O zi la munte... Bran - Ravasitul Oilor @ Poiana Brasov

TIPĂREȘTE

Suntem in luna octombrie, vara a trecut si a luat cu ea toate clipele calde petrecute pe meleaguri indepartate... dar pentru ca avem si noi, romanii, frumusetile noastre, si ma refer aici la munti, ne-am hotarat sa mergem o zi in plimbare la munte... Aflasem cu cateva zile inainte ca la Bran se va desfasura in perioada 1-3 octombrie 2010 Ravasitul Oilor, si ne-am propus ca si in acest an sa mergem acolo... Vremea parea sa tina cu noi, caci la meteo citind, pana marti, 5 octombrie, nu avea sa ploua decat razlet, asa ca am pus saua pe cai si... la drum... Pornim sambata, 2 octombrie 2010 dimineata devreme... Ca sa nu fie monoton drumul spre munte am luat-o pe la Targoviste, Pucioasa, ca la intoarcere sa revenim, normal, pe la Ploiesti... Proasta inspiratie... Am facut 5 ore pana la Bran. , cu mici opriri... drumul incolo a fost destul de prost, multe localitati, pana la Targoviste, deci nu puteai sa mergi cu viteza mare, pe langa asta drumul era si cu gropi, mai ales spre Sinaia, plouase si era si umed... dar pe cat de prost a fost drumul incolo, pe atat de frumos, padurile noastre, toamna, sunt un mare spectacol de culoare, soseaua, de la 25 km inainte de Sinaia, este prin padure, te simti ca si cum ai strabate un tunel viu, caci padurea de o parte si alta a soselei se uneste intr-o multitudine de culori de toamna, formand un tunel de culoare si lumina...

Am ajuns la Bran, in jurul orei 12, am gasit cu greu un loc de parcare, pe o straduta laturalnica aproape de locul cu pricina, era atata lume... era politie peste tot...

Ca in fiecare an, aceasta sarbatoare pastorala-Ravasitul Oilor, are loc tot acolo, pe platoul ,,Inima Reginei “, motivul principal fiind pastrarea traditiilor si obiceiurilor locale, concomitent cu acest spectacol avand loc si ,,Festivalul Branzei si Pastramei “. Totodata cine a ajuns acolo a avut ocazia sa guste, la fata locului din multitudinea de bunatati preparate de localnici, ei avand astfel ocazia sa isi valorifice produsele obtinute in gospodarii si ma refer aici la branzeturi: cas, telemea, cascaval, urda dulce, sarata, branza in scoarta de copac, etc, carne si preparate din carne, pastrama de oaie, mici, carnati, bulz, kurtos kalacs (asa se scrie in maghiara, dar in romaneste reprezinta acel colac dat prin nuca sau cocos), era coada mare la acesta, dar a meritat... am avut ocazia sa vad si cum se modeleaza pe bat si cum se invarte in foc, ... mai gaseai porumb fiert, must, vin fiert, palinca, etc. Era multa munca depusa in spatele acestor bunataturi, dar cred si doresc ca si rasplata sa fi fost pe masura... Am vazut si tarabe cu oale, ulcele din lut, sei de cai, potcoave, caciuli din astrahan, etc... gaseai de toate aici, doar bani sa ai...

Pentru distractia celor mici, erau doi ponei cu care se puteau plimba, doar ca multimea adunata le ingreuna, pe alocuri plimbarea... Ca sa va faceti o imagine cam cum a fost acolo, va spun ca peste tot se prajea carne, mici, carnati, se facea bulz, se fierbea must, mamaliga pentru bulz, deci era un miros de carne prajita, mult fum, peste tot, dar amestecat cu miros de carne prajita, muzica urla de pe scena... era un mare haos, multe produse, nu stiai de unde sa cumperi mai intai, peste tot producatorii te imbiau sa vii sa gusti din produsele lor...

Ne-am asezat si noi la o masa, mai aproape de scena, cred ca ne era mai mult frig decat foame, caci mainile noastre erau inghetate, asa ca ne-am incalzit repede cu un vin fiert si o pastrama... ca la mama ei... Incepuse sa ploua, cat am stat noi la masa, dar pe urma ploaia a incetat, soarele nevrand, totusi, sa isi faca aparitia... Ce mi-a placut mie a fost un grup de copii imbracati frumos in costumele populare specifice zonei, care se pregateau sa urce pe scena... fetite pe care mamele grijulii le gateau de zor... da, era si o scena frumos aranjata, pe mese sus erau aduse de acasa borcane mari cu muraturi, taiate frumos, in forme de stelute, inimioare, pe jos erau crengi, si toale colorate tesute la razboi, dar pana sa inceapa spectacolul noi eram deja plecati de acolo...

Ne-am continuat calatoria mai departe spre Poiana-Brasov, lasand pe partea stanga, impunatoare, Cetatea Rasnov... Multa lume venita si aici... am oprit putin mai sus intr-o parcare si admirand padurea mi-am adus aminte de Elodia... saraca, (oare ce mi-o fi venit mie?)... caci pe acolo pe unde eram noi se pierduse ea, ... Din Rasnov pana sus in Poiana sunt 10 km... asa ca am ajuns repede... Am mai fost in urma cu multi ani aici, 20 cred, asa ca nu am mai recunoscut nimic, totul era schimbat... sus, aproape de telecabina Capra Neagra am lasat masina... cand am coborat si am dat de aerul acela rece ne-am dat seama cat de tare mirosim a fum, ne-a pufnit rasul pe toti... Acolo sus unde am lasat masina era un mare santier, macarale, muncitori lucrau de zor, chiar daca era sambata dupamiaza, spre finalizarea unui imens hotel luxos. (de pe harta studiata ne-am dat seama ca e vorba de hotel Sport)... De acolo am luat-o in jos, printr-o poiana plina cu branduse, pe langa o frumoasa bisericuta din lemn, ulterior am aflat ca se numeste biserica Sf. Ioan. Era si o mireasa aici, cu tot alaiul dupa ea... si aici erau multe tarabe cu tot felul, ... multe tablouri... dar ce era nemaipomenit de frumos era cadrul natural, de o frumusete rara, o liniste cum rar am mai intalnit, daca stateam in loc nu se auzea nimic, absolut nimic... si un aer rece, curat si tare, de munte... Probabil ca iesiti din vacarmul de la Bran, aici ni se parea ca suntem in cu totul alta lume... Ne uitam unii la altii, parca traiam un vis, asa frumos era... Am batut statiunea de la un capat la altul, ce mi-au placut mie au fost un frumos hotel pe malul unui lac intins, erau si cateva lebede, de ornament, binenteles, dar le statea lor frumos acolo, ... mai sus, spre Ana Teleferic, m-a izbit frumusetea hotelului Edelweiss, de 4 stele, cu multe flori rosii la balcoane si un superb teren de fotbal in spate, era un teren perfect, cum rar am mai vazut, il contemplam in tacere, probabil ca aici vin sportivii nostri, ... apoi hotelul Miruna, Valentin, frumoase si acestea, aproape de telecabina... Coborand inapoi spre zona centrala, spre lac, am dat de un restaurant cochet-Sura Dacilor, cu o frumoasa curte la intrare, cu multe statuete din lemn, o frumoasa arteziana... era multa galagie inauntru, semn ca restaurantul nu ducea lipsa de turisti... apoi mai departe am trecut pe langa Terasa Olirom, foarte frumoasa si aceasta, preturile afisate mi s-au parut destul de normale... pot spune, intr-un cuvant ca este tare frumos de venit aici, doar bani sa ai, caci preturile la servicii nu sunt chiar mici... dar cadrul natural si frumusetea locului merita toti banii.

Am pornit intr-un tarziu spre Bucuresti, da nu inainte de a opri si la Sinaia la Castelul Peles si Pelisor, pe care copiii nostri nu au avut inca ocazia sa le vada decat din poze, si fiindca era ora 17.15 min, aflasem ca doar pana la ora 17 se viziteaza, asa ca nu am mai putut sa intram sa le vizitam, dar sigur vom reveni aici intr-o zi...

In ceea ce priveste drumul mai departe, nu pot sa va spun decat ca a fost grozav, de la Sinaia in 2 ore am ajuns acasa, a fost liber, probabil ca aglomeratia urma sa fie duminica seara, dar pe cat de liber a fost, pe atat a fost de plin de politie, multi vitezomani trasi pe dreapta, ... soseaua de centura a Ploiestiului este acum de nerecunoscut, caci ultima data cand am trecut pe aici a fost un drum plin cu gropi... acum era o adevarata placere sa circuli pe aici... A doua seara am vazut si noi la stiri ce mare hora s-a incins acolo la Bran, dar si de faptul ca in acelasi timp, la Buzau, mai exact la Plescoi, avea loc un altfel de targ, al carnatilor de Plescoi, la care speram sa ajungem si noi la anul care vine.

A fost o sambata frumoasa, o zi plina, am dormit atat de bine dupa aerul acela curat si rece si am vazut asa frumoase locuri incat doar atat pot sa va mai spun: Frumoasa tara avem!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI