Ieșind din oaza Buhara, am intrat în Regiunea Navoi, a doua ca suprafață (110000 de kilometri pătrați, jumătate cât România), dar cea mai puțin populată dintre toate cele 13 unități administrative ale Uzbekistanului (sub un milion de locuitori, din cele peste 36 de milioane în întreaga țară).   Până în orașul Navoi, capitala regiunii, am mers pe autostradă, după care am luat-o către nord prin Deșertul Kîzîlkum, același - dar parcă altul cu /decât cel străbătut [...] — citește

Am plecat din Istanbul cu Uzbekistan Airways, a fost cea mai bună opțiune din punct de vedere al prețului pe care am găsit-o (aproximativ 380 de euro dus-întors). Zborul a durat patru ore și jumătate într-un sens, cinci și jumătate la retur (am revenit din Tașkent, 1000 de kilometri în plus) și a fost surprinzător de confortabil. Compania lor aeriană operează cu avioane mari, cu 7-9 scaune pe fiecare rând, iar serviciile sunt ca la Tarom pe vremuri, cu masă bogată, băuturi [...] — citește

Lecția asta a fost grea pentru mine, pentru că – și asta am descoperit abia la fața locului – sunt, de fapt, mai multe lecții, cu tot felul de conexiuni între ele. Primul lucru pe care l-am înțeles este acela că 1. istoria uzbecilor și 2. istoria teritoriilor pe care ei, astăzi, le populează, sunt două chestiuni diferite. Asta pentru că uzbecii formează un popor relativ tânăr,  ajuns pe meleagurile pe care le ocupă în prezent „abia” acum vreo cinci secole și a [...] — citește

Când Nilufar ne-a trimis propunerea inițială de traseu prin Uzbekistan, a „intitulat-o sugestiv” O călătorie pe Drumul Mătăsii. După ajustările ulterioare, când am adăugat excursiile la munte și în deșert, traseul nostru a fost rebranduit: Pe urmele lui Alexandru Macedon. Lăsând la o parte rolul de marketing al acestor referințe istorice, Uzbekistanul este complicat de înțeles dacă nu pleci cu temele cât de cât făcute. Noi am avut parte de ghizi șase zile din nouă, [...] — citește

Cu mult timp în urmă m-am îndrăgostit de niște poze care în care admiram moschei (credeam eu atunci, de fapt medrese) frumos colorate și bogat împodobite de pe legendarul Drum al Mătăsii. Nu ieșisem încă din țară la acea vreme, nu mă puteam gândi că voi ajunge vreodată să le văd cu ochii mei. Dar... nu ne gândim la multe lucruri și, totuși, ele se întâmplă. Și din cele bune, și din cele mai puțin bune. S-a întâmplat pentru că nu mi-am dorit doar eu să ajung [...] — citește