În Mykonos am avut 2 zile pline. Prima (de fapt, un pic mai mult de jumătate din ea) am dedicat-o sitului arheologic ce ocupă insulița vecină, Delos. Deși e un subiect care mă pasionează, când să scriu despre Delos... m-am blocat. Selectasem pozele pe desktop, citisem, făcusem un plan de abordare, dar cumva lucrurile nu vor să se lege, așa că voi depăși pur și simplu momentul (cel puțin deocamdată). În tot cazul, există pe site 2 articole de excepție pe acest subiect, mă [...] — citește

Deși mă declar o mare iubitoare a Eladei, în special a celei insulare (percepând-o mai degrabă ca pe o stare de spirit și un stil de viață decât ca pe o destinație), către Mykonos nu mă prea trăgea ața... Recunosc că dețineam ceva idei preconcepute, cum că-i despre petreceri până-n zori și cam atât (iar eu iubesc să dorm; noaptea, de preferat), că-i „scump, doamnă, scump!” (și, deși nu mă plâng de „resurse” , nu-mi place să arunc cu ele pe geam), că [...] — citește

Dacă tot și-a înnoit abonamentul Wizz Discount Club, Tati s-a pus pe căutat oferte. „Facem în octombrie un city-break în Mykonos?” „Island-break poate vrei să zici.” „Whatever. 40 de euroi bucata (biletul dus-întors n. a.). Facem?!”   Mă bârâia la cap Tati de mult cu Mykonos – „scurt, doar cât să înțelegem ideea” . Eu o cam înțelesesem și fără să simt nevoia să ajung acolo: un loc super-mega-comercial, scump și suprevaluat cât încape, destul de [...] — citește

La finalul seriei de articole despre Mykonos, aşa cum mi-am format obiceiul de a încheia povestirile dintr-o anumită destinaţie, voi spune câteva cuvinte şi despre capitolul gastronomic pentru a întregi imaginea despre acel loc. Înainte de a pleca în Mykonos, cu cât se apropia mai tare vacanţa, începuse să mă încerce teama că mâncarea va fi o problemă în sensul că preţurile nu vor fi deloc prietenoase, cunoscut fiind faptul că insula este frecventată în general de [...] — citește

Nu mă lăsa inima să nu scriu câteva cuvinte separat despre capitala insulei Mykonos, cea care ne-a găzduit şi ne-a nuanţat frumos vacanţa în alb şi albastru: alb de la casele micuţe, cicladice, albastru de la întinderea nesfârşită a mării înconjurătoare. Chora, aşa cum îi spun localnicii, reuneşte mai mult de jumătate din populaţia insulei (cam 12.500 de suflete), fiind de la sine înţeles că este principala localitate şi motorul care porneşte toate acţiunile [...] — citește