ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.01.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 05.05.13
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
NOV-2015
DURATA: 1 zile
?

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
93.75%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Valea Prahovei

Escape... Day

TIPĂREȘTE

Introducere

Căci, exact ca în Harry Potter, unde Diagon Alley se deschide numai celor aleși, misterioasa autostradă A3, cea care leagă nimic de centura Ploieștiului, trebuie descoperită pe căi inițiatice... Ceea ce am făcut, cu ocazia unui team-building în Piatra Craiului, căci, până atunci, reușisem să folosesc strania cale de acces – ce mai amintește de culoarele ascunse ale hiperspațiului războaielor stelare – doar venind dinspre Orașul Câmpurilor Petroliere.

Deoarece, pentru bucureșteanul de rând – poate cu excepția celui ce locuiește în Colentina și, parțial, în Pantelimon, deși șoseaua Fundeni este de ocolit la anumite ore din zi; nu că celălalt bulevard, al Colentinei, ar fi mai breaz (ba chiar, de la Obor la intersecția cu Doamna Ghica, șoferul întâlnește Infernul pe Pământ) – drumul până la intrarea pe autostradă este o aventură demnă de Cristofor Columb. Adică, degeaba faci 30 de minute până la centura Ploieștiului, dacă până a ajunge la autostradă îți poate lua de două ori mai mult! Pentru că, da, trebuie să străbați tot orașul, spre est, doar ca să te întorci, pe centură, spre vest și să o cotești la dreapta, la un moment dat... Căci, dacă ajungi prin nord la centură, este mai cuminte să urmezi DN1. Chiar dacă la viteze mai mici...

Pentru că, ați ghicit, acest preambul deschide calea întrebării clasice: cum poți petrece o zi (doar una, adică să revii acasă pe înserat) departe de București. Și, mai ales, unde?

Adică o... Escape Day!

Iar rândurile de mai jos pot oferi un răspuns...

Castelul Cantacuzino, Bușteni – Zamora

Ani, mulți, priveam la ruina de peste DN1, care, la rându-i, sfida, de la înălțimea-i decrepită, creasta pietroasă a Bucegilor. Iar ruina își păstra misterul; dincolo de rolu-i trist de sanatoriu, nici un localnic nu părea a-i cunoaște trecutul. Sau nu vroia să îl destăinuie turistului de ocazie.

Târziu i-am aflat taina și, de atunci, zidurile sleite de vreme mi-au părut demne supraviețuitoare ale unui Gulag ce a cuprins nu numai elitele umane, dar și bijuteriile arhitecturale, căci nu exista noțiunea de bijuterie în vocabularul restrâns al celor venetici aduși de tancuri muscale. Ele, zidurile, fuseseră martore tăcute la atâtea cine de taină, la atâtea baluri cu prinți și prințese, suferiseră răceala iernilor roșii și boala care le-a marcat cea mai mare parte a existenței lor pământești până când, firesc, le-a venit și lor ceasul reabilitării, ca mai tuturor deținuților politici, din rândurile cărora se numără...

Castelul Nababului!

Mă abătusem, câteva luni mai devreme, de pe DN1, chiar înainte de Băicoi, venind dinspre Satul Regal, Sinaia, să văd Palatul de la Florești, al aceluiași Nabab... Sau, cel puțin, așa indica... indicatorul, care, ce să facă și el? Ce dezamăgire, atunci, când am dat ochii de fosila unei construcții monumentale, demnă de o aristocrație națională, care, dacă ar fi avut timp să crească, unde am fi fost noi azi? (și să nu mă luați cu „să nu uiți, Darie! ”, că nu ține). Din nou, aceeași soartă de Gulag, același rol de sanatoriu pentru ftizicii epocii omului nou. Doar că, spre deosebire de mai norocosul castel de la poalele Bucegilor, acesta își va trăi asimptoticul sfârșit, până când vreun potentat al vremurilor contemporane, profitând de nepăsarea mioritică, îl va face una cu pământul și își va ridica pe domeniu un viloi manelist... Deși, mă gândesc, teama de bacilul lui Koch, care dăinuie încă printre localnici, l-ar putea face pe eventualul potentat să ezite...

Gândiți-vă ce nume: Gheorghe Grigore Cantacuzino, din neamul imperial al Cantacuzinilor. Primar al Bucureștilor și prim ministru, se trage dintr-o linie care duce la Bizanț. Până la urmă, să nu uităm că, până ce Moscova și-a arogat rolul de cea de-a treia Romă, ortodoxia a găsit refugiu la nord de Dunăre, după ce barbarii de la Atlantic, posedați de un război secular, au lăsat Constantinopolele să ajungă Istanbul, doar ca să deschidă calea AI și UAI de mai târziu, dar nu înainte de a-și abandona osemintele la Gallipoli...

Întortocheate sunt căile istoriei!

La Castelul Nababului ajungi ușor, din Bușteni, cum vii dinspre București, spre dreapta. De altfel, indicatoarele sunt clare și cobori pe lângă calea ferată, spre Zamora, pe un drum pe care mai bine îl faci pe jos – atât de frumos este!

Găsești parcare pe stradă (ca în multe locații turistice carpatine, restauratorii nu s-au îngrijit și de acest aspect, dar ce mai contează, în fața unui peisaj care te lasă fără suflare). Drumul spre casa de bilete îl străbați cu trupul înclinat spre stânga, acolo unde vezi peretele abrupt al Bucegilor și, sus, pe vârf, Crucea ridicată la îndemnul unei Regine întru cinstirea unei Nații reîntregite (noroc cu dinastia străină, să ne mai amintim de rostul nostru pe acest Pământ).

Dacă vrei să vizitezi grădina și să te bucuri de peisaj, nu trebuie să cumperi bilete. Altminteri, biletele nu sunt scumpe, pentru ceea ce oferă și îți permit tur ghidat la oră fixă, ceea ce e un plus pentru organizare și îți dă răgazul să îți raționalizezi timpul pentru vizită. Căci ai ce vedea. Grădina este spectaculoasă, cu fântânile sale, cu panorama munților. Dar castelul, în sine, este cel care te lasă mut. Spuneam, o bijuterie arhitecturală, ridicat pe un ștei unde însuși viitorul Peleș a fost gândit, înainte de a-și găsi odihna acolo unde îl întâlnim azi, de către arhitectul care și-a pus pecetea și la Cotroceni. Și chiar dacă el, Nababul, nu a mai trăit decât doi ani, ca să se bucure de castel, să nu uităm viziunea pe care a avut-o, aceea de a conștientiza că acea construcție va fi bucuria nu atât a sa, cât a urmașilor săi...

Iar trista soartă de Gulag pe care a cunoscut-o în perioada postbelică nu i-a știrbit de fel aura aristocratică. Căci, după ce văruiala de mântuială a fost înlăturată, au reapărut vederii pereții în adevărata lor splendoare, cu șirul genealogic care te privește, rece și distant (cam tot așa cum, la îndemnul nu știu cărui Papă, îngerii lui Michelangelo au fost îmbrăcați, fără ca aceasta să perturbe cumva frumusețea primordială din mintea pictorului). Iar scurta ieșire în balconul sălii de dans, cu vederea la Caraiman, nu face decât să întregească tabloul rupt din cotidian și să te pună aproape față în față cu acei oameni care gândeau la construcția unei Românii cu adevărat Mari.

Peștera Valea Cetății – Râșnov

Începutul lui noiembrie ne-a bucurat cu un soare cald, pe un cer senin, așa că, după câteva ore petrecute la Castelul Cantacuzino, am părăsit Bușteniul, doar pentru a purcede peste munți, pe lângă Pârâul Rece, pe un DN1 încă liber pe sensul spre Brașov, dar îngrijorător de aglomerat în sens invers, deși încă nu sosise ora prânzului (aglomerație care avea să ne muște nervii și să ne pună zdravăn răbdarea la încercare, o jumătate de zi mai târziu).

Întrucât cetatea Râșnovului intrase în vizorul nostru la începutul anului, când ne-am bucurat de deplina-i restaurare și de istoria ascunsă a locului – departe de miturile ridicate de-a lungul timpului – și cum Dino Parc nu părea o atracție deosebită – deși mulțimea de mașini parcate „ca la București”, adică aiurea, peste benzile de circulație și copiii care chiuiau demonstrau, se pare, contrariul – am parcurs încă puțin pe șoseaua spre Poiana Brașov, doar pentru a opri în parcarea generoasă de la intrarea pe cărarea ce duce la peșteră.

Interesantă și eficient introdusă în circuitul turistic, această cavernă privată. De altfel, descoperită recent (în 1949, în urma unui incident) și chiar mai recent amenajată (decenii de-a rândul, intrarea a fost una incomodă și strâmtă – azi, ghidul o arată deasupra actualei porți), peștera își pune în evidență toate atuurile. De la drumul de acces, ce oferă o ușoară creștere a adrenalinei, prin panta accentuată în mijlocul unui peisaj dumnezeiesc, până la așteptarea orei de intrare, ca la orice obiectiv care se respectă.

Ghidul este profesionist și te poartă pe un traseu circular, chiar foarte scurt, dacă stăm să studiem la rece, dar spectaculos și bine gândit, ceea ce ridică – zic eu – peștera la nivelul oricărei rude din Europa. Iar platforma special amenajată, de unde orchestra de cameră din Brașov încântă auzul norocoșilor, nu face decât să pună în umbră mai titrate peșteri austriece...

Traseul nu este anevoios, existând platforme metalice și scări. Peștera este iluminată și ghidul are în program stingerea totală a luminilor, spre disperarea celor claustrofobi, doar pentru a demonstra că lipsa fotonilor face imposibilă acomodarea ochilor în acea beznă totală. De fapt, minutul de întuneric oferă, mai degrabă, liniștea necesară meditației și ascultării sufletului adâncurilor Pământului.

Totul revine la normal, o dată luminile reaprinse și turul se încheie exact acolo unde a început, în timp ce ghidul se oferă să facă fotografii de grup amatorilor. Nu înainte de a spune că restul, greu accesibil, este deschis, totuși, celor experimentați și cu echipament adecvat.

Brașov

Nu, nu voi descrie Brașovul și nici restaurantele sale. Doar că drumul, după vizitarea peșterii, ne-a purtat spre Poiana Brașov, apoi, prin punctele de belvedere, pline de autoturisme și amatori în ale fotografiatului, ne-a coborât, pe lângă Turnul Alb, în centru. Unde cu greu am găsit parcare, în acea însorită zi de început de noiembrie. Parcă tot orașul ieșise la plimbare, în lumina aurie a frunzelor de pe munte. Cum trecuse binișor de prânz, am căutat un loc de popas și, cum Brașovul nu duce lipsă, am ales „Gaura Dulce” (stranie denumire), pe o stradă ascunsă, spre munte. Restaurantul arăta bine pe dinafară și, la o primă vedere, chiar și pe dinăuntru. O primă impresie întunecată de oarece lipsă de profesionalism a ospătarului, care, deși a uitat să aducă niște ingrediente – chiar dacă i s-a atras atenția de vreo două ori – nu a uitat să le pună la nota de plată, așa încât a fost necesar să coborâm din sferele înalte ale zilei și să negăm, politicos, nota. Care, la fel de politicos a fost corectată, fără scuzele de rigoare (nu pentru greșeala aritmetică, firească, în fond, dar pentru meniul devenit insipid fără ingredientele cu pricina).

Chiar și așa, Brașovul își merită renumele – să ne amintim denumirea-i străveche, Corona – și să fie luat la pas, la siestă. Ca o părere personală, deși mai mic, Brașovul mi se pare peste Sibiu, ca locație turistică.

Și spun asta, fără să fi urcat pe Tâmpa!

Mai lung îmi pare drumul, acum, la-ntors acasă...

Deoarece, apropiindu-se ora 17.00, am avut o ușoară strângere de inimă, la amintirea coloanei infinite de mașini de la Bușteni. Așadar, cu regret, ne-am luat rămas bun de la Cetatea celor Șapte Bastioane și am purces la drum. Am răsuflat ușurat când am văzut șoseaua liberă, la intrarea în DN1 și lejeritatea cu care am condus, inclusiv pe serpentine, până la intrarea în Predeal.

Ce mai putea fi rău?

Ei, bine, Predealul l-am făcut la pas. Ca de altfel, restul drumului, până în Comarnic. Unde am ajuns pe la opt fără un sfert...

Acum, nu vreau să intru în dezbaterea privind ambuteiajele de pe Valea Prahovei, dar, ca o observație, mare parte din vină o au șoferii indisciplinați. Adică aceia care, pentru a nu-și forța cutia de viteze (deși, dacă știi să apeși pedala ambreiajului – asta, în cazul în care nu ai cutie automată – chiar nu e nici o problemă), preferă să se oprească, pur și simplu, până când între ei și mașina din față se interpun vreo 200 de metri sau șmecherii care, profitând fie de prima categorie, fie de lipsa aglomerației pe sensul opus, o calcă paralel cu coloana, pe principiul că intră ei în rând, dacă o fi cazul.

În ambele situații, apare ambuteiajul căci, nu-i așa, e vorba de o trivială propagare de undă...

Pe la 21.30 intram în casă, cu bucuria unei evadări din banalul cotidian.

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de makuy in 10.01.16 22:19:25
Validat / Publicat: 10.01.16 23:16:19
VIZUALIZĂRI: 1865INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în [ALTE LOCURI].
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Castelul Cantacuzino, Bușteni - vedere din grădină
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 67000 PMA (din 51 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

17 ecouri scrise, până acum

webmaster [10.01.16 23:52:29] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

danamandache [11.01.16 00:17:22] »

La multi ani, maestre! Spre marea mea rusine, nu am vizitat nici unul dintre cele doua obiective turistice despre care ati amintit in articol. Promit solemn sa o fac cu prima ocazie!

arru [11.01.16 00:42:47] »

La multi ani si un an nou minunat, cu multe calatorii memorabile si coloane mai putin infinite de masini Si poate o autostrada care se va lega intr-un final de ceva Frumoasa expunere!

Dan&Ema [11.01.16 09:18:54] »

Foarte frumoasa prezentare concentrata intr-un singur articol. La VValea Cetatii trebuei sa ajung si eu, ca imi doresc si o voi face spre cat de curand (anul acesta). Castelul Cantacuzino este super si am postat si eu vezi impresii. Apreciez deosebit prezentarea (ghidajul) profesionist de la castel care te face sa patrunzi in tainele acestuia cum frumos ai scris.

Pozele atasate sut deosebite. Felicitari si abia astept sa vad ce ne mai scrii.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
makuy [11.01.16 20:45:27] »

@webmaster - Mulțumesc

Și felicitări pentru noul look al site-ului!

(știu, poate că nu e de actualitate, dar eu am lipsit de pe AFA o lună )

Dar... Încerc să intru pe link-ul evidențiat în ecoul lui @Dan&Ema și îmi apare ceva ciudat. De ce?

makuy [11.01.16 20:49:23] »

@danamandache -

La mulți ani frumoși!

O, da, trebuie vizitate!

Iar, într-o zi de vară, turul conține și Cetatea Râșnovului, ba chiar, pentru pitici, Dino Parc

La cât mai multe vacanțe pline!

Și povești despre ele

webmasterX [11.01.16 20:52:09] »

@makuy

Încerc să intru pe link-ul evidențiat în ecoul lui @Dan&Ema și îmi apare ceva ciudat. De ce?

Era o eroare în formatarea acelui hyperlink. Am corectat, încearcă eventual acuma.

makuy [11.01.16 20:58:19] »

@arru - Mulțumesc

La mulți ani!

Acum, povestea coloanei infinite a fost mai... infinită după Anul Nou, când, din motive obiective, am făcut un drum spre Bran. Evident, nu am mai ales A3, din plictiseala de a parcurge un drum inutil, așa că am parcurs DN1, am ratat la mustață radarul veșnic ascuns, precum lotrii de odinioară, în curba de la intrarea pe centura Ploieștiului (știu de acest echipaj de poliție de câțiva ani, de la un șofer de autocar) și m-am încadrat pe DN1, mai departe. Totul a fost OK până la... Nistorești. Când am intrat în coloană.

Era ora 10.36...

Coloana continuă a durat până la intrarea în Predeal, când am părăsit DN1 pentru traseul prin munți, pe la Pârâul Rece. Am sesizat, cu coada ochiului, aglomerația de pe sensul opus. Drumul a fost liber, până la intrarea în Bran, când am prins coloana pe ambele sensuri.

Era deja 13.20...

M-am întors prin Culoarul Bran-Rucăr, via Târgoviște, un drum de vis și liber ca pasărea cerului, deoarece coloana spre Râșnov se formase încă de la intrarea în Moeciu, dinspre Cheile Grădiștei...

De fapt, am ajuns acasă pe la 17.00, oră la care niște prieteni, ce aleseseră drumul pe Valea Prahovei, abia ieșeau din Sinaia...

Bizar, nu?

makuy [11.01.16 21:00:54] »

@webmasterX - E ok acum, mulțumesc!

makuy [11.01.16 21:04:41] »

@Dan&Ema - Mulțumesc pentru vizită și aprecieri

Da, la Valea Cetății merită, mai ales pentru prichindei.

Iar castelul Cantacuzino este aparte, în peisajul montan. Și plin de istorie.

La mulți ani și vacanțe cât mai frumoase

arru [11.01.16 21:29:00] »

@makuy - Astea sunt detalii de reţinut. De radarul ăla se fereşte şi soţul meu. Era să ne-o furăm la un moment dat. Poate, în cine ştie ce vise, vom avea o autostradă suspendată peste toată valea Prahovei. Putem visa, nu?

makuy [11.01.16 21:35:06] »

@arru -

Da, putem visa

Apoi, la autostrada care să ne ducă până în Apuseni în 5 ore! Pentru că vreau să ajung în Apuseni

arru [11.01.16 21:39:39] »

@makuy - Şi dacă tot visăm, eu o aştept şi pe cea către Bucovina În Apuseni sper să ajung mai repede decât construcţia autostrăzilor româneşti =)

Un an nou minunat şi călătorii frumoase de povestit aici, pe AFA!

liviu49 [13.01.16 16:09:01] »

@makuy - Fara sa-mi dorit in mod special, am devenit si eu util prin atribuirea zuperbonusului. Sunt mai bucuros cu cat am votat un articol despre ceva care imi place cel mai mult, zona muntilor din Romania. Recunosc ca nu am reusit sa vizitez castelul Cantacuzino si nici pestera de la Rasnov, dar am fost convins prin acest articol sa le vizitez. Castelul Cantacuzino am impresia ca l-am vazut in 1969 in timpul scolii de ghizi, cand imi aduc aminte ca am fost in cartierul Zamora, dar nu mai pastrez nici-o amintire de atunci. Asa ca mai bine afirm ca nu l-am vazut si imi propun sa il vad.

Referitor la drumul de intoarcere de la Brasov spre Bucuresti am evitat aproape permanent Valea Prahovei. Am ales fie traseul prin Cheia, fie Bran, Rucar si apoi prin Targoviste, un traseu destul de liber, dar foarte placut, variante pe care le recomand tuturor. Referitor la ambuteiajele de pe Valea Prahovei, de multe ori sunt create de soferii care cred ca exista prioritate de "Mertan" sau " Gipan", ca statul la stop nu este pentru toti si asa mai departe. Ce este mai ciudat este faptul ca aceiasi soferi in strainatate nu au curajul sa nu respecte regulile de circulatie, dar aici (poate pentru ca li se permite) isi permit. Poate voi apuca vremea cand si soferii nostri vor respecta regulile, mai ales viteza legala. Lucrul acesta il doreste un om care nu este sofer, dar care a fost in dreapta soferului ( autocar, microbuz, autocamion, autoturism) foarte multi kilometri si isi permite sa aiba pareri despre circulatia pe drumuri publice.

Pana atunci numai bine!

mishu [22.01.16 23:53:39] »

Desi citisem acest review in momentul in care am inceput sa ma uit la poze m-am gandit daca nu cumva vad pozele dintr-un review despre zona Tirol, noroc ca am vazut crucea de pe Caraiman. Minunate poze, minunat review, votat cu placere.

Spune-mi daca in Pestera (poza 26) nu v-a facut si voua ghidul surpriza de a constata valoarea acusticii. Mi s-a parut extraordinar ca fara a avea microfon sa se auda atat de clar chiar la oarecare distanta. Anul acesta am descoperit si noi aceasta pestera si pot spune ca oarecum din greseala deoarece trecusem de Cetatea Rasnov. Si mi-ar placea sa ascult intr-adevar un concert acolo.

Felicitari inca o data si imi pare rau ca nu am fost eu persoana care sa-ti ofere zuperbonusul, ci urmatoarea, care confirma valoarea materialului publicat.

Ca si perioada noi am fost pe 7 noiembrie acolo si am prins o vreme minunata.

makuy [24.01.16 19:44:46] »

@liviu49 - Mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu

Vă doresc să vizitați cât mai curând castelul, mai ales că o comparație „pe viu” la un interval de timp așa mare este, într-adevăr, extraordinară!

makuy [24.01.16 19:47:10] »

@mishu - Mulțumesc

Da, ghidul a testat acustica sălii. S-ar putea să facă parte din program (eu am mai vizitat peștera acum vreo 2 ani și a fost la fel, deși cu alt ghid).

La cât mai multe excursii frumoase!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, danamandache, liviu49, makuy, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0843598842621 sec
ecranul dvs: 1 x 1