Jurnal de calatorie în fosta Iugoslavie (I)

TIPĂREȘTE

Prima etapa

De ceva vreme plănuiam să mergem în vacanță în Croația. An de an am tot amânat în așteptarea unei conjuncturi favorabile (perioadă, bani, evenimente etc.) Nici anul ăsta nu ne dădea mari speranțe, dar când e să se întâmple, se aliniază planetele.

Uite așa am ajuns să plecăm, nu doar în Croația, ci într-un tur mai larg în fosta Iugoslavie și cu pregătirile pe ultima sută, nu cu 6 luni înainte cum făceam de obicei.

Am reușit totuși să ne facem câteva trasee din care am ales pe cel care se încadra în limitele noastre de timp. Bineînțeles că ar fi fost variante mai cuprinzătoare, pe care le-am lăsat pentru altă data, cu mulțumirea că am realizat și atât.

Mai concret, am ales ruta București – Kragujevac (cu ieșire prin Clafat-Vidin) - Sarajevo - Dubrovnik - Plitvice - Zagreb - Belgrad - Turnu Severin - București, cu popasuri prin fiecare. Toate rezervările le-am făcut prin booking.com și, cu excepția Dubrovnik-ului, a fost destul de ușor să ne hotărâm.

Am ales această rută, plecând de la ideea ca fiecare etapă să fie în limite rezonabile de mers, compatibile cu lungimea și dificultatea traseului propriu-zis și cu faptul că eram doi șoferi care ne schimbam cam la jumătatea drumului.

Am plecat sâmbătă dimineața devreme, cu gândul de a ajunge pe lumină la prima destinație Kragujevac.

Ne făceam probleme în primul rând pentru podul de la Slatina care se repară în fiecare an și nu se mai termină niciodată. Din fericire, am aflat că va fi închis complet abia în ziua următoare și, cu puțin noroc, am scăpat de rutele ocolitoare pe DJ-uri și am trecut surprinzător de repede. Nicio problemă, echilibrul universal se va manifesta, nu mult mai târziu.

Cu câteva zeci de km înainte de Calafat, am făcut plinul ca să mai economisim niște bani (benzina e mai scumpă în Serbia) și am trecut fără probleme podul.

Întrucât mergeam vreo 60 de km prin Bulgaria am vrut să cumpărăm Buvigneta, însă, surpriză, nu ai de unde să o cumperi, nu există nicio gheretă, iar la prima benzinărie ne-a îndrumat spre o alta la 15 km mai departe și ieșită din traseul nostru. Ne-am asumat riscul de a fi amendați și am pornit mai departe, cum ne arăta GSP-ul, cu speranța că vom găsi o benzinărie în drum de unde să cumpărăm vigneta.

Drumul prin Bulgaria e neașteptat de bun, dar dezolant de pustiu, zici că treci printr-o țară nelocuită. Pe drum am întâlnit o mașină de poliție și am crezut ca până aici ne-a fost, în schimb polițistul a scos mâna pe geam și ne-a făcut semn să-l depășim. În fine, în primul sat mai răsărit oprim la o benzinărie și răsuflăm ușurați, aveau vignetă și se putea cumpăra chiar în euro, că leva nu aveam oricum.

Ajunși la granita cu Serbia, am constatat că de fapt nu puteai trece dacă nu cumpărai întâi vigneta, dar noi o aveam deja pe parbriz (La bulgari nu s-a inventat încă vigneta electronică, trebuie să o lipești pe parbriz și apoi să te chinui să o răzuiești).

Mă întreb totuși ce se întâmplă dacă poliția lor e mai supărată și te controlează pe acea porțiune de drum? Probabil că plătești și una și alta (vigneta și amenda).

Trecerea granitei nu ne-a creat probleme, am constatat mai peste tot că e suficient să spui ”vacanța” când te întreabă unde mergi.

Mai departe am mers pe un drum expres și mai bun ca la bulgari, până ne-am intersectat cu autostrada ce duce la Belgrad și pe care ne-am urcat ca să continuăm prima etapă.

La intrarea pe autostradă sunt automate cu barieră care îți eliberează un tichet, după care, la ieșire sunt ghișee unde achiți în mod civilizat cu cardul sau cu bani. Decât să te încurci în monedele lor, am preferat, ori de câte ori am avut ocazia, să plătesc cu cardul. Autostrada nu e nemaipomenită, peticită și cam denivelată, dar poți să mergi mai repede (130km/h) și să mai reduci din timpul de stat la volan.

Am ajuns așa cum ne-am planificat, pe lumină la Kragujevac și ne-am găsit relativ repede hotelul. Deși este al patrulea oraș ca mărime din Serbia, este aproape anonim, fără obiective turistice sau altceva. În schimb, este foarte avantajos ca etapă de tranzit, când ai de făcut un drum lung și anevoios a doua zi.

Hotelul Ema, micuț dar confortabil, cu parcare privată în curtea interioară, cu un recepționer tânăr care vorbește o engleză impecabilă și în general cu un personal foarte amabil. După ce am mâncat și ne-am odihnit puțin, am vrut să facem o plimbare prin oraș să ne mai dezmorțim, dar ne-a surprins o ploaie torențială, așa că ne-am refugiat tot în restaurantul hotelului. Noaptea ne-am odihnit destul de bine, deși hotelul are un inconvenient, fiind plasat la șosea, dacă deschizi geamul auzi tot traficul, mă rog cât este într-un oraș de provincie.

A doua zi, după un mic dejun neașteptat de consistent, ne-am încărcat catrafusele în mașină (noi când plecăm în vacanță luăm și jumătate din casă) și am plecat încrezători spre următoarea destinație: Sarajevo.

---

VIZUALIZĂRI: 1629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI