St Thomas: acasă la rândunele

TIPĂREȘTE

Confirmăm de la faţa locului că [voila!] merge internetul din cameră (gratuit, cu user şi parolă de la recepţie) şi că Sveti Toma / St. Thomas este cu precădere un resort pentru familişti: după cum vedem, turiştii (în special bulgari, dar şi alţi est-europeni - Români, inclusiv de peste Prut, ruşi, maghiari şi câţiva nemţi) sunt, cu două-trei excepţii, părinţi însoţiţi de copii.

Am văzut că sunt unii useri AFA care sosesc aici în zilele următoare şi poate vor considera util să ştie:

- că nu trebuie să uite acasă repelentele şi pastilele anti-ţânţari (e prima oară în Bg când avem astfel de probleme ***); şi

- să îşi ia "materiale" pentru petrecerea timpului liber serile (deşi - la concurenţă cu plimbările - rachetele de tenis, rolele, mingea, paletele de badminton / ping-pong etc - ar putea rămâne în unele seri nefolosite, cum a fost şi în cazul nostru).

Camera dublă + EB în care suntem cazaţi la hotelul din resort (celelalte nouă clădiri fiind viluţe cu apartamente de închiriat) e elegantă, nici prea mare, nici prea mică, cu pat dublu XXL + fotoliu extensibil, curăţenia e bine întreţinută, se schimbă prompt aşternuturi şi prosoape. Camerele cu vedere spre interiorul resortului (cele cu numere impare) dau către piscine şi locul de joacă pentru copii (câteva mini-tobogane şi o plăsuţă de căţărat - mai mult pentru copii de grădi, cei mai măricei n-au ce face acolo!); camerele cu vedere spre exterior (cele cu numere pare) au vedere către parcare şi, din lateral, către mare şi Duni. Viluţele au aceeasi arhitectură şi elemente decorative ca şi hotelul, balustrade şi porţiuni de faţadă acoperite cu lemn, ceea ce sporeşte impresia de rustic şi intimitate. De altfel, acest sentiment de linişte şi intimitate este dominanta locului - muzica e extrem de discretă pe terasa restaurantului (seara câte un artist cântă live), dar în general se aud doar valurile mării şi râsetele copiilor care se zbenguie peste tot.

Din câte am constatat, regimul all inclusive light se rezumă în principal la asigurarea a trei mese pe zi. Există şi "coffee time" între orele 15 şi 17 (ceai, cafea, croissante, fursecuri etc. şi sucuri de la dozator), precum şi un "after dinner" până la 21:30, deşi programul de funcţionare inscripţionat pe geamul restaurantului indică ora de închidere 23:00 (la 21:15 deja nu mai e nimic disponibil, mesele se pregătesc pentru micul dejun din ziua următoare). Despre aceste "suplimente" noi am aflat întâmplător (pentru că nu am primit nicio hârtie / pliant cu ce oferă hotelul) şi nu am beneficiat de ele decât o singură dată [datorită somnului p. m., respectiv programului de sight-seeing vesperal].

Mâncarea nu e pentru pretenţioşi - fără abundenţa şi dovezile de măiestrie şi fantezie culinară din alte locuri, dar e relativ diversificată (veggy + diet included), mulţumeşte pe toată lumea, totul e proaspăt şi OK, inclusiv pentru copii. Consumaţia la lobby-bar (unde sunt preţuri "de vacanţă", happy-hour şi oferte speciale), la Biraria Viking de lângă piscine şi la barurile de pe plaje nu e "inclusă".

Animaţia e foarte "liniştită": Dimităr şi Hristo racolează turişti pe plajă sau la piscine, invitîndu-i la câte-un "cocktail game" sau la diverse întreceri, înainte de prânz (de ex. jocul franţuzesc cu bile), iar Slavena se ocupă cu precădere de pici la Mini-Club. Seara, lângă piscina "melc" (Dalekogled), timp de jumătate de oră, toţi trei animatorii însufleţesc o horă (că mini-discotecă e cam mult spus) cu copiii cei mai mititei (dansul cu Schnappi-das Kleine Krokodil şi altele "de genu'... "). Cam atât, dacă nu punem la socoteală sala de "quiet games" de lângă restaurant [unde am văzut câţiva turişti jucînd şah sau avînd în faţă e-readere / tablete etc] şi bicicletele care se pot închiria, teoretic (5 lv / oră), dar despre care nenea de la recepţie ne-a mărturisit că nu sunt în cea mai bună stare de funcţionare ("să încercăm peste câteva zile"). Mai există un teren, lângă parcare, cu porţi de handball şi coşuri de baschet şi, lângă una dintre piscine, o masă de ping-pong (4 lv / ora / set de palete - altceva hotelul nu are de închiriat, dar cu echipament propriu utilizarea terenului / mesei de ping-pong nu se taxează, e "la mica înţelegere" cu ceilalţi turişti sau conform principiului "cine vine primul"). Uneori după-amiaza am văzut animatorii că îşi mai fac de lucru şi la piscine, încercînd să amuze copiii. La orice oră la piscine şezlongurile sunt disponibile (poate nu chiar exact unde doreşti, dar în orice caz, la câţiva paşi depărtare), nu e nevoie să fie "rezervate" cu prosoape, nu e nevoie să stai să-ţi "păzeşti" lucrurile; în general, lumea e foarte relaxată şi prietenoasă, atmosfera pare că prieşte tuturor.

Resortul fiind construit pe o peninsulă, briza mării se simte tot timpul - cu precădere seara e foarte plăcut şi răcoros. Cum peninsula se află la câţiva metri deasupra nivelului mării, pe plaja St. Thomas de la "poalele hotelului" se ajunge coborînd un şir de trepte (destule, dar se parcurg uşor). Aceasta plajă este îngustă şi nu permite decât amplasarea a trei şiruri de şezlonguri, este relativ curată [am văzut că porţiunea de plajă "amenajată" e curăţată cu "strecurătoarea de scoici" - maşinăria galbenă care face un zgomot infernal] şi are nisip fin. Aşa mititică cum e plaja, e aerisită, am găsit întotdeauna şezlonguri libere, atât dimineaţa, cât şi după-amiaza - e foarte lejer, fără înghesuiala şi forfota "tradiţionale". Intrarea în mare, pe o distanţă de vreun metru de la ţărm, e presărată cu pietroaie şi fel de fel de bolovani şi scoici, însă apa are limpezime de cristal, permiţînd o scanare exactă a fundului mării. Deci trebuie atenţie. Pe unele porţiuni intrarea în mare se face destul de brusc (diferenţă de nivel de vreo 40 cm), dar pe o distanţă de 10 m spre larg apa nu depăşeşte 1 m - 1,5 m adâncime. Pe plajă nu se aude niciun alt zgomot în afară de cele făcute de valurile mării şi de copii. La băruleţul de pe plajă funcţionează un radio, dar muzica se aude numai în dreptul terasei. Nimeni n-are nimic de vânzare, nimeni nu e disperat, turiştii stau în apă sau citesc sub umbrele (dacă vârsta nu le impune să se joace în nisip).

La plaja Arkutino se ajunge în 3 minute cu maşinutele hotelului, ce pleacă din parcare la fiecare 20 de minute. Accesul la această plajă, ca de altfel şi împrejurimile resortului St. Thomas, păstrează aerul de sălbăticie şi beneficiază de minimum de amenajări: un podeţ de scânduri negeluite traversează un peisaj cu vegetaţie deşertică, printre dune de nisip, la capătul căruia se întinde - deşi n-ai ghici - plaja: mai lată, cu intrarea în apă mai lină şi fără pietroaie, dar în schimb plină de alge, ceea ce nouă ne-a trezit amintiri neplăcute. Aici e o porţiune rezervată pentru oaspeţii St. Thomas, în dreptul punctului medical (o baracă rudimentară cu cruce roşie, "dotată" cu medic şi asistentă), cu umbreluţe din pânză albă şi destul de puţine şezlonguri (trebuie să vii mai de dimineaţă, altfel în jurul orei 10:30 mai greu găseşti locuri disponibile). Alături, o altă porţiune de plajă, în dreptul băruleţului-terasă, cu umbrele din stuf, şezlonguri şi baldachine, e rezervată probabil oaspeţilor Family-Resort Arkutino sau celor care vor să facă plajă aici contra cost. Celor amatori de senzaţii tari li se oferă facilităţi pentru sporturi nautice (windsurf, catamaran, jet ski, kite surf...). De la St. Thomas la Arkutino se poate ajunge lejer şi pe jos, în 10 - 15 minute la pas - seara drumul e luminat (şi survolat de lilieci). Plaja Arkutino are un farmec deosebit şi după-amiaza târziu, când nisipul fin păstrînd urmele gheruţelor de pescăruşi te invită la plimbare şi contemplarea naturii.

Şi la St. Thomas şi la Arkutino peisajul e cu adevărat impresionant: întinderea uriaşă de apă, albastră şi limpede, cât poţi cuprinde cu privirea nu e punctată decât de o insuliţă şi câteva stânci, ţărmul e străjuit pe alocuri de maluri abrupte, cu roci colosale scăldate de valuri, muntele acoperit cu mici păduri de pini şi vegetaţie abundentă coboară direct în mare, sălbaticia naturii e ocrotită pentru că intervenţia omului s-a rezumat la strictul necesar. Aşa ne explicăm că am putut vedea, pe drumul către plaja de la resortul Arkutino, o ţestoasă şi celebrii crini de nisip (în loc de tarabele cu suveniruri şi diversele "facilităţi" pentru turişti!) De câteva zile noi tot încercăm să surprindem în fotografii farmecul local, spectaculosul St. Thomas şi sălbăticia peisajului de la Arkutino, şi nu prea ne iese: comparaţia cu originalul arată de fiecare dată că aparatul foto nu îşi prea face datoria, pentru că în poze totul pare mai mic, mai şters, mai "meschin" decât în realitate...

Singura "reclamaţie" pe care o avem de făcut (şi nu ştim cui să ne plângem) este că timpul trece prea repede... şi peste câteva zile ne întoarcem acasă (când, sper, să postăm şi poze)

--------

*** Probabil administratorii resortului au optat să nu folosească substanţe anti-ţânţari pentru a nu "lua mâncarea de la gura" rândunelelor, care sunt aici la ele acasă [turiştii sunt doar în vizită şi trebuie probabil să plătească acest preţ pentru beneficiul de a se bucura de ecosistem, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu... ] A propos de rândunele, la fiecare balcon sunt câte două - trei cuiburi, chiar şi mai multe. Avem şi noi două cuiburi din care iese când şi când câte un căpşor drăgălaş... În niciuna din zile rândunelele nu ne-au făcut probleme, sunt foarte "bine educate", se văd doar zburînd, nu fac zgomot şi nici mizerie (în ciuda prosoapelor care stau la uscat aproape în permanenţă pe balcon, n-am avut niciun "accident")

---

VIZUALIZĂRI: 4145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI