ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.04.2020
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 27.03.12
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
JUN-2019
DURATA: 7 zile
cuplu fara copii
PREȚ 1778 euro ?
cu AVIONUL (toate taxele incluse)
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Islanda

Turul Islandei în șapte zile, sau: tărâmuri de basm existente și accesibile (sper) și după Covid - partea 1

TIPĂREȘTE URM de aici

Motto: “A journey of a thousand miles must begin with a single step. ” – Lao Tzu

Avant-propos

Sau disclaimer – cetitorul grăbit și care dorește info semi-concrete este rugat cu amabilitate să skip the line până la capitolul următor, aici fiind etalate elucubrații și alte aspecte introductive la nivel semi-aberant...

Chiar dacă trecem prin perioada aceasta nefastă – pandemică / oligofrenică / generatoare de neputință pentru călătorii atinși adânc de febra noilor descoperiri sau a revenirii în locuri aproape de sufletele lor, autoizolarea ce ne-a cuprins a reușit să-mi acorde puțin timp întru emanarea scrisă a câtorva cuvinte despre aceste plaiuri fantasmagorice pentru unii dar reale și tangibile pentru cei ce își doresc să le atingă.

Tre’ să emfazez cumva faptul cum că nu-mi trece prin creanga minții să dau detalii generale despre țara cu pricina, anterioarele review-uri de pe acest site cât și netu’ fiind mai mult decât lămuritoare. Deunăzi, o prietenă îmi spunea (după ce îmi recitise un review anterior): “Mda, cam ăsta e motivul pentru care nu prea mai citesc pe amfostacolo. ” Adicătelea, poetul dorea să spună cum că prea multele “derapaje” de la informații concrete / seci, să le spunem, pot obosi lectorul și îl pot face să renunțe la a mai da curs review-ului / stilului respectiv. Totuși, la alegerea fiecăruia, pasiunea de a “înflori” artistic expunerea poate fi sau nu importantă întru scris / cetit. Cel mai probabil nu voi acoperi majoritatea detaliilor legate de fiecare loc vizitat, ar fi necesare zeci sau sute de pagini, însă chiar și așa succint este posibil să mă întind în “freo” două episoade.

Scriitura de față are ca scop practic expunerea călătoriei pe zile și obiective, pe o propunere de traseu pentru cine dorește să facă turul insulei. Pe lângă aceasta apar părerile personale, divagațiunile normale stilistice, uneori halucinante dar și unele info, folositoare poate la un moment dat călătorului ce dorește să descopere un tărâm cu totul fascinant și care mie a reușit să-mi egaleze impresia artistică despre Scotland (ba chiar să o depășească în multe privințe).

Am ales luna iunie pentru a săvârși această expediție deoarece am vrut musai și neapărat să experimentăm “soarele de la miezul nopții”, în același timp (theoretically) să avem lumină muult timp, asta deoarece aveam de parcurs mulți km everyday și nu doream a ne grăbi defel. Ei bine, ca o surpriză dezvăluită devreme în contextul review-ului, țin să precizez cu aplomb că bine făcurăm!!! Senzația de lumină permanentă a fost absolut bestială, simțeam că nu se mai termină ziua fără a fi obosiți, nici nu ne uitam la ceas! La 12 noaptea era practic un crepuscul, părea a fi “pe înserat”, soarele era ascuns după linia orizontului dar era lumină, Gods be praised! La mijlocul lunii iunii, soarele “apune” în zona Islandei cam între orele 12:00 a. m – 02:30 a. m, plus–minus în funcție de regiune. Voi mai comite anumite asemenea declarații pe parcursul scrierii, tot ce este posibil... încântarea-mi fu maximă!

Iceland, ca și Scotland sau ținuturile din vestul Irlandei, (vezi impresii personale, vechi dar marcante pentru scriptor aici și aici), reprezintă pentru subsemnatul o STARE. Nu este o țară și nici o insulă. Se pare că, ajuns acolo și deschizându-ți toți porii, poți experimenta senzații total deosebite, te simți transpus într-o altă realitate, un „melange” de istorie, legendă, povești cu vikingi, gheață, lavă topită și pietrificată, cascade senzaționale cu vuiet surd / greu / hrănitor / energetic / căderi de apă vie / impresionante / covârșitoare / peaceful but strong; ghețari veșnici ce au întâlnit mortalitatea climatică; plaje cu nisip vulcanic fin / rugos / negru / gri; fiorduri magnetice în Austurland; vulcani vii / imenși / mici / stinși; izvoare cu apă termală / lagune / ideea de Geysir ce țâșnește furios, iute, înspăimântător de urât mirositor; biserici instagramabile magice; liniște... și îmi trag deja respirația pentru că aș mai avea multe întru enumerare.

Capitolul 1. Scurte preparațiuni, transporturi, colțuri de-ntins trupu’ și alte alea...

Aveoanele - Din motive clar definite și anume “hai să vadă și companioana mea un pic dă London că încă nu fu acolo-șa”, am ales o combinație de zboruri Blue Air (companie românească denumită de căpșunari / persoanele bronzate permanent care bântuiau prin Otopeni: “unde merge pentru la Bluer’, Boilăr’ sau Er Blu’ – shefule, trăiți-ar famelia? ”) și Easy Jet astfel: în prima zi Bucharest – London Lutton, apoi pauză o zi pentru văzut un pic dă Londră, apoi Lutton – Reykyavik cu Easy Jet.

Returul, mai simplu: Reykyavik – Lutton, pauză de 3 ore juma’ și apoi zborul spre casă cu Blue Air. Toată afacerea a însumat 443 de euroi, pentru 4 zboruri / total 2 persoane. Belete achiziționate în luna februarie 2019 pentru iunie 2019.

Sălașurile de nănică - Ops, aci situațiunea se manifestă un pic mai delicat. Dacă biletele de aveon fuseseră joacă de infanți, având în vedere că doream să facem toată “centura” Islandei (adicătelea să dăm roată pe drumul principal prin teritoriul viking pornind de la sud-vest, apoi sud, sud-est, est, nord, vest și revenind), la faza de schlafen a trebuit să mă uit foarte atent și să împart zilele / cazările de așa natură încât să nu fie obositor și nici să rupem toate cardurile dă credit post-factum.

Împărțindu-le pe puncte de atracție și distanțe cât de cât egale pentru fiecare ziulică petrecută pe tărâm icelandic, am ajuns să fac un total de șapte cazări, unele cu baie comună, altele cu baie privată, unele cu mic dejun, altele cu self catering - pentru că aveai bucătărie utilată. Totalul celor șapte cazări, fără alte comentarii derizorii sau smiorcăieli ale redactorului aci de față cum că “moaaamăăă, dar cât costară!!! Moaamăăă, ce scuump fu domne’! ” = 713 euro.

Trașcaleta / căruța / otomobilu’ dă închiriat – Eh, acu’ să vă țineți de bara de sus a metroului când cetiți, pen’că iese cu șou de show! Cu ce urma să facem turul insulei?? Păi să luăm ceva cum trebuie, nah, să penetrăm atunci www.rentalcars.com. I-auzi: cea mai ieftină tărăboanță cu tot cu asigurare full și franșize și toate alea era vreo 550 euro / 7 zile!!! Oh, sweet Mother Mary, baby Jesus and all the saints involved! O amărâtă de Toyota Yaris, pfiuuu Bunutzule de Sus! Na, ce să fac, am antamat-o și asta fu. Dar stați, că acum continuăm distracția, în paragraful urmăreț...

Ajunși pe aeroportul Keflavik, dădui fuga la Sixt Rental Cars, de unde trebuia să ridic mașina veții’. Mă pusei la coadă, după 10 minute eram la ghișeu și ne apucarăm de formaldehide. Pardon, asta e chimică… formalități așadar. Turcul Mahmud / Mustafa sau cum îl chema, angajat la Sixt, îmi făcu o propunere pe care n-o puteam refuza:

Turcu’: “Mare sheriff de la Romania, că suntem țări pretene (my ass… zisei io… ienicerule!), nu vrea mușchiu’ matale un upgrade la doar 100 dă euroi, și-ți dau un SUV?? ”.

Eu: “Da, baro$$, ofcors, da’ să-mi zici ce mașină îmi dai, să nu rămân fraier, să știu pe ce-oi da cașcavalu’… ”

Turcu’: “Iaca îți dau un Nissan Pulsar, eeeehhh, pe barosăneală, speșăl ofăr... ”

Eu: “mda, bene mey akingiule, facem afacerea”, răspunsei așa sictirit, dar tușat profund de bizniz pe interior. Nota Bene: veața mea nu auzise până atunci de respectivul model de otomobil poate și pentru că nu se prea vinde la noi, recte în imaginația-mi profund retardă crezui că-i gen Nissan Qashqai, Terrano, Patrol sau altă hărdăblaie fantezistă… Binneeee…

Luai și asigurarea praf, cenușă vulcanică și alte bazaconii pentru că ceea ce achiziționasem de la Rentalcars.com nu acoperea astea și amenda era colosală dacă juleam, ciobeam, zgâriam mașâna și se demonstra ulterior că fusesem pe drumuri off-road cu pietricele vulcanice nasoale. Terminarăm formalitățile, finally (îmi explicase spahiul o grămadă) apoi fugirăm la mașină. Iote în parcare unde nu-i. Căutam o dihanie supradimensionată, bineînțeles. Mă luai după numărul de pe cheie și culoare și o găsii. Ops, dar vai! Era o tărtăreață un picuț mai răsărită decât un Yaris! “Aman, aman, turcii răcnesc, sărind pe noi o sută!!! ” Ce să fac? Să mă duc la ienicer să-i tai glanda? Păi mă obligase el să semnez că da, o iau?? Pffff, ce-ai făcut, Bobiță?? Cu injuriile la mine, cu absolut tot frigiderul propriu plus și cel al turcului…. verificai mașina să nu aibă bube exterioare pe caroserie și ne urcarăm în habitaclu… Eh, măcar era automată, ca să nu ne ostenim prea mult.

Stați, că mai este… Peste câteva ore, ajungând într-o parcare din Reykyavik, cu plată, dădurăm turul centrului orașului, mâncarăm ceva și apoi ne returnarăm la căruță. Păi nu trebuia să fie cu șou, cum am promis? Nuj ce făcui eu de mă uitai spre aripa stânga spate și văzui ditamai zgârietura / trosnitură pe contra-aripă, deasupra roții!!! Văleeuuuu… că nu era, așa cevaaaa!!!??? Și atunci invectivele și injuriile subsemnatului, coroborate cu nervii anteriori = explodară! Nu le pot reproduce aici, din fericire pentru ochii cititorilor, însă închipuiți-vă o combinație verbală tuciurie între Strehaia și Țăndărei, asezonată cu cel mai negru și suburban limbaj de Rahova, Ferentari și Giulești! Plecarăm la drum… după un timp…

Staaați… că nu am terminat! La retur, peste alea șapte zile, am dus mașina senin la Sixt, era 05:30 a. m. cu gândul puternic de cartier să nu zic nimic. Ce? N-aveam asigurare? Eeee, comedie! Vine un nene, completăm actele, zice că mai are doar să se uite la mașină și scap iute. Eu = mâlc, dă Doamne! Vine omul galben la față peste 5 minute.

Sixt personnel: “Mister, are buba pe la spate. Nu ai văzut? ”

Eu, cu tupeu de bagabont: “Nu, nene, ce-aveți, nu v-ați trezit? ”

Sixt personnel: “Mister, vino încoa să vezi. Ia uite... Nu era la început, nu apare în hârtii. ”

Eu, tot tupeist pen’că puteam: “Asta e patroane, la câte asigurări am plătit mă doare la bascheți! ”

Sixtu’: “Păi nu e chiar așa, franciza principală e la Rentalcars.com, la noi ai doar alea de cenușă, bla-bla. Asta e trosnitură clar, nu praf vulcanic. Fac constatarea, plătești la noi, apoi recuperezi banu’ de la Rentalcars. Da? ”

Eu, ușor umil și împăciuitor: “Bine, nenea-de-la-Sixt… scoate băiatu’ cardul… ”

Suma pe deviz constatare / reparație = 763 euro!!! Cu cardu’ dă credit, plătită atunci. Vaaaaaiiiii! Ajuns în aeroport abia la Lutton, că până atunci fusesem plin de spume și clăbuci precum șampania Moet în Bamboo, m-am și apucat să scriu celor de la Rentalcars dot com, să le explic nenorocirea veții și să-mi dea banu’ retur că deja… Șoc sau nu, în 3 zile lucrătoare am primit toți banii, cu tot cu curs valutar, schimb și altele. Mda, așadar cam ăsta fu singurul deranj din excursie, pfiu.

Să trecem la calculi, nu biliari: avioane 443 evro + cazări 713 evro + mașină (fără banii achitați drept buba dar recuperați, logic) 622 evro = 1.778 evro/ 2 persoane / 7 zile / Iceland. Fără a lua în calcul mâncare, unele parcări cu plată, o intrare – două la vreun mini-muzeu, suveniruri și altele.

Legenda traseului, pe zile, chiar dacă o să o repet mult mai jos

Ziua 1: Keflavik airport – cazare Route 1 Guesthouse (în Hafnarfjordur) - Rekyavik centru - Blue Lagoon – parcul național Reykjanes – lacul Kleifarvatn – Reykyavik centru - cazare Route 1 Guesthouse la 9 km de Reykjavík. Total km aproximativ = 161.

Ziua 2: Parcul Național Thingvellir (tectonic plates) – gheizerul Strokkur – Gulfoss – Seljalandsfoss – Skogafoss - Sólheimajökull - Vík í Mýrdal Church - Reynisfjara black beach (lângă orășelul Vik) - Cazare Guesthouse Reynir (în cătunul Reynir, aproape de Vik) . Total km aproximativ = 325.

Ziua 3: Kirkyufjara beach - Dyrholaey viewpoint - Jökulsárlón (celebra lagună cu ghețar) – Diamond Beach - Cazare Old Airline Guesthouse (în orășelul Höfn) . Total km aproximativ = 309.

Ziua 4: Fiordurile de Est – Breidalsvik - Reydalfjordur (fiordul cu tunel de 5.8 km denumit Fáskrúðsfjarðargöng) – Litlanesfoss - Cazare Stora Sandfell Rooms (în apropiere de orașul Egilsstaðir) . Total km aproximativ = 323.

Ziua 5: Dettifoss pe ruta 862, apoi și Selfoss la 10 min pe jos de anterioara - Námafjall Hverir view point (geothermal fields, gen vulcanii noroioși) - Myvatn nature baths (un fel de Blue Lagoon dar mai ieftin) – Godafoss - Cazare studio Laxagata 6, în Akureyri. Total km aproximativ = 331.

Ziua 6: Akureyri church - Víðimýrarkirkja - biserica din turf de langa satul Varmahlid - Hraunfossar - 523 drumul din stanga cascade faine - Cazare Hredavatnsskali Crater guesthouse, în apropiere de Borgarnes. Total km aproximativ = 364.

Ziua 7: Snæfellsjokull National Park (aflat în Peninsula Snæfellsnes, la aprox 134 km de Borgarnes) - Kirkjufellsfoss - Ingjaldshólskirkja (o bisericuță instagramabila) - Saxhóll Crater - Hellnar church - Valasnos (big arch on the beach) - cătunul Arnarstapi (unde găsim iar un arc peste mare, pe numele-i de scenă Gatkletur) – Budakirkja (altă bisericuță instagramabilă) – cazare la Downtown Apartments Reykyavik. Total km aproximativ = 403.

Mic dicționar islando-rumân al extensiilor folosite în denumirile locațiilor

Deoarece onorații cititori vor observa numele locațiilor utilizate în aberațiile scriptice dar poate totuși nu sunt familiarizați cu acestea, voi repeta în limba mamă sau english după cum mă taie capu’ și ce vrea să însemne o denumire. Rog a nu se interpreta gen “Aeroportul Flughafen” – adicătelea Aeroportul Aeroport :)).

Deci, extensiile des utilizate ar fi:

-kirkja = biserică, se pronunță “chirchia”

-foss = cascadă, se pronunță clar “fos”

-jokull = ghețar, se pronunță “iokutl”

-fjara = plajă, se pronunță “fiara”

-vatn = apă sau lac, se pronunță “vatân”

-vegur = drum, cale, gen Calea Ferentari sau Drumul Taberei :))

Așadar, dacă voi menționa “cascada Godafoss”, sau “Lacul Myvatn”, sau “Reynisfjara Beach” e clar că vorbim de o repetiție voită... întru înțelegerea stimatei audiențe. Nu de alta, da’s prevăzător )

Capitolul 2. Turul propriu-zis al insulei, mici aberații, sper utile

Călătorului se pare că-i șade bine cu drumu’, dar și naratorului cu povestea, astfel încât să ne apucăm de expus micul program artistico-tehnic desfășurat în excursia despre care ne tot legăm.

Ziua 1: Keflavik airport – Reykyavik centru (Hallgrimskirkja, Sun Voyager – o sculptură metalică a unei bărci vikinge stilizate) – lăsat bagaje la cazare Route 1 Guesthouse - Blue Lagoon – parcul național Reykjanes – lacul Kleifarvatn – cazare Route 1 Guesthouse la 9 km de Reykjavík. Total km = aproximativ 161.

Keflavik airport - aterizați fiind dis-de-dimineața, venind de la Lutton unde servisem un british breakfast absolut delicios și ‘jdemii de cafele întru reveneală, nici nu am apucat bine să ne dăm jos din aveon și deja aveam întrebări. Am fost debarcați pe un burduf și am ieșit prin poarta de îmbarcare, fix printre pasagerii ce urmau să călătorească! Așa ceva nu mai pomenisem până acum, peste tot pe unde fusesem debarcările fiind executate pe flux separat. Bineînțeles că mă apucai să filmez, pentru a trimite și acasă impresii almost live, să se mire tot poporu’ (mai ales colegii și prietenii cunoscători întru ale airport-ului). În fine, mergând pe culoar spre frontieră am zărit un panou mare “Exit to Iceland”, am uitat de toate și cam atât ne fu! Uhhh... amazing, Iceland here we are, baby!

Aeroportul Keflavik e mic, cochet, funcțional, curat (ține mult și de pasageri asta), mi-o plăcut și i-am dat un big like. Ieșind afară, în zona de fumat pentru că ne mânca rău de tot viciul, am simțit așa un welcome islandic absolut ravissant: soare, călduț, un aer nordic ca o adiere fină de vară, o atmosferă ce decretase deja că va fi o experiență pe cinste. Apoi, am rezolvat cu mașina, după cum am relatat deja mai sus și țin-te pârleo... la drum întru vizitarea lejeră a capitalei nordice.

Reykyavik – un pic prin downtown – Drumul spre Reykyavik a fost easy-peasy, așa cum mă și așteptam, era un pic de trafic dar... hello: la ce să te aștepți pe șoseaua dintre un aeroport internațional și o capitală? Bine, oricum mintea-mi zburdalnică se gândea că aici va fi muult mai easy având în vedere populația redusă a insulei, uitând că există totuși mulți turiști care închiriază automobile, ca și noi de altfel. Peisajul stânga-dreapta a fost presărat cu câmpuri de lavă topită și ulterior întărită sub formă de bolovani, un farmec aparte dpdv vizual și pe care îl mai întâlnisem o singură dată până atunci, dar la un nivel inferior ca dimensiuni scenice: drumul spre Etna cea Siciliană și neobosită întru fumegat.

Ajunși în capitala islandeză, am parcat într-o locație cu plată situată la câteva sute de metri de Hallgrimskirkja, celebra catedrală în formă de orgă a nordicilor insulari. Normal, curiozitatea de a o vedea live era uriașă. Și ne ajuta și vremea la cote majore. Impresia artistică dați jos din mașină a fost una de liniște totală în zona centrului, aproape că nu era trafic, câțiva oameni pe stradă, foarte puțini turiști. Eram pentru prima dată într-o capitală și NU era balamuc, ba chiar dimpotrivă! Thank you Lord and thank you baby Jesus!

Deși este o construcție relativ recentă, neavând valențe istorice remarcabile, stilistic este impresionantă, impunătoare și alte cuvinte ce-ncep cu “i” :)). Era ceva lume în interior, dar și pe afară, tragând poze din toate unghiurile, așa cum mica noastră forță expediționară avea să execute în scurt timp. Interiorul recunosc că este auster, simplist, nu prea m-a dat pe spate, dar odată cățărați în view point-ul catedralei, panorama ce s-a arătat a fost de zile mari, rog a se vizualiza foto atașate review-ului.

Coborând apoi din înălțimile majestuoase ale impozantului lăcaș de cult, o luarăm la pas absolut lejer spre Sun Voyager, sculptura metalică ce reprezintă o barcă vikingă stilizată în mod deosebit (și ea recentă) aflată la câteva sute de metri mai la vale, pe malul oceanului. Strada ce făcea legătura spre faleză, denumită Frakkastigur, este înțesată de mini restaurante cu de toate, mai ales Fish ‘n Chips, dar și un magazin-brutărie cu tot felul de specialități de panificație la a căror vedere în vitrină m-o apucat leașinul intestino-stomacal și am intrat pentru a-l devaliza. Absolut tot ce-am luat, mini-tarte, prăjiturele, baghetă și ce-o mai fi fost... și dulce și sărat au încântat papilele gustative. Restaurantele aveau prețurile în coroane afișate afară, iar eu, băiet atent de acasă, făcusem deja un tabel salvat în telefon cu simulări de prețuri la cursul de schimb de atunci, gen: 10 lei / 284 ISK (coroane adică), 50 lei / 1.421 ISK, 100 lei / 2.852 ISK, etc. Aia ca să știm cu ce ne luptăm... Văzând că ne-au ieșit calculele undeva la un nivel de accesare al unor fonduri europene pentru a lua o masă decentă, mai ales că era doar prima zi, am dat skip și am zis că vom servi masa la cârciumă în altă zi. Poate acasă... :))

Sun Voyager este situat chiar pe faleză, arată foaaarte interesant după cum vedeți și-n foto, iar priveliștea văzută din zona sculpturii către golful înconjurător este de excepție. Puțin mai sus de locația cu pricina se află Harpa Concert Hall, o altă construcție modernă cu aspect futurist, frumos de plimbat prin apropiere, ce să mai: o experiență plăcută privirii.

Chiar dacă nu am bătut tot orașul pe jos, că nu aveam timp și nici dispoziție fix din prima zi, casele cu un etaj maxim două plus mansardă au atras privirile noastre cu siguranță. Unele vopsite în culori vii, altele în culori mai pale, formau un PUZ estetic plăcut ochiului. La periferia capitalei islandeze se construiește în draci, fiind un fel de extensie a orașului care acum parcă e legat de orășelele mai mici adiacente fix cum e Bucureștiul de Ilfov.

Aveam să revenim, la sfârșitul expediției noastre, în Reykyavik pentru a ne caza înainte de zborul de retur, ba chiar și pentru a servi o masă mai specială la un restaurant foarte fain. Despre asta, poate într-un review separat, zic că ar merita.

Blue Lagoon – Din centrul orașului dădurăm o fugă spre cazare, aflată la vreo 9 km distanță, pentru ne a lăsa bagajele și apoi o zbughirăm spre magica Lagună Bleu.

Această bază de tratament cu ape termale este, redusă de mine în mod stupid ca nuanțe dpdv comparativ, un fel de Therme Balotești numai că islandezii au un peisaj încântător format din lavă și niște ape bleu-turcoaz cu irizații albe pe margini, aceste culori superbe fiind „cauzate” de prezența siliciului și a multor săruri în compoziția apei. Vin turiștii ca la pomul lăudat și, dacă nu fac baie sau nu se cazează acolo, măcar se plimbă peste tot prin spațiile cu acces comun free, fac poze și filmulețe și se bucură de această minune a naturii. Centrul turistic al complexului este plin de suveniruri: produse cosmetice și de întreținere bazate pe apă termală, bulendre tipic islandeze sau croite pentru frigurile de acolo (care s-au înmuiat teribil în ultimii ani) și muulte altele... bani să fie. Nu vă faceți griji dacă nu vă luați nimic de acolo: în aeroport, Blue Lagoon are o zonă separată de shopping cu tot felul de oferte atractive.

Am vizitat toată zona free a Lagunei, absolut fascinantă, plină de mini-lacuri turcoaz în preajma “pajiștilor” de lavă neagră-maronie. Vă dați seama de contrast, nu? Belea! Pentru cel mai ieftin pachet (Comfort) ca să ne bălăcim + o mască din siliciu de căciulă + un prosop + 1 băutură free = ar fi trebuit să ne facem rezervare din vreme plus să achităm (în funcție de ora disponibilă) undeva pe la un minim 140 euro/total 2 persoane, transformați din coroane ofcors. Dacă importă (ca să folosim un neologism trăznit), site-ul Blue Lagoon are foarte clar descrise toate opțiunile, din păcate acum la momentul scrierii baia termală fiind în pauză de Covid. Oricum, nici nu ne gândiserăm să efectuăm această combinație “riscantă” pentru bugetul călătorilor (de a ne bălăci), deoarece știam de Myvatn Nature Baths amplasate în nordul insulei, poate nu la fel de spectaculoase dar mai ieftine și cu mai multe opțiuni pentru banii achitați.

Ne-am resemnat la a privi lumea la bălăceală și a trage câteva poze pe furiș tip souvenir, știind în adâncul sufletului că peste câteva zile vom experimenta și noi trăiri similare, asta pentru că am fost cuminți și o meritam, nah! Apoi, după o bună vreme cât am adăstat în aria lagunară (era mirifică, ce să mai comentăm), ne-am îndreptat spre imensa parcare unde lăsasem mașinuța / SUV-ul așa cum mă păcălise turcu’ (pfff, iar îmi amintii).

Parcul național Reykjanes – lacul Kleifarvatn – Părăsind zona Grindavik, unde își are sălașul laguna cu pricina, ne-am îndreptat spre ceea ce văzusem noi pe hartă ca fiind un parc național măricel. Acum, trebuie să menționez că nu făcuse parte din planul inițial de lucru, însă fiind lumină cât timp știam că este am reinițializat traseul și am zis să mergem poate vedem și verdeață (că doar așa arată pe goagăl maps). Da’ de unde verdeață?? Aș... Zona era la fel de verde precum sunt eu cosmonautul Yuri Gagarin. Totuși, mă opresc aici din comentariile sarcastice: aria acestui parc este de o frumusețe cu totul specială, mai ales că era practic o surpriză – nu ne așteptam să fie atât de fain.

Aici discutăm de un peisaj cvasi-selenar, cu roci și forme de relief parcă aruncate de o mână vulcanică aiurea, dar frumos tocmai pentru că era straniu, un drum care șerpuia pe câte o bandă pe sens de-a lungul lacului sus menționat care la rându-i se întindea albastru curat în dreapta noastră – parcă era un Loch din Scotland. Oh, yes! Amazing views, amazing feelings! Nimeni pe drum mult timp, eram doar noi și o părticică din lumea Islandei de care cei mai mulți turiști sunt sigur că nu știu... era un prim pas spre înțelegerea stării de “when in Iceland… ”

Era devreme, uitându –mă pe data ultimei poze din ziua respectivă, pare-se doar 18:35 ceasul. Soarele era sus pe cer de jurai că-i prânzul. Eram plecați de mai bine de 14 ore, socotind trezitul din Lutton pentru avion. Ne îndreptarăm cuminți spre cazare, știind că vom avea nevoie de odihnă. A doua zi urma să vedem mai multe obiective deosebite, înrolate în ceea ce se numește Golden Circle. Și, pe acele drumuri, deja știam că va fi puhoi de turiști. Să ne odihnim, așadar...

Iar soarele nu apunea în iunie, în Islanda...

Ziua 2: Parcul Național Thingvellir (tectonic plates) – gheizerul Strokkur – Gulfoss – Seljalandsfoss – Skogafoss - Sólheimajökull - Vík í Mýrdal Church - Reynisfjara black beach - Cazare Guesthouse Reynir (în cătunul Reynir, aproape de Vik) . Total km aproximativ = 325.

Câteva cuvinte numa’ despre Golden Circle / Circuitul de Aur – această denumire tratează o rută turistică de aproape 300 km, într-un fel de buclă, ce pornește din Reykyavik spre Parcul Thingvellir, apoi zona geotermală Haukadalur, ce conține gheizerele Strokkur și Geysir, urmând a coborî spre sud către craterul vulcanic Kerid, unele opriri ale bus-urilor turistice fiind efectuate și la centrala geotermală Hellisheiði care este a treia ca mărime din lume, dar și în orășelul Hveragerði. Apoi, din zona menționată se face retur către Reykyavik. Există și excursii care pot duce turiștii, avizi de a vedea cât mai mult din spectaculoasa Islandă, fix până în orașul Vik (pe lângă parcugerea lui Golden Circle), pentru a faimoasa bisericuță a mini-urbei dar și pentru mirobolanta Reynisfjara beach. De reținut, iar aici o să închei cu Goldeanu’, toată această arie este înțesată de bus-uri, microbus-uri plus autoturisme închiriate, care efectiv “vomează” un număr foarte mari de oameni, fapt ce poate fi ușor presant și deranjant atunci când vrei să faci “poza-aia-jmecheră-fără-oameni-în-cadru”.

Parcul Național Thingvellir – amplasat la intersecția a două plăci tectonice uriașe: Nord-Americană și Eurasiatică, posedă câteva zone extreme de vizibile întru înțelegerea derivei continentelor, faliile putând fi fotografiate facil (prea multe “f-uri” în propoziția asta :) ). Este de o frumusețe greu de egalat, cam la fel de greu cum e să nimerești să faci acolo poze fără să-ți iasă altcineva în cadru. Am pășit pe podețele amenajate pentru a facilita urcarea, printre hoardele de năvălitori ce posedau absolut toate naționalitățile Terrei și am ajuns și la un view point fascinant, de unde trăsei câteva cadre cu împrejurimile, respectiv câțiva copaci și lacul Thingvallavatn, cel mai mare lac natural din Iceland.

Făcând o totală abstracție de „miliardele” de asiatici, europeni, americani poate și australieni, ce ne înconjurau, am tras aerul curat în piept și l-am ținut acolo ceva timp. Frumusețea peisajului ca și ineditul prezenței acelor falii vizibile mi-au conferit un moment de serenitate... pe care nu știu cât îl pot reproduce niște amărâte de fotografii. N-am stat mult... dar a fost suficient pentru a simți încă o părticică de Islandă.

Gheizerul Strokkur – După principiul “hai să mergem către gheizer, să le-o luăm ăstora înainte”, care poate fi asimilat cu o gândire sănătoasă, semi-perfidă dar perfect funcțională, am dat bice “SUV-ului” din dotare către gheizerul Strokkur – cel care erupe la aproximativ 6-10 minute. Cam 1 h am făcut cu mașina, drumul fiind din ce în ce mai aglomerat pe ambele sensuri. Am reușit să găsim cu chiu cu vai un loc liber prin fundul parcării hotel-restaurantului Geysir, care se manifestă cu locația fix vis-a-vis de drumeagul ce duce per-pedes la gheizerul veții. Paranteză aici: hotelu’-restaurant are și o zonă de suveniruri foarte bine pusă la punct, de mai ai puțin și iei gheizeru’ ferbinte la pachet. Aviz amatorilor...

Nici nu ne dăduserăm bine din mașină pe picioarele proprii că deja se simțea în atmosferă un miros ciudat. Traversând spre locația cu gheizeru’, alături de oameni muulți de ziceai că-s prin Herăstrău la promenadă duminica, mirosul se accentua. Stânga-dreapta potecii curgea apă termală, ferbinte ca iadu’, fiind puse ceva anunțuri gen “nu vă spălați pe mâini și nu beți apă pentru că are 100 grade”, pe lângă faptul că mirosul (ahaaaa... îl descoperisem... era sulf!) devenise serios greu de suportat pe alocuri. După câteva minute vedem un mare cerc de oameni care erau ațintiți cu telefoanele către o băltoacă mare și tot urât mirositoare. “Aaaaa… să vezi că aci e, că stă lumea ca la urs! ”. Ăla era... Și stăm, și stăm, telefoanele pregătite, lumea toată mută de parcă erau la Prohod. Eu: “hai, Bo$$, fă buf-buf, doar mai avem și altele de făcut azi. ” Și deodată buuuuuuffffffff-puffffff-fââââââssss!!! Aoleo l-am ratat pe filmare, pfiuuuu! Să te ții aplauze și chiote din partea tuturor, de jurai că-i slujba Papei de Sfintele Paști cu aplauze la scenă deschisă și „Benedicto pi Voi, că prinserăți bum-ul. ” Până la urmă îl prinserăm și pe video și pe foto, ne încheiarăm pit-stop-ul și țuști la mașină că mai avem treburi.

Bottom line / in fine / adicătelea concluzionând: chiar a fost o experiență altfel, îi simțeam fierbințeala (a gheizerului, la ce vă gândeați?) iar mirosul cvasi-pestilențial de sulf deja era ok după ceva minute. A meritat deranju’, parol!

Cascada Gulfoss – Eeii... Acum să te ții! La vreo 10 minute de mers cu mașina de gheizerul Strokkur se află această cascadă Gulffoss, iconică pentru Islanda, celebră prin forța și deschiderea căderii de apă dar și pentru spectaculozitatea pe care o manifestă. Împărțită în două căderi, cea superioară de vreo 11 metri înălțime, apoi cea inferioară la vreo 20 metri, toți acei metri cubi vărsându-se într-un canion ce ajunge pe la 70 de metri înălțime!

Parcarea, destul de mare, era neîncăpătoare atunci când am aterizat noi, ne-am învârtit ceva până să găsim un loc decent. Autocare, microbuzuri, RV-uri (mașini-caravană), autoturisme mici, mari, jeepane, grupuri de călători, familii cu copii, pfffuuu... câtă populație! Am purces la drum, oarecum grăbiți și agitați de multitudinea de oameni, și ne-am apropiat de malurile apei. Deja auzeam un vuiet surd, care se întețea pe măsură ce mergeam. Și am ajuns: trebuie să menționez aici că, deși pregătit demult cu video, foto și toate info, nu mă așteptam să am o asemenea senzație live! Drumul care șerpuia prin stânga cascadei, ne-a permis multiple unghiuri de vizualizare, iar cuvintele pe care le posed deobicei întru exprimare sunt palide întru a descrie feeling-ul perceput la întâlnirea cu această forță a naturii. Majestuoasă, ar fi singurul cuvânt ce poate cât de cât să o denumească, la nivelul impactului inițial.

Nu voi insista cu descrierea aici, mai avem multe de văzut / povestit și ziua nu se terminase, așa că hai să pornim pe roți către următoarea cascadă…

Cascada Seljalandsfoss – Finalizând ce ne interesa în Golden Circle, încă plini de senzațiile trăite în apropierea mirobolantei Gullfoss, am coborât spre sud, pentru a intra pe Hringvegur (sau Ring Road, celebrul drum – “centură” islandez), având ca următoare oprire Seljalandsfoss. După vreo 1h 45’ aproximativ, iată-ne ajunși în parcarea cu plată (atenție) a frumoasei cascade, pe care deja o zărisem de pe drumul principal.

După ce ai văzut Gullffoss – “cascada de aur” în traducere from Icelandic – poate ai senzația că niciuna nu va fi mai “jmecheră” sau la fel de impactantă asupra-ți. Cel puțin asupra subsemnatului lucrurile nu au stat chiar așa. Seljalandsfoss era “pândită” de mine din vremuri imemoriale, știind ce imagini pot fi postate pe retină și pe obiectivul camerei foto din fața dar și din spatele acesteia, mai ales dacă vremea ținea cu vajnicul călător. Ei bine, soarele era sus de tot pe cer, nori ioc, iar poteca ușor abruptă din dreapta cascadei ne îmbia să trecem prin spatele acesteia – locul fantastico-instagramabil atât de râvnit, iar capacul a fost pus de un curcubeu așezat cuminte la baza micii vâltori a cascadei. Outstanding!

Cu pelerinele de ploaie pe noi, Decathlon-ul să fie sănătos, am traversat până în grota din spatele căderii de apă, udându-ne semi-ciuciulete dar atenți să curățăm mereu camerele telefoanelor :)) Ce a reieșit se poate vedea în puținele poze atașate, care sunt edificatoare sper... Normal că nu există grad de comparație cu anterioara, însă fiecare dintre cascadele islandeze reprezintă o stare, o atracție în sine, greu putând fi făcut un top 3-5 sau 10, totul fiind la nivel subiectiv. Nici redactorul prezentului materialului nu va îndrăzni să alcătuiască vreun podium legat de “cele mai frumoase căderi de apă”, astfel încât mai spun că am pozat-o dintr-o grămadă de unghiuri și este la fel de faină de oriunde.

Cascada Skogafoss – După încă vreo jumătate de oră de mers cu otomobilu’, am ajuns și la următoarea noastră oprire – Skogafoss. Cu o deschidere de 25 de metri și o cădere de la vreo 60 metri înălțime, este ceea ce putem denumi fără tăgadă ceva impresionant. Accesul se poate face pe o potecă, prin dreapta cascadei, sau pe scări de metal (multe rău) pentru o priveliște de zile mari de sus. Am ales varianta ușoară, parcă nefiind în forma de fitness necesară a urca scările vieții.

Pe varianta ușoară, dus direct către cascadă, erau hoarde de năvălitori turistici, după cum anticipasem din parcare, aceasta fiind plină-ochi ca și în precendentele opriri. A fost locul în care oricâtă răbdare am fi avut tot nu s-ar fi golit peisajul de oameni pentru a reuși o foto doar cu celebra cascadă. Vaporii de apă ajungeau departe rău de cascada propriu-zisă, luați de vântul șugubăț, iar “zânele” de toate națiile erau care mai de care prezente în poziția ideală pentru a se instagrama sau “feisbook-ciza”, alții făceau poze de grup – ce să mai: un balamuc total dar funny, admit.

Am admirat puțin, cu liniște interioară, peisajul deosebit, pentru ca mai apoi să ne urcăm iar în tărtăreață și să plecăm spre o nouă oprire, de data asta speram mai liberă de vacarm călătoristic.

Ghețarul Sólheimajökull – La vreo 12 km distanță de Skogafoss se află ghețarul menționat aici, amplasarea sa geografică fiind între vulcanii Katla și Eyjafjallajökull (apropos, poate îl știți – este cel care a erupt în 2010 și practic a pus Islanda pe harta destinațiilor turistice senzaționale în scurt timp, pronunția acestuia fiind “Eiiafiatlaiocutl” :)). Este un ghețar lejer accesibil pentru trekking-on-ice, dar și pentru cei care vor să vadă de foarte aproape un asemenea monument al naturii fără să se cațere pe dânsul.

De la parcarea aferentă, am ajuns în câteva minute - pe poteci pline de pietre, pietricele dar și cataroaie negre - într-un view point asupra minunatului munte de gheață. De fapt, să fim un pic realiști – era mai mult un deal. Rapiditatea cu care se topește în urma încălzirii climatice accelerate a Islandei este fantastică. Pentru prima oară văzând un ghețar atât de aproape am avut acel sentiment fain al unei noi descoperiri și al unor senzații mai “altfel”, meritând cu prisosință să te abați din drumul spre Vik preț de câteva minute pentru a-l vedea. Mai specific doar că arealul aferent drumului a fost prima oază de liniște turistică experimentată de noi în această zi de călătorie și... gata, mergeam spre Vik.

Bisericuța instagramabilă Vík í Mýrdal – denumirea exactă Reyniskirkja – Aveam de parcurs încă vreo 30 de km până în orașul Vik, acolo unde se află un mic lăcaș de cult amplasat atât de inteligent, panoramic, fascinant și “instagramabil” încât nu avea cum să fie ratat. Specific aici că utilizarea obositoare a termenului instagramabil n-are a face cu posesia acestei aplicații de către mine ci cu ideea unei locații / unui loc atât de fain încât să te ungă pe inimă prin percepție și să impresioneze obiectivul camerei. Până să ajungem în preajma acelui lăcaș, ne-am oprit totuși în Vik la un supermarket extrem de bine aprovizionat și maare, denumit Kronan de unde am luat sandvișuri, fructe, beuturi și altele de “crăpelniță”.

Amplasarea micii biserici pe un deal, având o panoramă absolut demențială asupra orășelului, a plajei îndepărtate și a stâncilor din ocean, este speechless. Voi lăsa și aici câteva foto să vorbească mult mai bine decât mine despre cum ai putea să te simți călare pe deal, cu un strop de soare și privind către construcția religioasă într-un loc atât de tihnit și departe de vuietul turistic al Golden Circ-ului (chiar că-i circ uneori). Căci da, deja după Skogafoss traficul se redusese la aproape nimic, iar oamenii / turiștii din Vik erau doar în supermarket, în rest = nobody at all!

Reynisfjara black beach – Ultima oprire din turul zilei a 2-a avea să fie celebra plajă cu nisip vulcanic Reynisfjara, una dintre cele mai vizitate și fotografiate plaje islandeze (dar și de pe tot mapamondul, atenție!) indiferent de anotimp sau condiții climatice. La doar 15 minute cu mașina de bisericuța din Vik și la doar 3 minute de cazarea noastră :)).

Peisajul sau “the amazing scenic view” este format din nisipul negru al plajei, coroborat cu o imensă stâncă din coloane bazaltice hexagonale ce îți dau senzația unei orgi religioase gigantice, apoi cu stânci uriașe în mare, numite Reynisdrangar. Cântul valurilor, sub formă de vuiet continuu și pregnant, acompaniază misticul locului și acolo timpul stă. Un pic. Să-și odihnească parcursul iminent. Dar și tu, etern călător și descoperitor de locuri speciale… stai. Asculți valurile, te sperii un pic de viteza cu care ajung până aproape de tine, năvalnice și neobosite, pășești pe nisipul rugos și simți curenții de aer năbădăioși cum îți biciuie tenul. Părăsești cu greu acel colț de tărâm magic, te rupi puțin din vraja ce te-a cuprins doar pentru a te duce spre odihnă, cu spiritu-ți îmbătat de misticul zilei ce pare să nu se mai sfârșească. Căci da:

Iar soarele nu apunea în iunie, în Islanda...

Într-o notă ușor mai specială, serioasă și pensivă, închei aici prima parte “aventuroasă” islandeză. Ziua cu nr 3 avea să ne aducă în fața ochilor îmbătați de priveliște Jökulsárlón (celebra lagună cu ghețar). To be continued...

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de le_maitre in 07.04.20 16:27:11
Validat / Publicat: 07.04.20 17:23:12
VIZUALIZĂRI: 1084INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în ISLANDA
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (le_maitre); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 37100 PMA (din 39 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

23 ecouri scrise, până acum

webmaster [07.04.20 17:36:59] »

Împreună cu continuările sale, articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Dan&Emascris / TELEFON [07.04.20 17:50:59] »

@le_maitre:

Mama, mama, ce este aici!

Prima momeala ai aruncat-o cu totalul parailor cat ar costa o asemenea vizita in alta dimensiune pt a intra in alta STARE! 😃

Apoi ai bagat un dictionar asa ca spun ca abia astept sa citesc sibsa vizionez minunile numite

foss, jokull, fjara, vatn, vegur

Mai ales jokul si foss.

Se anunta o lectyra speciala, un roman de aventura, pt ca ai scris

“To be continued”

Numai bine! 👏👏👏👏

zapacitu [07.04.20 17:58:56] »

@le_maitre:

păi bine stimabile, nu puteai să mai aștepți o țîră (ca Fănel de la Rapid din epoca de glorie) până se găta telemunca. Amu zac forțat peste program să termin corvoada... da' nu-i bai, merită...

Am parcurs rândurile matale slow motion, mă și vedeam la duș sub fosele alea septice Seljalandsfoss, Skogafoss (grele cuvinte au nordicii aștia, fracturi de limbi nu alta...), dar cred că era gheață lichidă, numa bună pentru împachetat temeraru' și trimis paravion acasă.

Ireal, ireal de frumos și parcă prea curat pentru ce suntem obișnuiți să vedem...

Bine ai revenit!

Alina53 [07.04.20 18:30:53] »

Iată și o latură bună a acestui Corona virus: reapariția ta... mult așteptată... Ca de obicei, rândurile ți-au fost sorbite pe nerăsuflate, cu atât mai mult cu cât în aceeași lună iunie a anului 2019, am dat și noi roată Islandei, dar într-o croazieră... Cu toate că ai fost avantajat, având mai mult timp la dispoziție, multe locuri pe care ni le-ai prezentat, le-am bifat și noi. Îți închipui cât de mult aștept(ăm) episodul următor...

le_maitrescris / TELEFON [07.04.20 20:25:54] »

@Dan&Ema: Dane, mă bucur că mă vizitași și zic așa : nu banii / paraii respectivi au creat STAREA ci noroc că aveam ceva pus deoparte pe cardurile de credit 😬. Altfel, " starea" s-ar fi diminuat considerabil.

Apropo, vezi că deja am scris mai sus de ceva foss-uri și jokull-i, enjoy!

Salutări și mulțumiri la scenă deschisă! 👍

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
le_maitrescris / TELEFON [07.04.20 20:31:36] »

@zapacitu: Tare mă - ncântă vizita-ți aci, pe plaiurile vikinge, iar citirea celor emise de tine îi tare plăcută ochiului meu obosit!

Auch, păcatele mele, dacă știam că ești în tele-tură Covidă mai adăstam puțin cu urcatu' interminabilului reviu! 🙄

Uite, pentru data aviatoare promit a-l pune după orele 20:00, să fii tihnit și toate să meargă strună.

P. S. Nu îndrăznirăm să punem gheara pe ape, cel mai probabil eram Frozen ca-n film... apres/după.

Mulțumesc-uri maximale!

le_maitrescris / TELEFON [07.04.20 20:37:33] »

@Alina53: Distinsă și dragă Doamnă!

Ca întotdeauna, delicatețea de care dați dovadă ca și aprecierile cu care binevoiți a mă gratula mă-ndeamnă să fac o plecăciune adâncă!

Cu siguranță că e o surpriză pentru mine că am fost amândoi prin zonă în perioade similare, dar mă bucur mult că văzurăți ceea ce am descris mai sus, fiind și convins că v-a plăcut enorm!

Cred cu tărie că sunt niște plaiuri absolut mirobolante!

Vă îmbrățișez călduros și virtual - am si mască și mănuși, no worries 😎😊

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
mishu [07.04.20 21:52:07] »

@le_maitre: Mi-am facut lectiile, adica am vazut pozele, bifat actiune indeplinita, toate pozele minunate, ultima insa superba.

Am citit articolul, bifat actiune cu un vot. Ceva insa nu e finalizat... si nu e vorba de ecou ca acum scriu la el... mai trebuie citit o data, de doua ori... pana reusesc sa prind si cel mai mic detaliu.

Pe mine m-a atras Islanda, nu m-au atras preturile, si chiar vorbeam cu un coleg ca din pacate Islanda va deveni o destinatie tot mai scumpa, el apucase sa mearga si cand era mai accesibila, dar si acum cand mai crescusera preturile.

Din tot ce ai povestit aici, ajungi la concluzia ca toata bucuria pe care ti-o poate aduce acest loc merita, asa ca de abia astept continuarea.

Felicitari, votat cu mare drag.

Alina53 [07.04.20 22:05:23] »

@le_maitre: Galant, ca-ntotdeauna... Cât despre îmbrățișare, niciodată nu trebuie refuzată...

cosminapscris / TELEFON [07.04.20 22:11:45] »

De la-nceput pân' la sfârșit... wow!

În ultimile 2 săptămâni am văzut Islanda, Norvegia și Finlanda pe... Netflix🤣 așa că eram cât de cât familiarizată cu atmosfera, dar parcă povestită de unul de-a nostru😉 este și mai și!

Vacanțe și postări frumoase în continuare!

dorgo [08.04.20 07:55:13] »

@le_maitre: Superb maestre!

Despre Islanda, nu stiam mai nimic, decat ca are o suprafata cam cat jumatate din tara noastra (chiar mai putin) si o populatie cam cat un cartier bucurestean. Si ca are multe gheizere si ca-n Reykjavik muncesc aproape toti islandezii.

A, si mai stiam din copilarie, ca un profesor de geologie de la Universitatea din Edinburg, Otto Lindenbrook, a descoperit in capatul estic al insulei, in vulcanul Sneffels (langa muntele Skartaris) intrarea spre maruntaiele Pamantului, urmand niste notite criptate de-a unui explorator suedez, Arne Sknussem. " Coboară, călător viteaz, în craterul vulcanului Sneffels... care e atins de umbra lui Skartaris înainte de luna iulie... și vei ajunge în centrul Pământului. " … Asadar, Otto al nostru a coborit in vulcan, insotit de doi oameni de incredere si a descoperit … Atlantida. Apoi s-a intors, viu si nevatamat, printr-un alt vulcan, numit Stromboli, (aflat undeva langa Sicilia), din nou, la suprafata Pamantului. Si ce crezi ca s-antamplat mai departe? Cum a aflat de aceasta expeditie, un scriitor francez, tare oportunist, a si imbracat toul in cuvinte ba chiar a si scris un roman de mare succes despre expeditia lui Otto si niste mercantili de americani, au imbracat si ei, toata povestea in imagini. Si-uite-asa, din cauza acestui vulcan din Islanda, au aparut pe lume “bestseller”-ul “Voyage au centre de la Terre” si filmul de Oscar “Trip to the Center of the Earth. ”.

le_maitrescris / TELEFON [08.04.20 11:04:20] »

@mishu:  Într-adevăr, Islanda poate atrage multe gânduri de ducă și multe tipuri de călători sau turiști.

Este tipul acela de călătorie ce poate să îți schimbe percepția despre " modul de operare" atunci când vine vorba de o nouă aventură. De asemenea, majoritatea celor care sunt atrași atunci când aud / calculează costurile încep să se mire și le scade Zen-ul legat de o potențială asemenea întreprindere.

Sumele puteau fi însă muult mai mici dacă alegeam să stăm mai puțin și să vizităm doar Golden Circle și partea de sud, să zicem că ne-am fi oprit la Vik. ​​Dar, dacă era s-o facem " lată" , am zis că ne încumetăm să îi dăm roată 😬

Mulțumesc pentru vizită și pentru cuvintele faine, mă-nclin! ​

le_maitrescris / TELEFON [08.04.20 11:11:12] »

@cosminap:  Ca să-l parafrazez pe un prieten mucalit și simpatic foc: " Ce face pandemia... " © 😉, ne mută de pe tv la " mașina de scris impresii" .

​Așadar, documentarele vizionate sunt convins că erau foarte faine, numai că aici totul devine interactiv.

Vă mulțumesc pentru aprecieri și vă urez o reciprocă cât mai rapidă, în speranța invingerii pandemiei pentru a putea din nou să zburăm în realitate și nu doar cu gândul.  

le_maitrescris / TELEFON [08.04.20 11:45:10] »

@dorgo:  Foarte bine și util punctat, drag prieten!

Alegoria " călătorie spre Centrul Pământului - debutul Iceland" este una care aduce plus valoare impresiei artistice generale asupra acelor plaiuri de foc și gheață. Locuri enigmatice și atractive pentru oamenii secolului XIX, dar și pentru noi, cei care ne punem GPS-ul pe Waze ca să mergem la pâine.

Totuși, o corecție mică, dacă îmi permiți și nu deranjează : vulcanul Snaefellsjokull se află în extremitatea " vestică" a Islandei, în cadrul peninsulei Snaefellsnes, locuri vizitate de noi in ziua a 7-a și ultima full de călătorie.

Pe extremitatea estică se află mai mult fiorduri, cei mai " estici" ​ doi vulcani de fapt fiind departe de acestea, mai spre centrul insulei, denumiți Hverfjall și Askya (ăsta e măricel = pe la 1.500 m altitudine).

Pe drumul dintre E​gilsstadir (est) spre Akureyri (nord), am văzut departe în stânga noastră un munte straniu, era Askya, ridicat precum o supapă a Pământului și izolat de alte forme de relief, fascinant.

Mă bucur mult de vizita-ți și de infos prețioase aduse de tine aici, te salut și mă - nclin!  

mprofeanu [08.04.20 21:19:04] »

Off! Articolul tău a fost ca să fiu în ton cu timpurile o rană adâncă pentru mine! La început de iunie dar acest an trebuia să ajung acolo doar pentru 5 zile, excursie cuplată cu Norvegia,..., acum mă uit la poze și citesc ce ai scris tu, am văzut că ai mers mult mai sus decât vroiam noi să ajungem, adică până la Hofn...

Cum ați urcat în Hallgrimskirkya!? Scările erau spiralate, de lemn sau de piatră, dă-mi niște detalii, cine știe!?

Felicitări! ​

le_maitrescris / TELEFON [09.04.20 19:53:45] »

@mprofeanu:  Înainte de toate, mă simt onorat că ați trecut pe pagina așternută aici, nu-mi amintesc să mai fi schimbat impresii / ecouri anterior " dispariției" mele îndelungi de pe AFA.

Apoi, cu un suflu optimist privind spre ce ne va așterne viitorul, sunt convins că situația pandemică va dura o anume perioadă, însă ulterior, veți reuși fără ​probleme să vizitați combinata " nordică" Norway-Iceland.

Spre rușinea mea, cu care trăiesc zilnic, nu am remarcat scări din lemn / piatră / spiralate au ba in Hallgrímskirkja aceasta deoarece am urcat cu liftul ☺️. Or fi, nu zic ba, dar ascensorul mi-a luat ochii, plus vreo 1000 ISK / icelandic krona / persoană = cam 6.40 euro, pentru a ne cățăra în tower. Printre cele mai ieftine lucruri islandeze comparativ cu priveliștea sau pur si simplu în sine.  

Restul bisericii se vizitează la " liber" .  

Vă mulțumesc pentru lectură și comment, adăugând urări de excelență și pozitivism!  

mprofeanu [09.04.20 22:10:52] »

@le_maitre:  Ai dreptate este primul ecou pe care ți-l adresez, de altfel cred că de mult timp nu ai mai scris pe AFA...

Este și mai bine dacă se urcă cu liftul, efort puțin!!

Am avioanele, cazările și mașinile rezervate, sunt sceptică în ceea ce privește plecarea, este la început de iunie și nu prea cred că se va da drumul la tot până atunci.

Te urmăresc în continuare cu interes!

Alex_Macedo [10.04.20 15:55:59] »

Întotdeauna este călătoria în sine. Locul dacă interesant sau mai puțin. Datele specifice ale locului și ale călătorului care se încarcă în preambul cu ele. Documentarea prin a amușina în valmeșul informațiilor și urmează povestea.

Din fericire, colegul nostru @le_maitre, nu a scris un documentar. 

El povestește despre un documentar. Este animația tot timpul vie din ochii lui turistici tip, " Haideți la joacă" . Chiar dacă, logoreea-i, deja știută... pentru cei cel cunosc a persona... își face loc în tot review-ul, aduce multe bife în plus. Unde ar fi farmecul celor scrise fără, zâmbete, auto-ironii, zăpăceli ale personajului, mirări extrem de umane și lipite pământului??? . Cum îți poate bucura mintea, orice destinație, cu râsete și leneveli plăcute, cerebrale? . Prin poveste.

Am avut impresia tot timpul de-a lungul scripturii că aleargă în jurul meu, minioni cu, chipul lui @le_maitre, toți puși pe șotii. Că îmi va sări gheizerul să-mi smulgă părul din nas. Că începe să mă mănânce pielea de la atâta aglomerație în jurul unui vulcan care își suflă nasul. Că începe portofelul să se schimonosească când observă prețurile afișate cu toate că le știa de acasă. Toate astea prin poveste.

Admir exoticul nordic al Islandei și acele chestii insulare chiar dacă, personal nu mă îmbie acele meleaguri. Poate și pentru că am și trăit multi ani în partea nordică a planetei.

Astăzi,portofelul meu e în culmea fericirii. Nu mai este nevoit să se răsfire pentru o călătorie tip, deloc-ieftin, Islanda. A oferit-o pe tavă, minionul nostru, @le_maitre.

Și... DA... confirm : soarele nu apune în iunie, în Islanda și p-acolo.

Dacă scriai altfel... îți trimiteam un emoticon d' ăla cu : lua-te-aș la palme.

Mulțumesc mult, Bro!

le_maitrescris / TELEFON [11.04.20 12:21:50] »

@Alex_MacedoMy Dearest Brother,

Am stat și m-am uitat ca bou-n țeavă la ceea ce ai așternut mai sus.

Feeling-ul tău asupra ideii de poveste, narațiune ​​sau ce dzeu oi fi făcut eu... este fix fix fix ce am trăit acolo și aici când am relatat!

De altfel, nici nu mi-a trecut prin mansardă cum că ai percepe altfel ansamblul de factori senzitivi, descoperitori, emoționanți, pregnanți pe care i-am trăit în experiența devoalată!

La tine ajunge trăirea de moment și chiar cea de după momentul cu pricina în formula resimțită de narator.

Cuvintele-mi sunt palide acum, n-am un reply la ceea ce ai transmis...

Știu doar că " momentul" este, există și va fi intotdeauna, dincolo de conexiunea noastră virtuală frățească.

Fratele tău mai mic și " minion" în acțiuni ​​​​​​te-mbrățisează. Și-ți spune, sec scriptic dar o percepi cum trebuie : " îți mulțumesc" !  

Michi [13.04.20 19:03:39] »

Bine ai revenit Maestre! Chiar dacă nu ai fi semnat, aş fi recunoscut stilul tău inconfundabil. Ne-ai lipsit. Sinceră să fiu, am urmărit mai mult stilul tău de a ne povesti decât denumirile sucite, conştientă fiind că nu voi ajunge acolo. Maximum ce am realizat în nordul geografic au fost nişte nopţi albe la Sankt Petersburg, un Dublin vara şi nişte scandinave la geana serii. Acum, ţine-te de scris, nu mai lipsi cu anii că s-ar putea să nu ne mai prinzi pe aici! .

le_maitrescris / TELEFON [21.04.20 16:18:31] »

@Michi:  Plăcerea și bucuria, ambele covârșitoare, apar întotdeauna atunci când văd că @Mama Michi poposește să - mi lectureze rarele și încâlcitele aberații! 🤗🤗🤗

Am avut câteva zile libere și asta mi-a permis o dizertație, acum am reînceput activitatea " muncitorească" și nu știu când voi mai avea timp de scris...

​​M-aș bucura enorm să ating măcar 40% din locurile pe unde ați călătorit și să am măcar 60% din energia maxi-pozitivă cu care v-a înzestrat Bunutzul de Sus!

Vă îmbrățișez cu mult drag! ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
TraianS [25.04.20 22:26:55] »

@le_maitre:  Credeam că pauza prelungită de pe AFA și anii de " silencio" te-au făcut alt om. Observ însă, că nu te-ai vindecat!

Interesantă și frumoasă Islanda. O am și eu în plan de mult timp, dar parcă am o frică de scoruri și de aglomerația ce-o pomenești, oricât de frumoasă ar fi natura.

Mă bucur să te găsesc sănătos și să te recitesc, like in the good old days.

Sper să repornească motoarele avioanelor măcar la fel de ușor și bine precum a repornit penița ta pe AFA și poate voi vizita și eu Islanda într-o zi.

Keep writing and stay safe!

 

le_maitrescris / TELEFON [28.04.20 11:53:32] »

@TraianS: Traiaaaneee, fratee!!!

Nici prin crenguța minții tale agere nu-ți trece cât mă bucur să văd că mai ești si tu pe aici, neschimbat ​și că ți - ai adus aminte de mine, darămite să mă citești / comentezi!!!  

Așa este, nu ne vom schimba niciodată, unii dintre noi, călăuziți de focul interior, ce ne mistuie, de dorința de a "Cunoaște"dar și de cea care ne păstrează suflul viu și tânăr în experiența fizică denumită Terra...

Prin simplul tău apel aici mi-ai reamintit de niște vremuri faine și încântarea-mi e maximă!

Motoarele​​ avioanelor vor reporni curând (am info from inside 😬), încet - încet, ca mai apoi să facem noi planuri, pentru noi descoperiri întru bucuria spiritului nostru.

Be safe U2, maxim de sănătate îți dorește fratele cel departe de tine și sper pe cât mai curând!

Hugs from me to you, bro'! 🤗​​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, Alina53, cosminap, Dan&Ema, dorgo, le_maitre, Michi, mishu, mprofeanu, zapacitu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.114545106888 sec
ecranul dvs: 1 x 1