ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.09.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
AUG-2016
DURATA: 5 nopți
familie cu copii
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
la PMM* = 17 EUR
*PMM = Preț Minim MEDIU / Cameră, în cursul anului

TIMP CITIRE: 13 MIN

Hrană adevărată pentru trup și suflet

TIPĂREȘTE URM de aici

Greu de ales cazare pentru Maramureș! Foarte, foarte greu! Păi, când m-am apucat să caut pe booking, cam trei sferturi din locații aveau referințe bune și foarte bune! Cum să le diferențiezi?! Pe AFA, nu mai zic, mi-am prins urechile! Cam toată lumea era mulțumită de toată lumea! Și-atunci?! Și-atunci, ca de atâtea alte ori, am cerut ajutor divin, adică am recurs la „alfabetul prin care Dumnezeu îmi vorbește”, și anume intuiția. Și intuiția m-a legat la ochi, m-a luat de mână și m-a condus taman la „Casa Tradițiilor”, în Ieud.

Cert e că mi s-a pus pata pe această pensiune, așa de tare, că am fost dispusă să modific perioada inițială a vacanței noastre, doar ca să mai prind locuri aici. Deoarece da, deși sania lui Moș Crăciun încă se mai vedea depărtându-se pe cerul iernii, până m-am foit, până m-am sucit, nu mai erau camere disponibile în săptămâna Sfintei Marii Mari. Nici în cea de după. Doar în cea de dinainte. Cu mâna tremurândă, am apucat șoarecu' (= mouse-ul laptopului) de coadă și am dat click-ul decisiv: apartament pentru 4 persoane, 5 nopți, 200 de euro, anulare gratuită până cu 7 zile înainte. Am citit că exista posibilitatea să rezervăm și mesele (mic-dejun 3,5 euro, prânz 5,5 și cină 6,5), dar am hotărât să n-o facem în avans (având un ne-mâncător de carne în grup), ci să discutăm cu gazdele la fața locului.

„Casa Tradițiilor” e o pensiune care se află așadar în inima Maramureșului istoric, strategic situată la distanțe rezonabile de majoritatea obiectivelor turistice. Adresa oficială este Ieud, Str. Principală nr. 794A. Și tot oficial, dar mai puțin formal, vă zic că se ajunge foarte ușor: venind dinspre Bistrița, imediat ce se termină comuna Bogdan-Vodă, urmați indicatorul care vă îndrumă spre Ieud, în stânga; de aici, mergeți cam 1km și veți întâlni un alt indicator care, la rândul lui, vă sfătuiește să faceți tot stânga, spre „Casa Tradițiilor”, pe care o veți găsi la locul ei după vreo sută-două de metri.

Mândră mi s-a mai părut casa în lumina după-amiezii de vară! De fapt, casele. Și grădina. Și foișorul. Și ceaunul din care se ridicau în văzduh aburi și miresme promițătoare. Totul era poleit frumos cu aur greu, garnisit cu mușcate ca sângele, imersat într-o pace bucolică și atemporală! M-am lăsat cuprinsă de vrajă și am început să inspectez domeniul teleghidată, lăsându-i pe ceilalți să ia în primire apartamentul ce avea să ne fie locuință de vacanță pentru următoarele 5 zile.

Un corp de clădire în dreapta, unul în stânga și unul în față încadrează, ca un careu, curtea interioară, mai mult grădină decât o banală curte, traversată de alei în toate direcțiile și centrată de un foișor, la rândul lui centrat de... un copac! Din foișor am fost întâmpinată cu invitația de a mă alătura celorlalți la un păhărel de pălincă dătător de poftă de mâncare, dar am salutat frumos și am declinat pentru mai târziu participarea-mi la o atari acțiune. Mi-am continuat turul, am luat act de prezența leagănului învelit în cergă, de locul de joacă pentru copii, pustiu la acel moment încă fierbinte (la propriu) și am mai aruncat o privire pofticioasă ceaunului aburind de lângă zona de grătar din spatele foișorului.

N-am apucat bine să trag concluziile parțiale, că m-am auzit strigată din dreptul uneia din ușile deschise ale clădirii din stânga; Tati mă chema să discutăm cu gazda noastră, o tânără doamnă blondă și subțire ca o trestie îmbrăcată în hainele tradiționale ale locului, problema spinoasă a hranei pe următoarele zile. „Știți, am vrea să luăm mic-dejun și cină, dar... nu știu dacă nu vă încurcăm... bine, mic-dejun oricum luăm... ” „? ” „Fiica noastră este vegetariană. De fapt, doar carne nu mănâncă, lactate și ouă da. ” „Nu-i nimic, și noi suntem vegetariene! Și mereu avem turiști care nu vor carne, așa că suntem pregătiți cu 2 variante la fiecare masă. ” „Uuufff! ” Istețica a răsuflat ușurată și a decis că deja îi este foame! Răbdare, nu mai e mult până la prima cină servită marii familii a ”Casei Tradițiilor”!

Deocamdată, să ne continuăm turul. Și pentru că tot ne e la îndemână, să inspectăm interiorul apartamentului nostru. Întâi să-l plasăm în spațiu. Clădirea din stânga, unde ne aflăm acum, are 2 niveluri. La parter sunt 2 intrări către 2 apartamente (unul e cel despre care discutăm). Între ele mai e o ușă, cred că aparține familiei, căci am văzut la un moment dat pe cineva de-al casei ieșind de acolo cu o sticlă de ceva în mână. Deasupra acestei intrări este un balcon decorat cu ghivece de flori; balcoane sunt și în partea dinspre stradă, la care se ajunge și pe o scară exterioară. Pare că etajul nu este destinat turiștilor, dar nu bag mâna în foc.

Revenim deci la ușa apartamentului nostru, care ne conduce direct în livingul acestuia. Fără să vrei, scapi un „uau! ” când intri, ai impresia că ai pătruns în altă lume, o lume colorată și veselă, pe care o știai doar din fotografii și cu care te vei întâlni pretutindeni pe aceste tărâmuri! Am citit nu de mult chiar aici, pe AFA, un articol al unei turiste pe care Maramureșul n-o impresionase cine știe ce; „prea puțină tradiție”, spunea doamna. Eu cred că n-a căutat unde trebuia... Privirile sunt instantaneu atrase de cerga neagră cu trandafiri mari roșii care acoperă cearceaful cu brâu de dantelă albă de pe canapeaua extensibilă din față-dreapta, asortată cu covorul din mijlocul încăperii. Culorile neon sunt la mare prețuire în Maramureș și probabil că oriunde în altă parte mi s-ar fi părut stridente și nepotrivite, doar aici se integrează perfect în peisaj, alături de arta naivă a icoanelor pictate pe sticlă sau de turlele mult prea ascuțite ale bisericilor de lemn... Aici totul e diferit, dar atât de normal și de... frumos!

Mobilierul livingului este completat de un soi de băncuță de lemn, situată chiar lângă pat, cu rol de suport de bagaje, precum și de o altă băncuță, tot de lemn, învelită cu o cergă la fel cu cea a patului, cu rol de... stat pe ea. Deasemenea, pe peretele din fața patului, se găsesc un scrin cu sertare și un scaun, deasupra căruia tronează tv-ul, cu ecran plat. Și acum să ridicăm puțin privirile... Candelabre - 2, ca niște lămpi opace pictate cu flori, susținute de suporți din fier forjat, cunosc deja genul, am văzut ceva asemănător (și mi-a plăcut) la Conacul Brătescu, în Bran. La geam, perdele albe, diafane, acoperite de draperii din pânză de casă, de cânepă, caroiaj roșu-negru-alb. Dar piesele de rezistență... piesele de rezistență!... Fiecare loc „pentru odihnă” (patul și băncuța de pe peretele opus) sunt vegheate îndeaproape de icoane învelite în ștergare tradiționale brodate în aceleași culori vii și terminate cu margini late de dantelă albă! Și mai sus, aproape de tavan, la distanță de 60-70 cm, farfurii pictate, una mai frumoasă ca cealaltă! Doamne, ce poveste tulburătoare e scrisă în aceste obiecte, povestea inimii maramureșene, abia aștept să mă apropii de ea!

Din living pătrundem în dormitor. Un alt „uau” ne scapă necenzurat. Dacă în prima cameră culorile erup într-o explozie nestăvilită, în a doua ele se estompează brusc, până la nivelul odihnitor de alb-bleu-negru, punctat, pe ici-pe colo, de pete de culoare. Patul matrimonial imens tronează, evident, pe mijlocul peretelui din față și este alb imaculat din cap și până în picioare. Blaturi masive, casetate, de lemn vopsit în alb, lenjerie de bumbac plin alb. Ba și noptierele sunt albe, ca și cergile blănoase de pe jos. Deasupra patului, 3 icoane încadrate de ștergare, sub ele 3 farfurii încadrate de ștergărele; țesăturile sunt alb-negre, în picturi predomină albastrul. Draperiile de la geam sunt confecționate din aceeași pânză de cânepă, dar caroiajul este simplu, alb-negru.

În fața patului, 2 piese de mobilier din lemn vopsit în albastru deschis, un dulap și un scrin cu sertare. Pe scrin, un ștergar și 2 căni de ceramică pictată, iar deasupra, pe perete, un alt tv, minim utilizat în timpul sejurului nostru. Candelabre asortate cu cele din living. Farfurii decorative sus, pe toată lungimea peretelui dintre cele 2 camere, dar de data asta predomină tonuri blânde de culori reci, în special albastru.

Și acum... taa-naaam! Priviți spre stânga! „Uau! ” „Uau, uau! ”, nu-i așa? Ceea ce vedeți este lada de zestre, cu cele 2 componente ale sale, ... terestră și aeriană. Cea terestră constă într-o băncuță îngustă din lemn alb; din loc în loc, „capacele” pe care ședeți se pot ridica și veți descoperi dedesubt spații generoase de depozitare. La „Casa Tradițiilor”, am găsit aici ceva velințe suplimentare, absolut ne-necesare în sezonul în care noi am fost. Partea aeriană... - ei, nu-i așa că-i minunată?! - constă într-o bară pe care sunt atârnate cergi negre desenate cu trandafiri neon, dedesubtul cărora întrezărim margini dantelate de cearceafuri albe... Deasupra, pe bară, se odihnesc câteva pernuțe brodate cu motive tradiționale. O poezie în culori, care parcă vrea să ne spună: „Hei, dormiți, odihniți-vă, dar să știți, pe urmă vă așteaptă viața s-o trăiți! ”

În baie se intră tot din living. Ceea ce înseamnă dezavantaj pentru ocupanții acestuia, că vor fi deranjați noaptea de cei din dormitor (tot sejurul s-au chinuit Istețica și Lukas să mă învețe să deschid și să închid ușa dintre camere fără zgomot; ce ziua se fixa, noaptea se ștergea). Deci, dacă aveți de ales, alegeți dormitorul. Baia e un spațiu drăguț, destul de mare, dotat cu toate facilitățile necesare: tron, chiuvetă cu săpun lichid (alte consumabile, gen șampon, balsam nu erau, dar nici nu le-am simțit lipsa), oglindă, cabină de duș. Pardoseala din gresie e acoperită cu un alt covor tradițional, ceva mai uzat. Câte 2 prosoape pentru fiecare ocupant. Chiar și feohn. Cu hârtia igienică a fost o mică problemă; deoarece sunt pățită, ăsta e primul lucru pe care îl verific într-o baie nouă. Când ne-am instalat noi, era un sul început, dar nicio rezervă. Am atenționat gazda noastră cu prima ocazie și problema s-a rezolvat rapid. Cu ocazia asta am văzut și dulapul unde erau păstrate rezervele... just in case...

Părăsim apartamentul pentru moment și ne îndreptăm spre clădirea din dreapta intrării în pensiune. Și aceasta e compusă din 2 niveluri și ambele par să fie destinate turiștilor. Dar mai întâi pătrundem într-un lobby imens, ce cuprinde zona recepției (unde de obicei nu stă nimeni, toată lumea îndeplinește tot timpul tot felul de treburi), o zonă de relaxare și o mică vitrină cu suveniruri de vânzare. Totul e decorat în același stil tradițional, nu știi încotro să-ți îndrepți privirile! Aici, în lobby, aveam să ne petrecem „rămășițele zilei”, atunci când nu eram plecați în excursii, în așteptarea cinei sau după aceasta; motivul e simplu: aici e cel mai bun semnal wi-fi (că veni vorba, în apartamentul nostru semnalul wi-fi era cât de cât în living, pentru ca în dormitor să strălucească prin absență; deci, alegeți livingul, dacă depinde de voi asta :)... Există și șemineu într-un colț, îmi imaginez atmosfera care trebuie să te întâmpine iarna în acest lobby, cum flăcările pun umbre jucăușe peste acest decor oricum plin de viață și culoare...

Din lobby se face o ușă în stânga către bucătărie; acolo nu avem ce căuta în principiu, dar e bine de știut unde găsești gazdele în caz de nevoie. În față e altă ușă, prin care pătrundem în lumea magică a sălii de mese. Pentru că nu e nimeni înăuntru, am timp să analizez în voie fiecare detaliu. Mese din lemn masiv, acoperite cu ștergare brodate. Scaune tot din lemn, pictate cu floarea-soarelui pe spătare. Dușumea de lemn, brăzdată pe mijloc de un covor tradițional. Bârne de lemn sprijină tavanul, dar și pereții din loc în loc. Zeci de farfurii colorate pe pereți, icoane pictate pe sticlă, velințe în culori vii. Un adevărat muzeu de artă populară! Până și toaletele sunt însemnate corespunzător: pe ușa de la fete e agățat un batic, iar pe cea de la băieți - un clop.

Alături de masa pe care se pun platourile de mic-dejun e un anunț cu orele de masă și prețurile aferente. Suntem asigurați că ingredientele sunt proaspete și cultivate de gazde, în marea lor majoritate. Suntem îndemnați să mâncăm atât cât avem nevoie, fără să facem risipă și fără să scoatem preparatele din mediul destinat consumării lor (fără să vreau, am uitat acest lucru într-o seară, când am subtilizat vreo 2 gogoși pentru mai târziu; erau atât de bune!).

Despre mâncare: Dumnezeule, numai de bine! Cu siguranță, e unul dintre principalele motive pentru care pensiunea este cotată atât de bine! Păi nu știu câtă lume se extaziază așa, ca mine, la ștergare și icoane... Gazdele știu asta și scot în fiecare zi câte un as din mânecă...

Micul-dejun este de tip bufet suedez și cuprinde o varietate destul de mare de preparate: 2 feluri de brânză, mezeluri sau chifteluțe de casă, zacuscă, omletă, roșii, ardei, castraveți, ceva boluri cu niște smacuri de întins pe pâine (-a de casă!) (unul sigur era cu untură, nu le-am încercat), clătite, dulcețuri, iaurt. Cantități suficiente, când se termina câte ceva, oricum era înlocuit.

Cina! Cum mai era ea așteptată de toți locatarii pensiunii! Fiecare încerca să-și facă de lucru prin zonă, ascunzându-și cu greu nerăbdarea: „Oare cu ce bunătățuri ne vor mai răsfăța astăzi?! ” Așa că, rând pe rând, pe la vreo 7 seara ne ocupam cu toții locurile la mesele pregătite deja cu farfurii și cănițe de lut, cu tacâmuri, șervețele și... vreo 2 feluri de lichide de la frigider: apă bună din zonă și pălicuță și mai bună (ar zice Tati) - desigur, tot din zonă! de menționat că amândouă erau din partea casei și pe săturate, fiecare cât putea duce. În schimb, alte băuturi nu sunt puse la dispoziție, nici măcar contra cost; le puteți procura însă de la magazinele din sat (primul e la vreo 10 minute de mers pe jos) și le puteți păstra fără probleme în vitrina frigorifică din sala de mese a pensiunii.

Cina este servită de 2 tinere fermecătoare și atente, îmbrăcate în costume tradiționale maramureșene și se compune din 3 feluri: o supă, un fel principal și un desert. Chestii nesofisticate, dar gătite cu dragoste, ca la mama acasă. Aduse în castroane sau pe platouri comune la fiecare masă, fiecare își punea în farfurie cât îi trebuia. Noi mereu primeam ambele variante, cu carne sau fără, avantaj eu, Tati și Lukas, căci gustam și de la Istețica. Să încerc să-mi amintesc câteva feluri: supă de păstăi sau de varză (supele sunt făcute cu multe legume în Maramureș și îmbogățite din plin cu smântână), ardei umpluți, tocăniță de cartofi cu carne de porc, ciulama de pui cu mămăligă. Deserturile din același film: gogoși, cozonac, cornulețe. Totul proaspăt și absolut delicios!

Ceva de rău?! Hmmm... Multe muște, dar astea sunt peste tot. Și zgomotul făcut de muncitorii care începeau treaba destul de devreme (gazdele noastre făceau ceva lucrări de extindere în spate, spre râu și aveau oameni la lucru; casa din mijloc era pentru ei). Iaca am scris despre asta. Istețica zicea că n-o să scriu, că eu niciodată nu-mi amintesc chestiile nașpa. Are dreptate, de obicei, dar acum mi-am amintit. Oricum, n-a fost așa de nașpa, că plecam repede după micul-dejun.

„Casa Tradițiilor” și-a confirmat în cazul nostru renumele bine-meritat pe care îl are. Un loc care excelează în păstrarea tradițiilor, oferindu-ți hrană adevărată pentru inimă și trup. Un loc fără fițe, care adună în jurul șemineului sau pe băncuțele foișorului oameni care își doresc să cunoască și să se transpună pentru o zi sau mai multe în acest stil de viață încă sănătos și autentic. Un loc pe care vi-l recomand din toată inima!

... Am plătit cash cu o seară înainte să plecăm, în total 400 de euro, cazare cu demipensiune, cum ar veni. Plus palincă la discreție (Tati și acum suspină când își amintește: „Scrie acolo că era combinația perfectă între tărie și aromă! ”):) Împărțit la 4 persoane înseamnă 100 euro de fiecare; împărțit la 5 nopți înseamnă 20 de euro pe noapte. O fi mult, o fi puțin?!... Eu cred că nu e mult.

A doua zi, chiar înainte de plecare, am avut ocazia să mai schimbăm câteva vorbe cu gazda noastră, care ne-a cerut un feedback. „Bălisem” atâtea zile după frumoasele farfurii pictate care decorau pereții, că nu m-am putut abține și am cumpărat 2. Doamna s-a bucurat și ea de bucuria mea și mi-a făcut cadou un ștergar în care mi-a împachetat farfuriile, să nu se spargă, precum și 2 borcane cu dulceață de casă. Ne-am despărțit prieteni, cu un pic de regret, dar nu prea mult: vacanța noastră nu se terminase încă, urma drumul spre casă, care avea să facă parte și el din poveste...

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de crismis in 09.09.16 22:50:39
Validat / Publicat: 10.09.16 10:11:47
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în IEUD [MM].

VIZUALIZĂRI: 2885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Impresiile fiind subiective, AFA nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea impresiilor si recomandărilor (cu asteptările și preferințele fiecarui cititor); deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire"); AFA sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
IMPORTANT: Eventualul drept la replică din partea proprietarilor este BINEVENIT, ÎNCURAJAT și SALUTAT, fiind esențial pentru formarea unei opinii în cât mai completă cunoștință de cauză. Proprietarii sau reprezentanții unitătilor de cazare își pot exercita dreptul la replică fie scriind un ECOU la acest articol, fie inițiind un articol nou, cu titlul "Dreptul la replică".
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Grădina și foișorul, vedere dinspre apartamentul nostru
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 73750 PMA (din 58 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).
  • rezervă o cameră la acest hotel, prin booking.com — la un preț mediu (media pe întreg anul) de 17.00 EUR pe cameră

  • ECOURI la acest review

    8 ecouri scrise, până acum

    mireille
    [10.09.16 10:36:43]
    »

    @crismis... bine te-am regăsit... îmi era dor de site și de prieteni... ce cazare de vis, o adevărată binecuvântare, am lecturat cu plăcere articolul tău și pozele mi-au adus în suflet o fărămă din minunatul Maramureș unde eu nu prea am călcat suficient. E o cazare autentică, croită pe tiparele mele, sper să ajung și eu acolo într-o zi. O descriere minunată...

    ANILU
    [10.09.16 16:10:08]
    »

    @crismis: Ti-am mai spus și ti-o spun din nou, ești fantastică în găsirea cazărilor din vacanțele voastre.

    Superba "Casa Tradițiilor", casa, curtea iar de mâncare nu mai zic nimic, gogoși la micul dejun... hmm.

    Mi-a plăcut cum erau "decorate" ușile toaletelor, până și acestea în stil maramureșean.

    Felicitări pentru alegerea inspirată în inima maramuresului.

    Toate cele bune.

    elviramvio
    [10.09.16 16:35:22]
    »

    @crismis:

    No, amu' ma puse sfantu' sa vaz si pozele de le facusi, draga doamna, ase ca trecui si eu pe la favorite - mi-o lua altul inainte - si o trecui pe raboj pentru la anu', vazui eu asa ce relatie ai tu cu Dumnezeu si zisei sa fiu pe aproape, ppc, adica poate-mi pica ceva bun in viitor daca merg pe urmele tale, ca daca informatia-i gratis, cum sa nu profit?

    Vacanta placuta in Elada!

    krisstinna
    [10.09.16 19:50:24]
    »

    @crismis: Draga mea zână bună, îmi mângâi ochii cu descrierile tale, esti un balsam pentru simțuri.

    Sunt iar pe telefon, nu pot vota pozele acum, le-am văzut un pic dar nu suficient având in vedere valoarea și frumusețea lor.

    Tare mi-aș dori să merg intr-un loc unde costumul popular, ștergarele și obiectele tradiționale să fie la loc de cinste. Când am fost prin zonă, noi nu am găsit atâta valoare și tradiție, oamenii erau îmbrăcați in haine obișnuite, casele erau mobilate și decorate obișnuit.

    Felicitări pentru alegerea făcută și pentru aceste minunate rânduri croșetate cu migala-ți caracteristică.

    mishu
    [10.09.16 20:10:58]
    »

    @crismis: In tim ce citesc articolul tau sunt intr-o camera de hotel unde ma simt ca in casuta din povesti, ... nu de frumusete, ci de marime ????. Asteptam cu nerabdare sa citesc articolul tau ca mai apoi sa vad pozele. Foarte frumos, ceva de poveste cu adevarat, un loc in care sa -ti incarci bateriile pentru a o lua de la capat. Felicitatari, votat cu mare drag.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    crismisAUTOR REVIEW
    [11.09.16 09:38:46]
    »

    all : Cu intarziere (motivata), dar cu mare drag, va multumesc tuturor pt cuvintele de apreciere pe care (nu prima data) mi le adresati! Si sustin pana in panzele albe: "Casa Traditiilor" e un Maramures in miniatura! Pe cat posibil, atunci cand plec pe undeva, incerc sa gasesc astfel de locuri de cazare, care prin atmosfera lor, sa ma introduca mai usor in poveste. De obicei, pt astfel de "briz-briz"-uri e nevoie si sa platesti ceva in plus. La "Casa Traditiilor" insa, pretul mi s-a parut de un mare bun simt.

    Asa ca... ce daca vara a trcut?! Vacante minunate tuturor!

    Yersinia Pestis
    [14.09.16 19:28:39]
    »

    Ghici cine fuse cu ZB?

    crismisAUTOR REVIEW
    [14.09.16 21:06:23]
    »

    @Yersinia pestis: Pe tine te mănâncă... Vrei statuie, nu?!

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    ANILU, crismis, elviramvio, mireille, mishu, Yersinia Pestis
    Alte impresii din această RUBRICĂPensiunea Casa Tradiţiilor:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.069046974182129 sec
    ecranul dvs: 1 x 1