nimica in schimb, precum un fluture? Da! mai multi fluturi! Pe care-i gasiti nu numai in padurile tropicale ci si aici la noi in Transilvania, in “Casa fluturilor vii” de la Praid.

Cum? Fluturi exotici la noi, unde clima cunoaste variatii extreme?

Vine o vreme cand incepi sa te bucuri de lucrurile simple, sa scoti din meandrele sufletului, amintirile de mult uitate ale copilariei. Incepi sa-ti aduci aminte de momentul in care ajungeai in ”sala cea mare cu fluturi colorati” de la muzeul Grigore Antipa din Bucuresti. Vai, ce bucurie era acolo, nu-ti venea sa mergi mai departe, ai fi ramas o zi intreaga ca sa-i privesti! Incepi apoi, sa-ti amintesti de fluturii de matase din vremea cand eram pionieri, de acei simpatici viermisori albi, pentru care zilnic trebuia sa te cateri in dudul vecinului si s-aduni frunze, ca apoi sa-i vezi cum isi tes o gogoasa din care aparea, la un moment dat un fluture cam natang, ce nu traia prea mult, dar depunea cateva duzini de oua si ciclul se relua. Nici fluturii exotici de la Praid nu traiesc decat 3-4 saptamani, patronul afacerii e nevoit mereu sa-i inlocuiasca si sa cumpere coconi din tarile calde. Nu e o munca usoara, dar cand intervine si pasiunea, totul devine posibil.

Am incercat sa surprind fluturii cu aripile intinse, caci coloritul lor de pe fetele interioare ale aripilor e mult mai viu. Am asezat aparatul foto deasupra unuia, si-am asteptat, am asteptaaat…i-am cantat, i-am fluierat, l-am rugat, i-am aratat si o bancnota de 50 euro, dar el nimic! …statea cu aripile lipite una de alta…in fine, doi dintre fluturi, intr-un final, si-au deschis aripile, cand ma asteptam cel mai putin… (uff, ce greu e cu fiintele astea frumoase dar fara minte, parca cu oamenii e mai simplu…)

“Casa fluturilor vii” se afla la 100 de metri de intrarea in salina Praid, exista indicatoare care va vor indrepta spre ea. E-o casa formata dintr-o incapere mai mica (receptia), si una mai mare, dichisita in stil exotic, cu temperatura si umiditatea optima, in care vreo suta de fluturi zboara in voie printre vizitatori.

Cine nu-si mai aduce aminte de “vanatorul de fluturi ”, maestrul Paganel, eroul lui Jules Verne, savantul “distrat” al grupului de rataciti prin continentul negru, continent in care daca nu erai un bun vanator de lei, erai un om pierdut? Paganel, o “enciclopedie ambulanta”, in goana sa dupa fluturi exotici, reuseste ca prin cunostiintele sale, sa salveze de la pieire, grupul “capitanului de 15 ani”, Dick Sand, esuat impreuna cu goeleta Pilgrim pe cel mai pustiu si neprimitor tarm al Africii, in Angola, tara comertului cu fildes si sclavi. Si… sa prinda chiar si cel mai frumos fluture din lume! Mai putem scoate din adancurile memoriei si un alt fluture, pe “Papillon”, alintat “Papy” de toti condamnatii la uitare din Insula Diavolului ,,“Papy”, alias Henry Charierre, admirabil transpus pe ecran de Steve McQueen, care reuseste sa evadeze de pe imposibila insula din Guyana Franceza, teribila inchisoare a solitudinii, a tacerii si a disperarii.

Daca in muzee, fluturii stau nemiscati in insectare, aici in “Casa fluturilor” de la Praid, ei zboara printre oameni si ne incanta cu gingasia, tandretea si coloritul aripilor lor. Senzatia pe care o ai, aici pe taramul fluturilor, e una de relaxare, de calm, de desprindere de realitate, de evadare din cotidian. Pentru o ora, uiti de agitatia lumii de la casa de bilete a salinei, de problemele masinilor parcate, de traficul de week-end, de vacarmul talciocului cu produse din sare, ce se afla nu departe de aceasta oaza a culorilor si a linistii. Uiti de tot si de toate. O vizita in casa fluturilor te intoarce in anii copilariei, in poienile minunate ale sale, cand, fara griji, alergam si noi dupa fluturi cu o plasa facuta din sarma si tifon. N-am inteles niciodata de ce “fluturele” este de genul masculin, caci, n-o prea merita, stim noi bine aluzia la “cel ce zboara din floare in floare”, frumusetea lui aduce mai degraba cu cea a unei tinere mirese inainte de nunta, invaluita intr-o mantie imaculata ca niste aripi matasoase de fluture….

Prima "casa de fluturi" a aparut in Dorset (Anglia) in anul 1978, apoi, au aparut numerose case in care fluturii zboara liberi printre vizitatori, in Europa, Asia, USA, (Butterfly World-Florida, sau Shangi Butterfly Garden in aeroportul din Singapore sau Eden House in Londra).

Ati auzit cumva de “fluturele de azur”, de “fluturele atlas” ce poate ajunge la o anvergura a aripilor de 25 cm, sau de “fluturele frunza-indiana”, care cunoaste ca nimeni altul, arta camuflajului?

Nici eu.

Dar ii veti gasi aici la Praid, unde fluturii ajung din America de Sud, Asia si Africa, sub forma de crisalide, apoi incepe procesul de cloacere si de aparitie a omizilor ai apoi a fluturilor. Nimic nu e usor, dar cand esti un”fan”al fluturilor… “Am investit 20.000 de euro în fluturii multicolori! ” afirma Kylien Barna, crescător de fluturi, un tanar geograf de 30 de ani, preşedinte al Asociaţiei “Vulticulus”, initiatorul intregii afaceri, prima de acest gen din Romania.

Programul de vizitare a “Casei fluturilor este 9-19, un bilet de intrare costa 7 lei pentru adulti si 6 lei pentru copii si studenti.

@Web, te rog fondul sonor, mersi http://www.youtube.com/watch?v=y_PXgN-HB_w

---

VIZUALIZĂRI: 10135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI