Un adevarat paradis al tablourilor si goblenurilor

TIPĂREȘTE

Daca am fi refuzat in acea zi participarea la aniversarea unei domnisoare de 14 ani (colega de clasa cu fi-miu cel mare) tare rau ne-ar fi parut ulterior.

De felul meu sunt de acord ca petrecerile (aniversarile sau onomasticele) copiilor sa se defasoare pe un interval de 6-8 ore, acasa sau eventual la o pizzerie, in nici un caz nu agreez "deplasarile'' de pe o zi pe alta. Tinand cont si de faptul ca generatiile acestea sunt destul de avansate pentru varsta lor, iar 13 - 14 ani este o varsta destul de periculoasa, caci copiii sunt cam zgubilitici si inventivi de felul lor, am zis totusi sa fiu stricta si sa nu dau curs invitatiei de participare a flacaului nostru cel mare la aniversarea unei colege de clasa, avand in vedere ca petrecerea urma sa se desfasoare intr-un week-end la munte. Pana la urma am acceptat invitatia, cu conditia sa mergem intreaga familie, iar noi adultii sa le tinem companie parintilor fetitei si sa ne distram impreuna la petrecerea, "k la 14 ani '':)

Lasand la o parte traficul infernal, deloc placut Ploiesti - Predeal, ca de altfel destul de aglomerat, ca-ntotdeauna pe valea Prahovei, intr-un final am ajuns si la vila cu pricina, unde primisem invitatia.

Ca si locatie, aceasta vila este pozitionata cam la intrarea in Predeal, inainte de indicatorul care arata spre stanga drumul catre Rasnov si Zarnesti. Practic, la baza podului dinnainte sa intri in Predeal, din soseaua principala, se face un drum neasfaltat la dreapta, usor abrut, pe suprafata caruia au rasarit stanga-dreapta (precum cipercile dupa ploaie) o gramada de vile si vilisoare foarte dragute, ce se intind pana aproape de baza padurii de brazi. In acea zona, intr-adevar aerul de munte te patrunde, iar mirosul de cetina de brad iti inunda plamanii (in cazul in care stii sa inspiri si sa expiri corect si sa te bucuri de acest privilegiu). Totusi, ca sfat, cand ajungeti pentru prima data la aceasta vila e bine sa va iasa proprietarul in capatul stradutei, nu de alta, dar sa nu patiti ca noi, care am cam orbecait vreo 5 minute pana sa gasim vila. de ce? Pentru ca, in primul rand am ajuns pe inserat, pe la 19.00, dupa ce ne orbisera cu farurile tot carnatul de masini ce venea din sens invers, iar in al doilea rand, pe acea coama de vile, zona Olaresei, sunt vreo 2-3 stradute si indicator cu numele lor n-am prea vazut. Pana la urma din impas ne-a scos tot proprietarul, pe care l-am contactat telefonic si ne-a iesit in intampinare la capatul stradutei.

Ce sa va spun, cand am coborat din masina, cat de obositi eram, la aparitia fetelor luminoase si primitoare ale gazdelor, pe loc ne-am revenit. La ora aceea aerul ozonat era destul de patrunzator (tinand cont ca era inceput de noiembrie si destul de frig), curtea mare a vilei era imbietoare, iar la prima aruncatura de privire exterioara, vila se inalta somptuoasa si ascundea in inchipuirea mea un interior aparte. Si chiar nu m-am inselat! Poate si firea prietenoasa a gazdelor tinere: Mihai si Nicoleta Vlasceanu, poate si bucuria copiilor care abia asteptau inceperea petrecerilor, nu stiu pe cine sa, "dau vina'', cert este ca, de la primul pas ce l-am facut in vila mi s-a parut ca intr-adevar intru intr-o casa ingenioasa.

Un living urias, absolut deosebit decorat mi-a atras privirea din prima clipa. Perdelutele albe, ,,garnisite'' cu draperii cochete cu falduri, in nuante de galben-portocaliu imbracau superb ferestrele. La intrare, chiar in fata, era un mic barulet, cochet, unde puteai sa-ti savurezi cafeaua sau un suculet. In partea dreapta a livingului era o canapea cu fotolii in ton, de culoare portocaliu mai inchis, o masuta la care puteai sa joci un remy sau table, langa era o comoda cu un TV, precum si combina muzicala.

In partea stanga a livingului era frumos asezata si decorata masa pentru anivesare, iar de-o parte si de alta a acesteia la fel fotolii comode unde te afundai... si te relaxai... ca la mama acasa. Acel spatiu vesel, cu coloritul viu, pe nuanate de portocaliu, te facea sa uiti de toate si sa te bucuri cu adevarat de tot ce te inconjoara.

In continuarea mesei festive, se afla bucataria, care de fapt tot din living facea parte, doar ca era separata printr-un, "perete’’ de sticla despartitor, practic din bucatarie urmareai tot ce misca in living si puteai sa ai atentia distributiva de la cartofii prajiti ce sfaraiau pe aragaz pana la emisiunea ce rula la TV.

Bucataria in culoare maronie, compartimentata cu o multime de dulapioare si sertarase, pline de vase si tacamuri, era dotata cu tot ce-si putea dori o buna gospodina: aragaz, masina de spalat vasele, combina frigorifica, filtru de cafea, prajitor de paine. Deci ideal pentru un turist priceput ce stie sa exploateze cu grija si sa valorifice la maxim beneficile unei bucatarii complet utilate si dornic sa prepare tot ce-i mai bun pentru sufletelul lui. Dar sa stiti ca nu numai in bucatarie puteai sa-ti exersezi talentele de bucatar de bucate bune si preparator desavarsit de-ale gurii, ci si afara, la gratarul rustic de piatra, unde, spre deliciul turistilor, dupa ce fripturile erau finalizate, simpaticul motan al gazdelor torcea in liniste pe jaratecul de-abia racit de adierea vantului, mangaiat de ramurile brazilor de la poalele padurii invecinate.

Toate ca toate, dar ce m-a impresionat cel mai tare si ce ne-a frapat cel mai mult la aceasta vila, a fost multitudinea de tablouri cu picturi de diverse marimi, precum si de goblenuri inramate ce imbracau peretii intr-un mod deosebit, dandu-i vilei un fast aparte. Dar sa nu va inchipuiti ca doar in living erau tablouri, ci si in fiecare dormitor. La etaj erau 4 dormitoare, 2 mai mici, in stanga-dreapta, iar 2 mai marisoare, chiar in fata, cum urcai scarile. Pana si peretii de pe holul de la etaj erau imbracati ici colo cu tablouri in miniatura. Ceva deosebit, n-am mai intalnit la alte vile asa ceva! Se vede treaba ca dl. Mihai are o mare pasiune pentru picturi si goblenuri.

Sa va spun cateva cuvinte despre dormitoare. Noi am stat intr-unul din cele mai mititele, ce avea un pat dublu, mare, confortabil, 2 fotolii, o comoda cu TV si o masuta. Camera mi s-a parut placuta, intima, fara repros! Bineinteles au fost si la noi tablouri, dar cu specific egiptean: faraoni, faraonite, splendide... Baia curata, parfumata, in nunate de crem maro, cu cabina de dus pe colt, cu perdeluta... frumusica!

Am tras cu ochiul si in celalalt dormitor (imaginea in oglinda al celui in care am stat noi), era identic, singura deosebire erau tablourile cu tematica fructala, mai-mai de-ti venea sa culegi un mar sau o para la cat de realist si apetisant erau pictate.

Celelalte 2 dormitoare mai mari aveau balcon cu vedere la padurea de brazi, deci o priveliste de vis. Acestea intr-adevar mult mai ochioase, cu un pat imens, cu perdeluta de jur imprejur, ca un baldachin, 2 fotolii mari, masuta cu TV, frumoase, ce mai!

Despre baile acestor dormitoare n-am ce sa va povestesc, caci, din pacate, nu am reusit sa le vizitez.

Al doilea etaj al vilei nu am reusit sa-l vedem, deoarece acolo locuiau gazdele cu copilasii lor si nu am indraznit sa-i deranjam. Probabil, pe viitor, vor amenaja si acolo pentru turisti, nu am intrebat acest amanunt.

Daca copiii s-au simtit bine la aceasta aniversare, "montana’’, fiind cu distractia lor, cu muzica si preocuparile varstei lor, noi, adultii, am socializat cu gazdele, niste oameni deosebiti, care au pus mult suflet in aceasta realizare a lor, "Casa Ticino’’. Ne-au impresionat pana si picturile in miniatura care le-au inserat in anumite locuri si pe tavan, dand un farmec aparte vilei.

A doua zi dimineata, dl. Mihai ne-a mai dezvaluit o surpriza. La subsol avea si o sala de biliard functionabila, dar la care mai are ceva finisaje de facut. Probabil tot asa, doreste sa-i infrumuseteze peretii cu ceva tablouri, care sa de-a bine cu tematica si destinatia camerei.

De asemenea, dupa micul dejun, am admirat in tihna si restul gradinii si a curtii. Pe terasa din partea dreapta a vilei, am savurat cafeluta, am mai povestit ceva impresii, admirand totodata privelistea montana, dar si terenul de tenis, pe care seara nu-l observasem.

La fel si curtea ingrijita si dichisita din fata vilei a fost fotografiata de ochiul meu vigilent, nu in ultimul rand si, "piesele de rezistenta’’, adevarate coloane, stalpi columnari, pe "spatele’’ carora urma ca in primavara gazdele sa construiasca un superb foisor in acel spatiu.

Ce mai! Una peste alta, merita din plin sa popositi la acea vila, daca nu sa inoptati, macar sa admirati frumusetea interioarelor si a tablourilor inedite.

Si daca la acea aniversare n-am fi participat,

chiar ca acel loc minunat l-as fi regretat.

Si n-as fi avut ce povesti,

cat de bine v-ati simti,

daca la Mihai si Nicoleta la vila ati veni...

---

VIZUALIZĂRI: 3880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI