UZBEKISTAN / ASIA - ALTE LOCURI — atracţii turistice; excursii opţionale; unde/cum ne distrăm? unde mâncăm?

Povesteam aici amfostacolo.ro/goto_impr_ ... 7692&eid=760934 că am avut probleme cu apa la hotelul din Buhara. De fapt, istoria acestui oraș înseamnă o permanentă luptă cu nevoia de apă într-un loc aflat în inima deșertului. Dacă priviți o hartă veți observa, între Samarkand și Turkmenabat (în Turkmenistan) un arc verde într-o mare de galben. Este valea râului Zerafșan, care izvorăște din vestul Munților Pamir, străbate Uzbekistanul de la est către centru și se [...] — citește

Cu mult timp în urmă m-am îndrăgostit de niște poze care în care admiram moschei (credeam eu atunci, de fapt medrese) frumos colorate și bogat împodobite de pe legendarul Drum al Mătăsii. Nu ieșisem încă din țară la acea vreme, nu mă puteam gândi că voi ajunge vreodată să le văd cu ochii mei. Dar... nu ne gândim la multe lucruri și, totuși, ele se întâmplă. Și din cele bune, și din cele mai puțin bune. S-a întâmplat pentru că nu mi-am dorit doar eu să ajung [...] — citește

Înainte de a vă oferi o binemeritată pauză de Uzbekistan (mulțumesc celor care ați rezistat până acum!), vă invit la o plimbare prin Buhara, cu opriri în câteva dintre restaurantele orașului. Am stat aici două zile și jumătate, și au fost zile active, pline, așa că ne-am meritat mâncarea! Nu am să insist foarte mult asupra felurilor pe care le-am avut pe masă într-un loc sau în altul, deși nu mi-ar fi greu să o fac: unde nu am făcut eu poze, au făcut prietenii, deci [...] — citește

Deși mâncarea națională a uzbecilor este plovul, atunci când te afli în Samarkand vorbești mai întâi despre... pâine. Am descoperit asta încă din prima zi, plimbându-ne pe străzile orașului: multe brutării, multe puncte de vânzare. Pentru localnici e limpede: nu există nimic mai gustos decât pâinea de Samarkand! Se coace într-un cuptor special, numit tandyr, după rețete vechi de milenii. Cică poate fi mâncată vreme de trei ani după ce a fost fabricată: este destul [...] — citește

În zece zile de Uzbekistan am mâncat plov de patru ori, câte o dată în fiecare dintre orașele prin care am trecut. Au fost patru rețete diferite, aproape că se poate spune că nu am comandat de două ori același lucru. În Hiva a fost un fel de pilaf turcesc, în timp ce în Tașkent orezul înota în grăsime de oaie, ceva tare greu de digerat. Cel mai bun a fost cel din Buhara (restaurantul se numea The Plov, foarte foarte fain!), urmat de cel din Samarkand. Cu toate astea, am să [...] — citește