Din nou în Africa

TIPĂREȘTE

Din nou în Africa

Atunci când îti popui să trăiești pe banda rapidă a vieții, în care lucrurile se desfășoară secvențial, ca într-un caleidoscop plin de imagini trecătoare, trebuie să-ți alegi câte o pozâ de la care poți porni un portret, o istorie sau o întreagă filosofie de viață. Vezi visele omenirii pietrificate în sculpturi, zâmbete și gesturi ca apoi să te întrebi oare încotro mergem.

Revăzând Africa, inima întunecată a lumii, ai senzația că iți dai o nouă întâlnire atemporală cu oameni ce trăiesc cu un mileniu în urmă, luându-și energia vitală de la soare și trăind în geometria verde a savanei, într-o lume minerală splendidă și pură. Acolo, își fac apariția grupuri de umanoizi cu pielea albă ce fac o mare nedreptate peisajului prin venirea lor. Ei privesc mirați, ca niște oaspeți nepoftiți, o pictură naivă cu eroi vii.

După ce treci Maroc, Kenya, Mozambic, Tanzania și Zanzibar, afli că ziua unui trib nu face decât să transcrie contururile nopții pentru câte 80-100 de oameni ce trăiesc în niște colibe înconjurate de un gard viu, în care timpul se scurge într-o încetineală înfricoșătoare...

. Oare ce taine ascunde vălul nopții pentru cei din pustietățile Africii de Sud, Botswana și Namibia, unde îmi voi petrece următoarele săptămâni?

Dacă primele zboruri spre Africa însemnau neliniști, întrebări, emoții și întreruperi de ritm, călătoria spre Johannesburg devine mai degrabă două sesiuni lungi de somn București-Doha și Doha Africa de Sud, unde îmi propun să folosec fiecare clipă, așa cum mi-am planificat-o din timp. Călătoria din categoria “knowledge trip” (excursie de cunoaștere) presupune planificarea șederii din clipa preluării de la aeroport până la plecare, cu excursii de peisaj, culturale, gastronomice, safari, cățărare, biking, scuba, după cum îți poți mulțumi sufletul.

Diferența de o oră a fusului orar te ajută să-ți dai sema că te afli cam la 13.000 km distanță de casă, într-un colț de lume la fel de străin cum li s-a părut portughezilor sosiți aici în jurul anului 1500, că formalitățile de vamă au standarde mai bune decât ceea ce văzusem prin vămile africane, că transferul la hotel merge ca la carte, în ciuda avertizărilor de violență maximă a străzii primite prin SMS de la Ambasada României... că la Hotelul Radisson Blue camerele, micul dejun și serviciile poartă semne de normalitate, cu personal amabil care țintește bacșișul turistului, oricât ar fi el de mic. În schimb, nu par deloc firești gardurile foarte înalte cu sârmă ghimpată și ferestrele ferecate cu gratii ce devin un light motiv pe toate srăzile centrale ale Johannesburgului.

Ofertele scurte și la obiect, cu pornire din Hotelul Raddison Blue, cu siguranță maximă, așa cum este de preferat in Africa de Sud, acoperă câteva puncte de interes maxim: Safari la Pilanesburg Nature Reserve Center, Muzeul Appertheid și Soweto, un Safari Baloon la Magaliesburg, dar și o expediție la Cascada Victoria sau Kruger Park, pentru care se impun cel puțin două zile. Prima mea opțiune este Pilanesburg Safari (cam 80USD), care promite și niște informații despre comportamentul animalelor, primite chiar de la naturaliștii experți ce lucreaza ca ghizi în incinta rezervației.

Ziua următoare, după un mic dejun în zorii zilei, la 6.30 sunt alături de o familie de coreeni care țin să-mi spună că muzeele sunt plictisitoare, pornim spre primul safari african, la 40 de kilometri de capitală. Drumurile și autostrăzile impresionante, cele câteva clădiri zgârîe-nori ce se văd spre zona centrală a metropolei, magazinele și restaurantele cu aer american, mă fac să mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să-mi întitulez primul reportaj “Good morning, Africa! ”, dar ceva îmi spune să mai aștept o zi-două.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de Johannesburg, peisajul se răsfiră iar casele mici din plăci de beton apar în grupulețe cu aspect de sate, căte un punct comercial sau tarabe improvizate cu de-ale gurii, materiale de construcții, piese de mobiliar și haine, ateliere de reparații-de fapt, un pas prin purgatoriul ce desparte viața sălbatică de așezările urbane cu primele locuri de muncă. Prin parbrizul mașinii, totdeauna închis, văd șiruri de bicicliști ce par a fugi spre libertate, stații de autobuz arhipline, intersecții aproape blocate de vânzători ambulanți cu legături de ceapă, portocale, papaya, banane, ardei iuți africani, autostopiști. Dar și autostrăzi luminoase circulate de mașini ce amintesc de gusturile foștilor ocupanți. Și aici zăresc câteva persoane singure ce par a aștepta pe cineva care nu mai vine, sau poate nu mai este în viață.

Chiar dacă nu pare a fi atribuția lui, Isaak, ghidul ce ne duce la Pilanesburg, ne avertizează să fim atenți pe toată durata șederii în rezervație pentru că, în ciuda aspectului relativ timid, animalele pot fi imprevizibile. Apoi, ne spune despre experiența nefericită a unei americance care, profitând de neatenția rangerului, ar fi coborât, chiar anul trecut, alături de un copil de doar 12 ani, pentru un selfi cu un leu ce-și făcea liniștit siesta la umbra unui tufiș. După câteva zeci de secunde dramatice, doar telefonul ar fi rămas intact.

Cu doza de adrenalină administrată din timp, aștept într-o mașină Safari deschisă, de 20 de locuri, prima confruntare cu fiarele savanei din Africa de Sud.

---

VIZUALIZĂRI: 420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI