Ziduri puternice, exact precum poporul nostru!

TIPĂREȘTE

În mica noastră plimbare prin Județul Neamț, am ajuns la Mănăstirea Războieni, ctitoria lui Ștefan cel Mare. Când ne-am apropiat, parcă deja auzeam sunete ca de război și îmi treceau prin minte imagini cu Voievodul Ștefan.

Ajungând acolo in mijlocul săptămânii, la ora prânzului, era o liniște asurzitoare, dar atat de plăcută, în același timp!

Primul lucru pe care l-am văzut, a fost turnul clopotniței. Ne-am cutremurat când ne-am gândit câte secole au trecut peste el și tocmai vechimea îl făcea atât de măreț, de impunător, dar evident, cea mai importantă este lupta în urma căruia a fost construit.

Totul în jur era pustiu. Atât de pustiu, încât ne întrebam dacă la acea mănăstire mai există viețuitori. Răspunsul l-am primit imediat, când am văzut rufele întinse pe lângă chilii.

Am vrut să intrăm în mănăstire, să vedem cum arată pe dinăuntru, însa ușa era închisă. Ne-am mulțumit, însă, doar să ocolim bisericuța, să ne minunăm de vechimea ei, dar și de cât de puține și înguste erau geamurile acesteia. De asemenea, am văzut și cimitirul eroilor căzuți in cel de-al doilea Război Mondial și o troiță închinată împlinirii a 500 de ani de la ridicarea mănăstirii.

Am ieșit din mănăstire pe sub turnul clopotniței să vedem ce este și acolo (noi ajunseserăm pe cealaltă intrare). Pe un petic de pământ, măicutele stăteau aplecate și munceau. Era și un tractor acolo, un Universal 650 (sunt sigură că îl știți cu toții, este cel tipic, românesc, vechi, portocaliu).

Nu mai aveam ce vedea, așa că am vrut să plecăm. Îmi părea rău că nu avusesem cum să las niciun acatist (nu am vrut să întrerup maicile de la muncă), așa că am dat să ne urcăm în mașina, exact atunci, am observat că se deschisese ușa de la o chilie și o soră a ieșit de acolo. Am fugit eu repede către dânsa și mi-am exprimat intristarea că nu am putut intra în biserică, dar că aș dori, dacă se poate, să ii las ei un acatist. Ea mi-a zis că, fiind soră si calugărițele „sunt la muncă, la cartofi˝, nu are voie sa îmi deschida ușa la biserică dar ca îmi poate primi acatistul și i-l va da preotului slujitor seara, la slujba de Vecernie. A fost draguță și mi-a oferit pix și foaie pe care să scriu și apoi ne-am salutat și am plecat.

A fost o vizită frumoasă, dar incompletă și sper să mai ajung acolo cât de curând, să pot vedea și interiorul micuței mănăstiri, pentru că sunt convinsă că este minunat!

Am pus și câteva fotografii din ce am reușit noi să vedem.

---

VIZUALIZĂRI: 1166 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI