Salut. Abia m-am întors de la acest hotel, unde am petrecut 7 nopți, perioada 14.08.2024 / 21.08.2024,3 adt și un copil 9 ani, cameră family. Impresiile nu sunt pozitive, așa că le voi descrie. Am călătorit din București spre hotel pe relația Ruse-Veliko Tarnovo-Stara Zagora, vama dintre BG-GR fiind prin Makaza! Sunt 715 km pe acest segment făcuți în circa 10 h. La retur am ales același traseu. Foarte ok pentru mine. Alimentarile le-am făcut doar în Bulgaria, combustibilii fiind [...] — citește

Mâncare bună. Curățenie exterioară. Locuri de parcare absolut insuficiente, pe unde apuci. Ca să mergi la masă ai de urcat între 10 și 50 metri, totul este în pantă, obosești până ajungi la masă sau la cameră sau la plajă. La plajă trebuie să pui dimineața la 6.30 prosoape pe șezlonguri, altfel nu mai apuci. Lățimea plajei este foarte mică, cam 25 metri pentru vreo 240 camere. Am fost ieri în insula Ammouliani pe plaja Alikes. Este ceva de nedescris, zici că ești în [...] — citește

Un hotel situat chiar pe plaja, trebuie doar sa traversezi strada sau sa mergi prin tunel catre plaja. Are piscina exterioara insa programul este de la 10 pana la 18 cand se inchide piscina! Mancarea este ok, dar aceeasi in fiecare zi (noi am avut demipensiune). La masa de seara nu este inclusa nici macar apa, nu mai zic de alte bauturi... Iar la micul dejun sunt sucuri si apa la dozator dar paharele pentru autoservire sunt foarte mici (pentru copii). In curtea hotelului este un loc de joaca [...] — citește

În Peninsula Athos fiind, nu puteam rata o plimbare cu vaporul pe mare! Am renunțat la croaziera de-a lungul țărmului Muntelui Sfânt în favoarea unui loc de care știam de ceva vreme și-mi propusesem neapărat să-l vizitez, mai ales că promitea plaje nisipoase (numele său derivă, de altfel, de la „ammos” , însemnând „nisip” ), ape turcoaz și relaxare maximă. Să fie așadar Ammouliani! ???? Insulița aceasta de numai vreo 5-6 kmp este singura locuită din Peninsula [...] — citește

La 2 km de ieșirea estică din Ouranopoli vezi impresii, în capătul unui drum de pământ ce se prelinge pe lângă câteva vile luxoase, cu piscine și grădini înecate în flori, pentru a se pierde apoi printre livezi de măslini și crânguri de foioase și pini, se află ruinele singurei mănăstiri athonite nesituată pe teritoriul Republicii Autonome a Sfântului Munte. Explicația acestei „ciudățenii” e simplă: așa cum arătam în reviewul precedent, după războiul [...] — citește