Se poate şi mai bine

TIPĂREȘTE

Iată-mă nevoită să adaug şi eu un review "aşa-şi-aşa" la adresa acestei unităţi de cazare. Mi-am spus întâi că nu ar avea rost, pentru că din celelate impresii se desprinde destul de clar ideea de mediocritate (dacă facem media între unii entuziasmaţi şi alţii nemulţumiţi) iar eu nici nu am fost crunt dezamăgită, nici nu m-a încântat extraordinar, dar cred că e important să avem informaţii cât mai actuale, aşa că vă relatez mai jos experienţa mea la Casa Românească.

Am ajuns într-o marţi după-amiază, în drumurile mele prin ţară, în interes de serviciu. De mult îmi propusesem, tot trecând pe valea Oltului, că odată şi odată o să mă opresc la un hotel cu piscină cu apă termală dintre cele care şi-au primenit înfăţişarea şi îşi fac reclamă în zonă, ca să văd cum e. Şi iată, apăruse ocazia.

Rezervarea fiind făcută (pe site-ul binecunoscut, booking) m-am prezentat relaxată la recepţie să-mi iau în primire camera. Am luat cheia şi telecomenzile TV şi AC (încă se practică treaba asta în România, fraţilor! oare chiar pleacă oamenii cu ele acasă??) şi mi s-a explicat încotro s-o apuc. Aveam de ajuns în corpul B, la etajul 2. Ce să zic, am mers şi am urcat ceva până acolo! De la corpul cu pricina, B adică, am descoperit că se putea ieşi/intra şi direct prin curtea laterală dinspre piscină, oarecum mai comod. Tot de la recepţie am primit şi informaţia că am acces gratuit la piscine şi că acestea sunt deschise până la miezul nopţii. Ăsta cred că e cel mai bun atu al lor, dacă nu cumva şi singurul.

Ajunsă în cameră, m-am grăbit să scap de bagaje ca să ies apoi la masă şi, eventual, la plajă cât mai era soare.

Camera e măricică şi luminoasă, cu un balconaş cu flori ce dă spre piscina descoperită şi din care, în zare se văd munţii, vârful Cozia, cerul albastru. Am avut două pătuţuri twin, destul de înguste şi gloduroase. Birou/masă, tv, scaun, două mici fotolii şi o măsuţă între ele, dulap, cuier compuneau mobilierul. Baia, tot mărişoară, m-a cam dezamăgit pentru că era prost luminată şi cu instalaţiile sanitare destul de vechi şi prost întreţinute - wcul se clătina iar apa sărea şi pe-afară de câte ori apăsai butonul, duşul nu se închidea ermetic şi era mucegăit pe la încheieturi. Prosoapele erau ok şi puteau fi luate afară, la piscină cu condiţia să nu fie rătăcite. De altfel, în cameră era un afiş ameninţător care spunea că la predare cineva va verifica inventarul camerei şi evetualul miros de ţigară astfel încât turistul să poată suporta consecinţele. Am avut wifi bun, atât în cameră, cât şi pe terasa restaurantului.

Am ieşit să mănânc. Terasa era departe de a fi plină, însă, aşa cum au mai spus şi alţii, am aşteptat destul de mult şi luarea şi aducerea comenzii. Am comandat simplu ca să meargă repede şi să nu am surprize, dar tot nu pot spune că am fost mulţumită. Ciorba era banală, nu prea fierbinte iar şniţelul fad şi cam nefăcut. În plus, în răstimpuri, adia ba izul neplăcut al apei termale, ba mirosurile de prăjeli dinspre bucătărie, ba cele de eşapament dinspre şosea. Poate că masa e mai bine să fie servită în interior.

Bun. Şi, în sfârşit, o iau spre bazinul cu apă termală. Prima chestie observată a fost de natură să îmi umbrească atractivitatea celebrei piscine: funcţionează şi ca ştrand public... Din punctul de vedere al proprietarilor, probabil e avantajos să primească şi clienţi externi, dar mie mi-ar fi plăcut mult mai mult să fie numai pentru cei din hotel. În fine, dată fiind ziua şi ora după-amiezii nu era foarte aglomerat, am găsit un şezlong pe care să mă întind la soare. Din păcate, bătea vîntul atît de tare încît am ales să nu intru în apă, ci să mă relaxez pe uscat. Alături era un bar care deservea turiştii de la piscină şi care difuza şi o muzică veselă, ca la mare. Plăcut. Totuşi, după vreo oră, când soarele a dispărut după crestele munţilor, m-am retras şi am dat o raită prin staţiune. La Cozia era slujba de seară şi destulă lume (chiar şi tineri), pe la terase, restaurante era hărmălaie şi antren (într-un loc se încinsese o horă ca la nuntă), la magazinaşele cu de toate se practicau preţuri exagerate, ca la staţiune, deh.

M-am întors devreme spre hotel, cu gândul să mai lucrez, să îmi mai pun ordine în hârtii. La terasa restaurantului îşi începuse numărul artistic formaţia de serviciu, aşa încât răsunau de departe acordurile populare şi vocea solistei sclipitoare. M-am îngrijorat că o să le aud şi din cameră, dar aici aveam să constat că nu, nici vorbă de sunet de taraf. Era complet acoperit de muzica modernă şi chicotelile de la piscină. Turiştii mai liniştiţi de peste zi, schimbaseră ştafeta cu tineretul neliniştit care se zbenguia la lumina felinarelor în apa călduţă. Hihihi, hahaha! şi bumţi-bumţi. Până la miezul nopţii, cum fusese vorba. Şi pentru că o neplăcere nu vine niciodată singură, am avut parte şi de un ghinion, anume nişte bătăi furioase cu pumnii în uşă în toiul nopţii. Probabil nişte turişti ameţiţi au greşit adresa, - n-am deschis, n-am întrebat, dar eram gata-gata să sun la recepţie să cer ajutor (şi socoteală!) - dar s-au potolit în cele din urmă şi liniştea s-a lăsat peste noi.

Am să mai adaug că nici micul dejun nu m-a impresionat în mod plăcut. Ospătăriţele păreau obosite şi deranjate de faptul că trebuie să treacă pe la mese. Se urneau cu greu de la masa la care îşi beau cafelele şi îşi fumau ţigările, lângă bar. Iar în cei 20lei alocaţi unei persoane încăpeau o cafea, o omletă şi pâine sau alte variaţiuni modeste.

Ca şi concluzie generală asupra acestui hotel, raportul calitate/preţ mi s-a părut, din păcate, subunitar. Zona oferă nenumărate posibilităţi de petrecere a timpului liber, spaţiul unităţii este generos iar sursa de apă termală poate fi o mină de aur, aşa că, gestionarea acestor resurse atât de slab mi se pare regretabilă.

---

VIZUALIZĂRI: 2704 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI