Srebrno Jezero - Lacul de argint de lângă Veliko Gradişte

TIPĂREȘTE

La nici 3 km de orăşelul Veliko Gradişte, la gura de vărsare a râului Pek în Dunăre, se află una dintre cele mai renumite destinaţii de vacanţă din Serbia, Srebrno Jezero (Silver Lake).

Lacul este artificial, fiind de fapt o ramificaţie a Dunării care a fost barată. Cu o lungime de 14 km şi o lăţime de numai 0,3 km, Srebrno Jezero are o suprafaţă de aprox. 4,5 km². În ultimii ani, lacul a devenit o destinaţie foarte apreciată atât de turişti, cât şi de pescari. Apropierea de Veliko Gradişte, legăturile rutiere bune cu alte oraşe, dar mai ales faptul că Serbia nu are ieşire la mare, au făcut din Srebrno Jezero coloana vertebrală a turismului în regiune. Localnicii îl numesc "marea sârbilor".

După-amiaza, când scapătă după munte, soarele îşi trimite razele aproape paralel cu suprafaţa apei dându-i o strălucire de argint, de aceea lacul a fost denumit Srebrno Jezero - Lacul de argint.

Aflaţi într-o minivacanţă la Vinci - Golubac, aproape de Veliko Gradişte, am dorit să vedem şi noi această minunăţie a naturii căreia mâna omenească i-a adăugat noi valenţe, înnobilând-o.

În Veliko Gradişte, după Pozarevac cel mai important oraş din district, căutând drumul spre Srebrno Jezero, am oprit şi am parcat maşina lângă o clădire veche, dar îngrijită, situată lângă faleză. Cu decoruri pe faţadă, având înscrisuri latineşti şi slavone în partea superioară, "Carinarnica" este un edificiu înălţat în anul 1890, despre care am aflat ulterior că a fost sediul vămii, iar în prezent este sediul Poliţiei de frontieră. Un indicator rutier aflat chiar acolo, ne informa că până la Srebrno Jezero, destinaţia noastră, nu mai erau decât 2,7 km.

Pentru că ne aflam la malul Dunării, lângă parcul orăşenesc, nu puteam să nu dăm o raită şi pe acolo. Parcul - curat şi bine amenajat - situat chiar în spatele pieţei centrale, adăposteşte în umbra arborilor falnici locuri de joacă pentru copii, bănci pentru recreere orientate către Dunăre, un mic teatru de vară, precum şi monumente închinate eroilor care s-au jertfit în cele două războaie mondiale.

Primăria, o clădire frumoasă construită la începutul sec. XX, are un singur etaj şi un turn deasupra intrării principale.

Biserica Sf. Arhanghel Gabriel, situată vis-à-vis, construită în 1852, cu o singură turlă, are în partea superioară şi un ceas. În interior biserica este frumoasă, luminoasă, cu un candelabru impresionant şi multe picturi. Mi-au atras atenţia în mod deosebit stranele, scaunele pe care stau credincioşii în timpul slujbei, plasate de-a lungul pereţilor. La Biserica Sf. Arhanghel Gabriel din Veliko Gradişte acestea sunt albe, decorate cu albastru şi auriu, având fiecare o placă de marmură pe care este menţionat numele celui ce-l are sau l-a avut în posesie. Pentru că tocmai atunci sosea şi un alai de nuntă, am grăbit vizitarea sfântului lăcaş şi după câteva fotografii, am ieşit.

Aproape de biserică se află o şcoală gimnazială, o construcţie frumoasă, înălţată în stilul sfârşitului de secol XIX, având în faţa intrării bustul lui Miloje Vasić, cel care a pus bazele arheologiei în Serbia.

Din centrul orăşelului Veliko Gradişte şi până la Srebrno Jezero, pe şosea, după cum spuneam, drumul este de numai 2,7 km. Dacă sunteţi la fel de străini ca şi noi pe aceste meleaguri, vă informez că la numai un kilometru, un indicator dreapta trimite către Srebrno Jezero, dar că acesta este un drum inaccesibil pentru maşini.

Mai curând o facilitate pentru localnicii care vin aici la promenadă sau pentru cei care vor să ajungă la Srebrno Jezero cu bicicleta, acest drum este foarte frumos. Noi l-am nimenit din întâmplare. Maşina a rămas în aşteptare, aproape de locul în care începea faleza pietonală. O plimbare de 1,7 km pe o alee lată, asfaltată, cu pădurea pe partea stângă şi apele Dunării pe partea dreaptă, este o binefacere pentru oricine. Era weekend, iar localnicii - grupuri, grupuri, pietonal sau pe biciclete - ieşiseră la plimbare. Cu cât ne apropiam mai mult, aspectul aleii se schimba. La început doar cu stâlpi pentru iluminatul de noapte şi câteva bănci amplasate din loc în loc, apoi flancată de arbori şi garduri vii proaspăt tunse, trecând printre construcţii nefinalizate încă, pe lângă Clubul de Tenis, sfârşind la bariera care interzice accesul auto din celălalt sens, aleea este pavată într-un design fantezist.

Ghereta portarului care supraveghea intrarea în port a fost pentru noi punctul de informare turistică la Srebrno Jezero. Arătându-ne lacul din mijlocul căruia o arteziană trimitea către cer jeturi puternice de apă, completând în mod fericit decorul natural, portarul a confirmat că am ajuns deja la destinaţie. Tot el ne-a arătat care era calea de urmat în continuare, cu maşina, spre Cetatea Ram.

Poposind la capătul digului care separă apele lacului de cele ale fluviului, fotografiind, soţul meu a observat şi mi-a atras atenţia asupra faptului că nivelul apei în Srebrno Jezero şi Dunăre nu este acelaşi. Ulterior am aflat că datorită unei pompe puternice, nivelul apei din lac este întotdeauna mai mic, acesta fiind permanent aprovizionat cu apă proaspătă. Comparativ cu apele Dunării, apa lacului este cu mult mai limpede şi mai curată, de aceea Srebrno Jezero este căutat şi a devenit pentru sârbi o foarte populară staţiune.

Aici sunt multe case de vacanţă, pensiuni, hoteluri, restaurante şi terase. Aleile cu flori, umbra salcâmilor şi viţa de vie căţărată peste tot crează o ambianţă plăcută, de relaxare.

Cei care vin aici cu maşina, pot parca chiar pe dig. Din port, amatorii de plimbări pe apă pot închiria hidrobiciclete sau pot face minicroaziere cu vaporaşe. Dar, atracţia principală a Lacului de argint în perioada de vară rămâne totuşi plaja şi baia. Aici sunt şi bazine amenajate modern, atât pentru copii cât şi pentru adulţi.

Deşi ne-ar fi tentat să mai rămânem, a trebuit să facem cale întoarsă - tot pietonal şi tot pe faleză - pentru a ne recupera maşina.

Drumul spre Cetatea Ram pe care aveam în plan s-o vizităm în aceeaşi zi, ne-a adus din nou la Srebrno Jezero, de astă dată pe calea rutieră. Pe lângă ghereta portarului de la intrarea în port, apoi pe digul care separă Dunărea de lac, am continuat încă 15 km până la Ram, un sătuc aflat tot pe malul Dunării. Dar, despre asta, în viitor!

---

VIZUALIZĂRI: 18009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI