Muzeul Etnografic din Varna

TIPĂREȘTE

Soarele plăcut de vară și valurile mării din stațiunea bulgărească Nisipurile de Aur ne-au încântat în vacanța estivală din acest an. Dar nu am stat toată ziua pe nisipul fierbinte și nici în apa înspumată a Mării Negre, într-una din zile am „evadat” câteva ore în orașul maritim Varna (vezi impresii). Recomand încă o dată celor care doresc să viziteze orașul fără a sta cu grija parcării autoturismului să utilizeze transportul interurban; pe site-ul regiei de transport locale Varna (varnatraffic.com/en) aflați informații în timp real despre poziționarea autobuzelor unei anume linii de transport (între Nisipurile de Aur și Varna circulă autobuzul nr. 9).

După ce am gustat puțin din „Grădina Mării”, un parc imens pe malul litoralului Mării Negre, creat la sfârșitul secolului al XIX-lea, am vizitat un frumos și interesant muzeu: Muzeul Naval din Varna (vezi impresii). Plimbarea prin centrul orașului ne-a scos în cale clădiri și obiective de tot felul, plăcuțe indicatoare îndemnându-ne către un loc sau altul. Deși, inițial, nu vroiam să mai vizităm un alt muzeu în acea zi, considerând suficientă incursiunea în istoria navală a Bulgariei, am cedat tentației de a descoperi câte ceva din tradițiile și credințele populare bulgărești. Astfel, ne-am îndreptat către Muzeul Etnografic, încurcând puțin străduțele de acces.

Informații utile pentru vizitatori. Adresa exactă a acestei instituții muzeale este: str. Panagyrishte nr. 22, o „uliță” care coboară din strada Preslav, în apropierea Pieții Nezavisimost. Programul de funcționare este zilnic de marți până duminică între orele 10.00-17.00 (în perioada de iarnă muzeul e închis sâmbăta și duminica), prețul unui bilet fiind de 4 leva/adult. Nu există locuri de parcare lângă muzeu, intrarea fiind situată pe o străduță pietruită, pietonală pe acea porțiune.

Vizita. Colecția etnografică este găzduită de o clădire tradițională datând din perioada Renașterii Bulgare, de pe la 1860, ridicată în așa-numitul stil de „casă simetrică”. Restaurată în cadrul unui proiect european imobilul se evidențiază prin parterul înalt parțial din piatră și două etaje din lemn simetric așezate. Pătrundem în curte printr-o poartă de lemn practicată în zid și acoperită cu olane. O fântână veche din piatră, frontonul cu îngerași al unei case vechi, flori și plante ornamentale sunt frumos așezate în curtea nu prea mare. Străvechi unelete agrare din lemn sunt expuse sub un acoperiș.

Începem vizita intrând într-o anexă atașată casei propriu-zisă, achităm biletele de acces și primim o foaie A4 în limba engleză care ne prezintă pe scurt ceea ce vom vedea în muzeu. Doamna de la casa de bilete nu prea știa engleză și ne-a lăsat să „hoinărim” singuri prin încăperile răcoroase. Nu există taxă foto aplicându-se și aici regula „no photo”; totuși am făcut câteva fotografii ici-colo impresionați fiind de tezaurul popular al vecinilor noștri de peste Dunăre.

Parterul muzeului găzduiește obiecte și scene care reproduce ocupații de bază ale țăranilor și meșteșugarilor bulgari. Mi-a plăcut modul de abordare al expoziției, aproape la fiecare ocupație sau meșteșug practicat fiind ilustrat și un obicei popular. Mai întâi suntem introduși în viața agricultorilor, tezaurul agricol fiind bogat prezentat prin unelte și obiecte specifice, multe din lemn. Imagini de epocă tipărite în format mare formează fundalul vitrinelor ajutând la înțelegerea utilizării unor obiecte sau la pătrunderea în universul rural al unor obiceiuri populare bulgare. Cultivarea cerealelor, ocupație de bază, este exemplificată prin numeroase obiecte de lemn (specific este un fel de „mănușă” de lemn – palamarka – cu vârf curbat care îl ajută pe țăran să apuce grâul cu o mână și cu cealaltă să îl secere). În această zonă a expoziției sunt exemplificate două obiceiuri agrare de fertilitate – unul din ele este impresionant prin împletiturile de spice care se fac la sfârșitul secerișului și care se împodobesc cu fire roșii, usturoi și monede (simbloluri ale sângelui, vieții, sănătății și bogăției).

Deosebite sunt și „dioramele” dedicate coacerii pâinii, păstoritului, tâmplăriei și pescuitului. Felurite plase și alte instrumente utlizate în prinderea peștelui, alături de fotografii exemplificatoare, ne demonstrează importanța pescuitului în viața de demult a locuitorilor. Tot la parter avem expuse ustensile specifice următoarelor meșteșuguri: dogărit, blănărie, confecționare obiecte din cupru, croitorie și producție de pânză.

La primul etaj al muzeului se găsește cea mai bogată colecție de obiecte de argint și cea mai mare colecție de costume populare din Bulgaria. Un colț al etajului este dedicat transformării materiei prime în fir de țesut ori pânză de croit. Nu lipsesc furcile de tors, vârtelnițele sau războiul de țesut. În vitrine bine luminate admirăm costume populare din diverse zone folclorice, haine de zi cu zi sau costume utilizate cu prilejul desfășurării marilor evenimente din viața unui om. Observăm costume purtate de koledari (tineri neînsurați care dansau și cântau pe la curțile oamenilor în ajunn de Crăciun pentru a alunga spiritele rele – un fel de colindători) și de lazarki (tinere fete, purtând coronițe împletite din flori, care cântau și dansau în sâmbăta Floriilor, înainte de Paști – ritual prin care arătau că sunt gata de măritiș – un fel de „Lăzărel” românesc).

Într-una din vitrine este redată scena unei nunți rurale desfășurată iarna, anotimp care oferea populației timpul liber necesar desfășurării unor astfel de ceremonii. Mireasa purta voal roșu (simbol al protecției față de lucrurile rele), nu lipseau găina/cocoșul, copturile rituale, sania încărcată cu zestrea miresei. Altă vitrină prezintă costume și măști utilizate în zilele de sărbătoare de Anul Nou – un fel de capre și urși, chiar și o cămilă (influență a ocupației turcești). Erau expuse și niște bețe decorate, numite survachka, folosite în ritualul de urare a unui an prosper în prima zi a Anului Nou (echivalentul Sorcovei). Mi-au plăcut și pâinile rituale utilizate în anumite momente ale anului, cu ocazia unor sărbători, bogat ornamentate.

Etajul al doilea al muzeului găzduiește interioare ale unei case aparținând unei familii bogate ce trăiește în mediul urban. Vedem o sufragerie largă cu divane de colț și multe fotolii, o cameră unde se lua masa și un dormitor Deși se observă și influențe turcești, majoritatea mobilierului era adus din Europa, mai ales de la Viena. Caracteristice sunt sofalele de colț și tapiseriile, iar din multe locuințe nu lipseau pianul, gramofonul ori cesul cu pendulă. Câteva vitrine conțin rochii și costume de epocă purtate de membrii familiilor înstărite.

Am petrecut aproape o oră în acest muzeu, admirând exponatele și găsind analogii interesante cu tradițiile și ocupațiile românești. Fondul comun al unor ocupații, obiectele aproape identice și semnificațiile asemănătoare ale unor obiceiuri sunt vizibile parcurgând sălile acestui muzeu etnografic. Vă recomand o vizită la Muzeul Etnografic din Varna drept mod de diversificare a unei vacanțe petrecute pe litoralul bulgar al Mării Negre.

---

VIZUALIZĂRI: 1410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI