Valea Prahovei, raiul din timpul iernii

TIPĂREȘTE

Cum suntem sătui de minunata noastră Capitală, am zis că este cazul să ieșim din nou la munte mai ales că s-au tot anunțat ninsori în ultima perioadă.

Fiind încă cu gândul la mini escapada trecută (vezi review aici) am refacut itinerariul cu mici diferente de opriri.

Mno să începem...

Prima problemă: Plecam în weekend cum am tot făcut și stam în trafic cu orele? Sau alegem o zi din timpul săptămânii (presupunea să ne luam o zi de concediu) că să evitam aglomerația pe cât posibil? Ok varianta doi să fie... ce zi? Vineri? Mnu... din experiențele anterioare, și vinerea e omor.

Așadar Luni să fie. Ne-am pregătit de cu seară toate cele necesare. Daca nu ai fi știut, la câte bagaje aveam, ai fi zis că mergem să stam o săptămână. Deh, așa e când e iarna și pleci toată familia la munte. Ia la tine să ai de toate... ia șosete de schimb, pantaloni, tricouri, bluze mai subțiri, mai groase, mănuși, caciuli. Ia și pentru cea mica tot ce îi trebuie că deh e mica, transpira când se joaca la zăpadă, ia pentru ea 2-3 perechi din fiecare. :))

Și uite așa am umplut 2-3 genti cu rufe taticule, zici că ne mutam la munte. Ia și sania, ia și ligheanu ăla sau cum naiba se numește de te pui cu fundul pe el. Și uite așa am umplut portbagajul de ziceau vecinii că ne mutam din bloc.

De dimineață pregătește de mâncare niște senvișuri, ceai cald, bagă-le la termos că deh... erau -8 la noi și... -15 la munte. Și nu aveam de gând să ne ducem la absolut nici un restaurant.

Hai la drum. Plecat la 7:30 și pe la 8:20 reușim cu greu să ajungem pe autostradă... deh e luni, unii mai și muncesc, nu se plimba la munte...

Oooook, merem frumos cu destinația inițială (așa discutasem) că fiind 3 brazi. Ajungem pe Valea Prahovei, trecem de Comarnic, trecem de Sinaia, liber taticule, zic uite frate ce bine ar fi să fie mereu așa... raiul pe pământ.

Apoi intrăm în Bușteni... tring, am o idee, ia să vedem cum e la Gura Diham. Păi acolo e super frumos vara, dacă a nins, sigur e frumos și acum... zis și făcut

___

Locația 1: Gura Diham

Termometrul începe să scadă de la -10 la... -14... -15. Bătea un vânt puternic, viscol, ningea, nu era nici naiba pe drumul ăla (mai greu să dai de nebuni pe așa vremuri).

Ajungem încet dar sigur la Cabana Gura Diham. Drumul NU era deszăpezit dar se putea circula iar peisajele erau... WOW... minunate... nu am cuvinte să le descriu. Că în cărțile poștale de pe timpuri cu peisaje de natura.

Pe platou, în fata cabanei erau 2-3 mașini. Lângă cabana este și un deal unde ne-am putut da cu sania, și bulgari în voie. Căci... nu era nimeni. Intre timp începe să ningă din ce în ce mai tare.

Peisajul devine din ce în ce mai interesant, mai captivant și ne cucerește definitiv (vezi pozele).

Însă temperaturile foarte scăzute, cu care nu suntem obișnuiți la câmpie, ne împing ușor dar sigur înapoi în mașină la căldură.

O luăm din loc, ne întoarcem, în continuare zero mașini pe drum.

Ne încadram din nou spre DN 1 și mergem spre direcția Predeal. Pe drum sunt cozi foarte mici spre București, de 5-10 mașini, însă după ce ieșim din Bușteni parca se intensifică... zic hai fraaaate și azi? E luni... e 10-11 ceasul. Pffffuai

Ajungem în Predeal și mergem spre 3 Brazi, o zonă pe care o avem în suflet și o apreciem de fiecare data când ajungem aici.

___

Locația 2:3 (Trei) Brazi

Parcăm mașina în zona Fun Parkului de lângă cabana, și o luăm pe jos spre Poiana Secuilor. Aici se vede deja agitație mai puternica. Parcarea de la 3 brazi era plina (cred că erau cazați acolo mulți), iar spre Fun Park la fel... destul de multa lume dar suficient de liber încât să păstrezi distanța unul de celălalt.

Ok, o luam din loc și mergem la pas spre Poiana Secuilor. Ne dăm cu sanie, și nu suntem singurii. Copiii au pus stăpânire pe toate derdelușurile improvizate din zona însă nici părinții nu se lasă mai prejos. Este plin de adulți care se bucură și ei de zăpadă din jur.

Totul este alb, iar crengile brazilor fac fata cu greu greutății imense de la zăpadă ce s-a așternut pe ei. Totul este ireal de frumos, încerc să fac poze dar nu pot cuprinde totul, e greu, nu se vede la fel pe camera precum vezi cu ochii...

Între timp telefonul care mai avea 60% baterie, se oprește subit cu eroare de baterie scăzută... nu am mai pățit asta niciodată dar știu de la ce este. De la frig, este frig iar echipametele electronice au tendință de a se comporta ciudat la temperaturi negative, mai ales că și aici erau -12... -14* C.

Mergem ce mergem cam până la jumătatea drumului apoi ne întoarcem spre mașină. Mai avem de mers ceva și se făcuse deja 12-1 ceasul. Ne întoarcem la mașină, ne dăm jos gecile groase, dăm drumul căldurii din mașină căci deja ne luase iar cu frig. Mai mâncam ceva senvisuri din cele luate de acasă și o luăm spre Brașov.

Inițial voiam să mergem la gradina zoologică dar m-am uitat pe internet și am constatat că este închisă, că majoritatea obiectivelor turistice.

Dar ne gândim că ar fi frumos să ne mai plimbam în Piața Sfatului.

___

Locație 3: Brașov

Ajungem în Brașov în timp rezonabil. Pe drum nu era nici o coadă, se circula chiar ok desi era foarte frig. Toată lumea era atentă.

Cum senvisurile și mâncarea de acasă se răciseră toate, am zis că nu ar strica un take away de la Mcdonald' s. Știți cum e... când te lovește pofta, e greu să reziști. Zis și făcut, cu 30-40 lei am mâncat foarte bine, cât să ne treacă foamea (noroc cu voucherele alea de la mec din aplicație).

Apoi ce să facem? Mergem spre Piața Sfatului? Nu... e deja tărziu, așa că mergem spre ultimul punct planificat. Cheia / Muntele Roșu

___

Locație 4: DN1A Cheia / Vălenii de Munte / Ploiești / București sau... înapoi acasă

Plecăm din Brașov și ne încadram pe alternativa DN1, anume pe DN1A. Cum am plecat din Brașov, a început o ninsoareeee vaaaai că în basme. Fulgi mari, desi, era mirific. Ok, intram pe DN1A, și vremea e din ce în ce mai nasoală. Pare că au dat zapada dar ninge abundent și se pune repede pe jos. Se circula în condiții de iarna. Știți că la un moment dat sunt niste curbe foarte înguste și înclinate. Tirurile puneam avariile și treceau pe rand, ba dintr-un sens, ba din celalalt sens. Unul cate unul pentru că nu se vedea marginea drumului și puteau să cada în șanț.

Cu chiu cu vai ajungem la drumul spre Muntele Roșu, ne-am dorit să îl vizitam iarna, pentru că nu mai făcusem asta niciodată. Drumul este plin de zăpadă dar încercam să urcam. Reușim primele 3-4 curbe dar apoi patinam tare. Am abandonat planul, neavand o mașină 4x4. Se vedea că mai trecuseră mașini pe acolo. Probabil mașini de teren echipate mai bine că noi. Asta e, nu muta nimeni muntele de acolo. Vom reveni poate tot anul acesta, poate în primăvară când se mai topește zapada.

Până atunci... drum bun calatorule. Ți-a plăcut review-ul meu? Nu uita să votezi și să te uiți și pe celelalte impresii scrise doar aici, pe... Am Fost Acolo.

PS am încărcat pozele în ordine dar se urcă puțin diferit pe site... însă am scris locația corectă de la fiecare poza.

---

VIZUALIZĂRI: 627 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI