Călătoria spre cele trei mări (II)

TIPĂREȘTE

De la Durres ne-am continuat drumul spre Ksamil și vroiam neapărat să ajungem aici pe un drum fantastic despre care citisem și care știam că oferă niște peisaje uimitoare ale Mării Ionice văzute de la înălțime. (Nu sunt foarte sigur dacă marea care se vede de pe acest drum este Marea Ionică sau Marea Adriatică pentru că nu știu exact unde este linia de demarcație. Dacă cunoaște cineva mai bine acest subiect îl rog să mă completeze.)

Am plecat de la Durres pe drumul SH 4 pe care am mers până la Fier. Un drum expres foarte bun cu două benzi pe sens. Imediat după Fier am intrat pe o porțiune de autostradă pe care am mers până la Vlore. Din nou un drum foarte bun. Vlore arată foarte bine și are o plajă super.

De la Vlore am ales să mergem pe renumitul drum SH 8 care merge prin munți și pe lângă mare până la Sarande și oferă niște peisaje de vis. Drumul nu este deloc ușor dar are o calitate destul de bună. Nu am prea întâlnit drumuri cu gropi în Albania.

De la Vlore începi să urci și ajungi la o înălțime destul de mare unde înainte de a începe coborârea până aproape de malul mării ai niște locuri de unde poți admira acea priveliște superbă care îi face pe mulți să aleagă acest drum. La prima oprire pe acest drum am descoperit pe marginea drumului o broască țestoasă. Am admirat-o puțin și am lăsat-o să își vadă de treaba ei.

Muntele l-am trecut destul de greu pentru că curbele sunt foarte strânse și în pantă și am ajuns din urmă multe camioane pe care nu prea aveai unde să le depășești. Odată ajunși în vârf uiți toate astea și singura grijă pe care o ai este doar aceea unde să oprești pentru a te bucura de priveliștea care ți se înfățișează. Este un loc frumos amenajat pentru a admira priveliștea, imediat după ce începi să cobori muntele. La urcare muntele este plin de verdeață și de păduri și cu greu găsești un loc să admiri peisajul dar la coborâre tot muntele este golaș și te poți bucura de niște peisaje încântătoare.

De aici și până la Ksamil am mers pe malul mării și peste dealuri și ne-am bucurat neîncetat de peisajele care apăreau. Unul mai frumos ca altul.

După două zile superbe petrecute în Ksamil și după ce ne-am desfătat în apele cristaline ale Mării Ionice, am plecat mai departe spre următoarea destinație, Leptokaria, Grecia, unde urma să întâlnim cea de a treia mare, Marea Egee.

Prima surpriză apare imediat după ce ieșiți din Ksamil și anume trecerea peste un râu cu un pod mobil din scânduri, care este acționat cu un troliu și a cărui trecere ne-a costat 4 euro.

După Ksamil nu mai este mult din Albania și se intră în Grecia.

În Grecia am mers spre Igoumenitsa de unde am intrat pe autostrada nr. 2 și am mers spre Salonic o bună bucată de drum până în apropierea localității Panagia unde am ieșit de pe autostradă și am continuat drumul pe drumul nr. 6 până la Kalabaka pentru că una dintre opririle acelei zile am hotărât să o facem la Meteora.

După câteva ore de vizitat impresionantele mănăstiri din vârful stâncilor și mai mult forțați de ploaia de vară care a început, am plecat mai departe spre Leptokaria. Am mers în continuare pe drumul nr. 6, am trecut de orașele Trikala și Larissa iar la ieșire din acesta din urmă am dat de autostrada nr. 1 pe care am mers până la Leptokaria. Pe porțiunea asta de autostradă am mai întâlnit un lucru nou pentru noi, am mers prin cel mai lung tunel auto de până acum (6 km).

La Leptokaria am stat două zile și ne-am bucurat de apele calde și cuminți a celei de a treia mări pe care am avut norocul să o întâlnim în această superbă și aventuroasă vacanță, Marea Egee.

Cum aici era punctul terminus al călătoriei noastre nu am avut încotro și după cele două zile petrecute aici a trebuit să ne îndreptăm spre casă.

Pentru asta am ales ruta clasică: am intrat pe autostrada nr. 1, am mers pe aceasta până aproape de Salonic unde am continuat pe E 75 spre Skopje, am străbătut Macedonia (FYROM) pe autostrada A1, am intrat în Serbia și de la Niș la Smederevo am mers pe A1 iar de aici am continuat pe drumul de la venire și am intrat în România tot prin vama Naidăș, ajungând cu bine acasă după treisprezece zile de peripeții și adrenalină dar cu sufletul mult mai bogat și mai împlinit.

Pentru cei care au o oarecare temere legată de vizitarea Albaniei, cum bineînțeles că am avut și noi, pot să vă spun că e nejustificată. Nu am simțit perioada cât am stat în Albania altfel decât perioadele state în alte țări, decât din prisma mersului cu mașina, care până la urmă a ajuns să ne distreze chiar.

Vacanță plăcută în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI