Hai hui prin Ţara Dornelor

TIPĂREȘTE

În staţiunea balneară Vatra Dornei am poposit prima oară în urmă cu nouă ani. În drum spre Săpânţa am petrecut o noapte aici în ideea de a vizita oraşul şi împrejurimile. N-a fost să fie. Dintr-un motiv independent de voinţa mea (am făcut o luxaţie la gleznă) a trebuit să amân pentru altădată. Acest “altădată” s-a întâmplat să fie anul trecut şi pentru că în cele cinci nopţi şi şase zile petrecute aici am vizitat şi am citit multe despre Vatra Dornei am să încep cu un mic istoric:

Existența Dornei este atestată încă de pe vremea întemeierii statului Moldova, conform unei legende care leagă numele localitații de o dragoste tragică a întemeietorului Dragoș Vodă. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1592.

În anii următori oraşul se dezvoltă în jurul băilor, se construieşte o şcoală, gara mare, biserici şi noi edificii de cazare, tratament sau petrecere a timpului liber. În 11 iunie 1948 băile sunt naţionalizate, iar după 1950 stațiunea balneară Vatra Dornei intră în exploatare la întreaga capacitate și până în 1989 continuă să se dezvolte în toate planurile: medical, de agrement, de odihnă.

Vizita staţiunii am început-o, întâmplător, cu Gara Vatra Dornei Băi

(Gara Băi), pentru că am avut cazare chiar în spatele ei, la Hotel Silva. Gara Băi este o clădire frumoasă, cu o arhitectură aparte, construită în anul 1910, pentru a fi mai aproape de stabilimentele balneare ale stațiunii. Din anul 2004 a fost trecută în lista monumentelor istorice din judeţul Suceava.

Imediat, în dreapta gării, se află un pod pietonal peste râul Dorna, pe care l-am traversat şi am ajuns în zona centrală a staţiunii, mai exact pe Str. Republicii, paralelă cu râul şi unde descoperim câteva construcţii arhitecturale deosebit de interesante.

Prima dintre ele Hotelul Maestro cu restaurantul şi grădina de vară, urmată de cea din dreapta, o ruină a celebrului Cazinou Vatra Dornei

( ro.wikipedia.org/wiki/Caz ... in_Vatra_Dornei). Numai când citeşti câte personalităţi i-au trecut pragul, te apucă nervii şi disperarea. Am înţeles că din 2003 cazinoul a fost revendicat şi trecut în patrimoniul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Şi în loc să înceapă restaurarea, aşa cum s-a promis, cazinoului i se ţine în continuare lumânarea. :(

O altă clădire arhitecturală de excepţie, aflată în dreapta cazinoului, este cea a hotelului Carol. Acesta are şi o frumoasă grădină de vară, înconjurată de multă verdeaţă. Am mâncat aici de câteva ori şi am fost mulţumit de amabilitatea ospătarilor, de preţ şi diversitatea mâncărurilor. Am avut ocazia să vizitez şi interiorul hotelului. Foarte frumos, dar m-a dezamăgit mărimea camerei.

Parcul Municipal din Vatra Dornei este unul dintre cele mai apreciate mijloace de relaxare din întregul oraș şi reprezintă o atracție turistică atât pentru copii, cât și pentru adulți. Numit şi “Parcul Veveriţelor”, acesta adună laolaltă copii, tineri, adulţi şi bătrâni, care bat nucile între ele şi strigă “Mariana” adunând în jurul lor veveriţele pofticioase după aşa hrană.

În Parcul Municipal mai există şi alte obiective demne de toată atenţia: aproape de intrare se află Muzeul de Științe ale Naturii și Cinegetică, iar pe aleea principală se află un grup statuar cu personalităţi culturale româneşti. În zona centrală găsim Pavilionul Japonez, Biserica Sf. Treime sau Izvorul Sentinela, iar pentru amatorii de drumeţii aflăm mai sus traseele pârtiilor de schi “Veveriţa”, ”Parc 1” şi “Parc 2”.

Când am întrebat la centrul de informaţii turistice ce-mi recomandă să vizitez în Vatra Dornei, mi s-a spus să nu ratez o urcare cu telescaunul pe Dealul Negru. Evident că nu am ratat şi în una din zile am urcat pe acest deal cu imagini panoramice de vis asupra munţilor şi văilor Bucovinei. Punctul de plecare al telescaunului se află în apropierea străzii Telefericului şi se poate ajunge, din centrul staţiunii, atât cu maşina cât şi pe jos.

Noi am preferat mersul pe jos (să facem picior frumos :) ), pentru a vedea şi alte zone ale oraşului.

Traseul telefericului esta foarte frumos, la început trece pe lângă nişte clădiri, apoi printre brazi falnici şi deasupra unei poteci turistice, ca în final să intre într-o zonă cu pajişti încântătoare. Pe platoul din vârful dealului sunt construite câteva clădiri (unele sunt abandonate în faza de construcţie), o tabără pentru copii şi un chioşc cu băuturi şi produse de patiserie. Imaginile panoramice către Vatra Dornei (în nord) şi Şaru Dornei (în sud) sunt superbe.

Un alt mijloc de petrecere a timpului liber în Vatra Dornei este o excursie cu Trenul Veseliei. Acesta pleacă de lângă Hotel Carol şi are două trasee:unul la Platoul Runc şi telescaun şi altul la mănăstirile “Acoperământul Maicii Domnului” şi “Sf. Dimitrie”. Primul costă 10 lei, al doilea 15 lei. Noi ne-am nimerit să mergem pe al doilea traseu.

Nu departe de Vatra Dornei am descoperit o altă atracţie turistică, mai puţin cunoscută turiştilor care vin pe aceste meleaguri. Se numeşte Tinovul Poiana Stampei şi se află la aproximativ 24 de km de staţiune. Este o arie protejată de tip botanic, recunoscută la nivel international şi în arealul căreia găsim câteva specii rare de păsări şi reptile. O zonă mlăştinoasă, cu sol mâlos, acoperit de muşchi şi pâlcuri de iarbă şi arbuşti mici, o pădure de pini şi molizi.

Ca să ajungem aici, facem stânga la ieşirea din Poiana Stampei, spre satul Dornişoara, parcurgem aproximativ 4 km pe un drum forestier şi lângă un pod, aflat în stânga drumului, parcăm maşina. În dreapta, pe lângă o pancartă cu informaţii despre tinov, traversăm o cale ferată dezafectată şi intrăm în arealul mlăştinos, pe un traseu construit în totalitate din scânduri. Este uşor de parcurs, are un mic lac la final şi măsoară cam 900 de metri.

Un alt frumos traseu turistic este cel care pleacă din Dorna Candrenilor , trece pe lângă Poiana Negrii şi duce la Schitul 12 Apostoli . Drumul este asfaltat aproximativ nouă km, apoi, pe lângă o troiţă, se virează stânga şi se intră pe un drum pietruit. După ce se trece de câteva cabane şi o carieră de exploatare a andezitului, drumul se bifurcă:înainte spre schit şi în stânga spre o stână turistică.

Noi am ales drumul din stânga şi am nimerit într-o poiană de vis unde se afla şi stâna. În afară de amenajările specifice unei stâne, aici se află şi locuinţa proprietarului, o pensiune de toată frumuseţea. Se pot mânca şi se pot cumpăra produse specifice. La schit nu am mai ajuns…. o rafală de ploaie şi noroiul aflat pe drumul de la intrare în pădure ne-au determinat să facem cale întoarsă.

Din satul Gura Haitii (la 23 de km de Vatra Dornei) porneşte un traseu pietonal către una din cele mai frumoase destinaţii turistice din zonă, Rezervaţia 12 Apostoli. Traseul durează aproximativ trei ore şi este unul de dificultate mediu spre uşor. Străbate păşuni subalpine şi păduri de molid, iar în vârf eşti întâmpinat de roci cu înfăţişări ciudate, modelate de vânt sau dezagregare fizică de tipul îngheţ-dezgheţ. Una din ele aduce uşor cu Sfinxul din Bucegi.

Tot din satul Gura Haitii (la ieşire) se poate ajunge în Parcul Național Călimani la o altă destinaţie “turistică”, fosta carieră de sulf, căreia îi voi dedica un review separat.

.

---

VIZUALIZĂRI: 4356 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI