Ce poti vizita intr-o duminica pe culoarul Rucar-Bran

TIPĂREȘTE

Traseul urmat a fost bine conturat inca de acasa, specific faptul ca la fata locului in zona Satic era sa sa renunam la obiectivul propus .

Deci tintele noastre au fost in ordine: Manastirea Namaiesti, Mausoleul Mateias, Schitul Dragoslavele si zona Satic plus Barajul Pecineagul.

Traseul urmat a fost urmatorul : Bucuresti, Targoviste, Campulung, Namaiesti- Valea Mare Pravat, Dragoslavele, Satic, Moeciu, Bran, Rasnov, Parul Rece, Predeal, Sinaia, Campina, Ploiesti, Buftea (drumul vechi), Chitila.

Imbarcati in masina la ora 8 dimineata, drumul liber, racoare totul in ordine, am ocolit sa zicem pe o centura bombardata centrul orasului Targoviste, apoi inainte de intrarea in Campulung pe langa Combinatul de lianti am facut dreapta si in 8 km. eram in fata Manastiri Namaesti, parcarea generoasa, nu am platit nimic, am urcat scarile de piatra admirand chiliile si gradinile de flori si legume ale locatarilor. Sus la baza stancii am vazut biserica cioplita in piatra plina de credinciosi care frumos ordonati ascultau slujba, apoi am intrat in biserica incet, incet sa nu deranjam pana la Icoana veche care se zic ca face minuni, apoi ne-am retras usor spre micutul muzeu de arta bisericeasca si cultura populara.

Dupa ce am facut poze si am vizionat imprejurimile, ne-am intors la masina si am facut cale intoarsa pana la prima bifurcatie urmand traseul Branului. Curand intr-o curba am zarit mausoleul unde iar am oprit pentru o vizita scurta. Si de aceasta data am dat peste o parcare generoasa asta, asa ca sa putem sta linistiti cat timp ne vedem de treaba.

Am platit biletul si fara ghid am fost poftiti de casiera in micutul muzeu al mausolelui. Sincer am ramas cu o impresie buna fata de interiorul muzeului, exponatele sunt in mare parte obiecte, uniforme, harti, carti, decoratii, arme dar si o zona unde este simulata linia frontului, cu transee, soldati, etc.

Apoi am continuat sa urcam scarile pana in mausoleu acolo unde am vazut pentru prima data cum arata un osuar ,dar umerii meu au devenit mai grei atunci cand am inceput sa numar parte din listele cu soldatii cazuti la datorie in primul Razboi Mondial pe aceasta linie a frontului. La iesirea din mausoleu am fotografiat natura.

Urmatorul obiectiv pe lista noastra a fost Schitul Dragoslavele ,care de la inceputuri a functionat ca Resedinta Patriarhala. Schitul se afla in comuna Dragoslavele la iesire in sensul de mers catre Bran si se face stanga pe un drum de tara cam 400 metri de la soseaua principal, este semnalizat doar o data aproape de iesirea din DN.

Cand am ajuns noi, slujba de duminica se terminase iar tanarul parinte dadea cu aspiratorul in micutul lacas. Omul foarte dragut s-a oprit din treaba si a stat de vorba cu noi astfel am aflat cateceva despre istoria schitului. Noi sincer eram curiosi sa auzim daca casa apartine Prefericitului si surpriza - nu.

Casa Patriarhala a servit inca de la inceput BOR, terenurile au fost donate de un inginer pe nume Dima Dimitrie care era tare bolnav si nu reusea sa intretina mosia.

Interesanta si foarte frumoasa este micuta biserica maramureseana (zona Borsa), care a fost desfacuta de la Predeal si apoi montata aici la Dragoslavele.

Cum calatorului ii sade bine cu drumul am multumit frumos tanarului parinte si am plecat mai departe spre obiectivul numarul 4 de pe lista. Dupa Dragoslavele am intrat in Rucar unde in aceea duminica era mare targ si cu greu am reusit sa gasim DN73 prin aglomeratie si fumul gratarelor, mai mai sa oprim la un mic dar nu a fost sa fie si bine am facut deoarece pe net nu am gasit date suficiente despre cei 25 km de la DN73 pana la Barjul Pecineagul. In schimb legenda barjului este demna de un mit pe care am gasit-o pe net...deci este adevarata si seamana cu zidirea Anei din Balada mesterului Manole. Povestea spune ca inginerul proiectant la sfarsitul lucrarilor de la baraj a vrut sa mai faca o verificare nu stiu la ce pompa si a dat drumul apei, drept pentru care zidaria barajului si-a luat tribut drept viata mesterului.

Acuma sa va povestesc cateceva despre drum. Deci din DN avem semn catre Satic, mai inati cel de jos la 3 km apoi cel de sus dupa alti 6 km. Drumul este de (din) macadan iar primi kilometrii sunt paraleli cu raul Dambovita intr-un defileu destul de intunecat unde ai impresia ca toate cele vor cadea peste tine. Mentionez faptul ca la intrarea in chei temperatura aerului era de 23 de grade iar treptat acesta a scazut odata cu urcusul iar la baraj aveam doar 15 grade in termometru.

Prietenul nostru@Testosu invatat cu muntele nu ne-a scolit si pe noi mai bine asupra drumului care recunosc este anevoios plin de gropi , de balticele si paraiase care traverseaza modestul drum, colac peste pupaza dupa iesiea din Saticul de Sus a inceput si urcarea si sa zicem ca "urcam cu masina pe Piatra Craiului" iar in gand ma felicitam ca nu am mancat micii aia, mancarea, aia stradala din Rucar. Intr-un sfarsit si doua ore de mers am ajuns la baraj. Si uite asa am uitat de toate patimile indurate pe drum numai privind barajul .

Ceea ce se desfasoara acolo pe Pecinegul in fata ochilor tai este chiar "wow".

Deci, am parcat masina in zona tehnica si de fericire am uitat sa pun o flanea pe mine si parca manata de frumusetea locului am luat-o la fuga spre baraj. Ce sa spun ca are vreo suta de metri lungime si se poate trece si cu masina, ce sa mai spun ca m-am simtit ca intr-o caldare inconjurata de cele doua masive muntoase; Piatra Craiului si Iezer-Papusa.

Eu zic ca cel mai bine este sa faceti o plimbare de duminica acu cat vremea este frumoasa si daca va tine masina sa vizitati zona mai ales pentru peisajele pe care vi le ofera.

P.S. la Bran in buricul targului am mancat prost iar drumul pe Valea Prahovei a fost aglomerat.

---

VIZUALIZĂRI: 3164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI