Bistro & Pizza La Strada

TIPĂREȘTE

Cu câteva săptămâni în urmă m-am supus de bună voie unui test, o excursie de o zi cu autocarul în Bulgaria în care am vizitat Panorama din Plevna dedicată războiului de independența din 1877 (cu mult mai reușită decât cea din apropierea Moscovei de la Borodino care evocă înfrângerea lui Napoleon în 1812 la porțile orașului) și frumosul oraș Lovech, cel cu parfumul începutului de sec. XX, renumit prin Podul Acoperit și urmele fortăreței de pe dealul Hisarya.

Dacă din punct de vedere turistic, excursia a fost o reușită, testul de mobilitate și rezistență l-am căzut cu brio. Cele două proteze la genunchi puse cu zece ani în urmă și cu care am făcut cu soțul zeci de excursii în toată lumea, proteza de sold implantată acum trei luni, ceva emfizem pulmonar cauzat de trecutul de fostă fumătoare timp de 50 de ani dar și vârsta de 85 de ani nu mi-au permis să mă țin de grup nici măcar pe distanțe mici.

Cât timp ceilalți, chiar de vârsta a treia au făcut turism, eu și prietena mea am ajuns din întâmplare la restaurantul Drakata celebru în toată Bulgaria.

Am revenit în București pe o căldură caniculară cu diagnosticul pe care mi l-am pus singură, adică sfârșit de capitol cu drumețiile. Proiectul meu de a vizita oraș cu oraș din țară, acolo pe unde am fost doar în tranzit se pare că a devenit utopic. Ce să fac, ce să fac? Am plecat singură la Sinaia pentru o lună de zile, unde aproape cu 20 de ani în urmă am cumpărat cu soțul o japiță de apartament cu două camere la bloc, peste drum de Mefin, pe te miri ce. Încet, încet împreună cu soțul l-am aranjat să ne placă și a devenit investiția noastră de suflet.

Acum abia întru în subiect, chiar cu riscul unei penalizări pentru deviaţionism ( parcă aşa se spunea?). M-am întâlnit cu o prietenă din Brașov, Adriana, pe care Dragoș o cunoaște și o apreciază și care și-a făcut o carieră frumoasă, și-a crescut singură copilul care acum este student eminent în Anglia și după ce am pus țara la cale, am mers să mâncăm.

Știam că restaurantul La Strada de la parterul fostului hotel Păltiniș situat vis a vis de luxuosul hotel Internațional are cea mai bună pizza de pe Valea Prahovei coaptă pe vatră. Numele restaurantului este similar cu al unuia din Rimini, fondat în 1934 şi care se laudă că face cea mai bună pizză italiană. Parole, parole! Mai știam că oferă cattering și transportul e gratuit până la o distanță de 5km, valoarea minimă a comenzii fiind de 35 lei iar timpul de livrare sub 60 minute.

La alegerea restaurantului a mai contribuit și parcarea apropiată pentru mașina prietenei dar și o alimentară Shop and Go de la care Adriana s-a oferit să-mi facă o piață zdravănă pentru câteva zile ca să mă mai scutească de cărătură.

Am intrat în salonul interior. Mobilier de duzină cum găsești în sute de localuri în România. Meniul și prețurile erau afișate chiar la intrare, așa că mi-am făcut o părere asupra lor. Nu că ași fi fost prea strânsă cu ușa la prețuri, dar când trăieşti dintr-o pensie, chiar bunicică, trebuie să fii mai atent: mai un detergent, mai o reparaţie la vreo instalaţie, mai o firmă din Brașov să-mi ia covoarele și pledurile la spălat căci cu tot termopanul de la ferestre aveau nevoie de curățat, De, casă de văduvă, în care n-a mai intrat nimeni de un an.

Inițial am luat loc la o masă în salon dar cu tot muntele din apropiere era zăpușeală așa că am rugat chelnerul să ne treacă pe terasă cum se va elibera ceva. Zis și făcut, în 10 minute respiram aerul proaspăt de munte. Care aer proaspăt? Rulau maşinile bară la bară spre Bucureşti de nu mai vedeai asfaltul de pe DN1.

Ce am mâncat? Prietena mea: pizza Quattro Stagione imensă 24 lei din care m-am înfruptat şi eu iar ea a luat și pentru acasă,- într-adevăr foarte gustoasă- eu sarmură de crap în dorul celor din Dobrogea continentală făcută de lipoveni, 23 lei (aici am luat plasa că parcă am mâncat supă cu oase mari de peşte). Alte recomandări erau: ciorbă de burtă sau de văcuţă, pizza Messicana, pizza La Strada, spagheti bolognese la preţuri accesible.

Am mai comandat o porție de papanași cu dulceață de vișine, foarte buni 14 lei pe din două, amândouă am băut câte o bere fără alcool a 5 lei sticla, o cafea pentru Adriana 5 lei care trebuia să se întoarcă în Brașov pe aglomerație. În total ne-a costat 76 lei (cu bacșiș 85 lei), foarte convenabil pentru două persoane. Dacă serveam și eu pizza, aveam pe încă două zile acasă dar s-ar fi întărit și nu mai era bună de nimic. Serviciul a fost ireproșabil.

La plecare am aruncat ochii spre cerul limpede și crestele munților și m-a cuprins dorul de ei dar imediat mi-am dat seama că în viață trebuie să fii înțelept, să știi să renunți, să te plasezi în contextul vârstei şi să te bucuri de ce încă mai ai.