Agapia salasul sfintilor lui Grigorescu

TIPĂREȘTE

Manastirea Agapia am descoperit-o pentru prima data in vara anului 2004.

Aflat pentru prima data in viata in Moldova, am stat cazati pentru cateva zile in Trgul Neamt, veniti fiind eu, sotia si fiul meu cel mare, intr-un concediu semi ratat in prima lui parte petrecut la Predeal.

In Tagul Neamt am stat cazati la motelul Casa Arcasului situat chiar la baza drumului care urca din oras catre Cetatea Neamtului, dar despre unitatea de cazare voi scrie in alt rewiew, cat si despre cetate.

Intr-o superba dimineata de sfarsit de iunie, am pornit catre Agapia, eu sotia si fiul nostru cel mare. Drumul de la Targul Neamt catre Agapia trece prin Humulestiul nastrusnicului, Nica al lui Stefan a Petrii. Nu am putut trece prin Humulesti fara sa vizitam si Casa Memoriala a lui Ion Creanga, despre care voi scrie deasemeni intr-un rewiew dedicat.

Lasand in urma Ozana cea frumos curgatoare, drumul continua prin Humulestii Noi, mergand mai departe dupa circa 1 km ve-ti vedea un indicator pentru manastirea Agapia, din drumul principal se face dreapta si mai aveti aproximativ 4 km pana la manastire. Drumul catre manastire se continua prin localitatea Agapia, de care o data trecut, calatorul se gaseste la intrarea in templul naturii, in imparatia padurilor, pe valea Agapiei- Toplita, parau care, la fel ca si asezarea prin care tocmai ati trecut isi imprumuta denumirea de la numele sihastrului Agapie de la Neamt. O data cu intrarea pe valea Agapiei, calatorului i-se dezvaluie o priveliste feerica, un peisaj minunat atat vara cat si iarna, drumul serpuind printre poieni si copaci, impreuna cu paraul, pana in momentul in care drumul trebuie sa se opreasca, ajunsi fiind deja in fata manastirii, numai raul isi continua calatoria, catre inaltimile muntilor, hotarat probabil sa ajunga cat mai sus posibil, poate pana la Dumnezeu.

Inainte de intrarea in manastire, primirea drumetului este facuta de satul bisericesc, unde vara fiind toate pridvorurile caselor erau pline de flori, de un colorit extraordinar ce anuntau parca ceea ce ne astepta odata intrati in curtea manastirii...

Intrati in incinta manastirii prima impresie ti-o lasa florile aflate peste tot in jur, in cerdacuri, si la ferestre, fapt care te face sa crezi ca te aflii intr-o adevarata casa a florilor, dand locului o personalitate aparte... Din ce am remarcat prezenta din abundenta a florilor este apanajul, dar nu exclusiv al manastirilor de maici, ceam mai inzestrata din acest punct de vedere in opinia mea fiind manastirea Moldovita.

Manastirea a fost in prima faza a existentei sale un asezamant pentru calugari pana in anul 1803, cand, la initiativa mitropolitului Veniamin Costache, Voievodul Alexandru Moruzzi hotaraste printr-un hrisov domnesc, ca Manastirea Agapia sa devina manastire de maici.

Numele manastirii vine de la Sihastrul Agapie de la Neamt, care in jurul anilor 1500 a trait si sa canonit, pe locul unde astazi se afla Agapia Veche, la aproximativ 2 km de manastirea Agapia Noua asezamantul pe care toti il cunoastem astazi.

Curtea interioara este imprejmuita de chiliile maicutelor, randuite pe doua niveluri si care practic formeaza un zid de protectie in jurul manastirii, gandite ca o fortareata, si de mare folos in momentul in care manastirea era atacata, in vremurile tulburi in care tatarii si turcii cotropeau bogatele pamanturi ale Moldovei.

Biserica manastirii, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost proiectată si construita intre anii 1642 - 1644, din mila Domnitorului Vasile Lupu, ctitorul deasemnei si al uneia dintre cele mai minutate constructii bisericesti, unicat la nivel mondial, Biserica " Trei Ierarhi " din Iasi.

Am pasit cu smerenie in incinta bisericii, nestiind ca in inerior este pastrata una din cele mai de pret comori ale manastirii Agapia... sfintii lui Grigorescu.

Cand spun sfintii lui Grigorescu ma refer la pictura interioara a bisericii realizata in perioada 1858 - 1861 de catre insusi Nicolae Gricorescu aflat atunci la varsta de 20 de ani, si caruia, in ciuda fragezimii varstei, ia fost incredintata aceasta sarcina de catre stareta din acea vreme a manastirii, dupa ce aceasta a vazut o icoana, infatisand-o pe Maica Domnului, icoana care astazi se afla expusa in cadrul muzeului din cadrul manastirii.

Ve-ti fi surprinsi admirand opera lui Grigorescu, observand ca aici, fata de multe alte biserici, chipurile ingerilor, nu seamana intre ele, si nu sunt deloc abstracte, asta datorita faptului ca autorul a folosit ca modele, de personaje reale, preotii din manastire, slujitori si chiar taranii aflati la acea vreme acolo, piesa de rezistenta fiind icoana reprezentand pe maica Domnului cu Pruncul, unde se spune ca a avut ca model o taranca din satul Filioara, reusind astfel sa redea chipul romanesc al Maicii Domnului cu trasaturile si atitudinea de mama taranca din Moldova.

Deasemnei in cautarea de a realiza chipuri cat mai reale sau poate din alte motive, in pictura reprezentand-ul pe Proorocul Daniel, Grigorescu sa folosit pe sine insusi ca model, realizand un excelent autoportret.

Pe langa Grigorescu una din personalitatile importante ale culturii noastre care a apreciat si sa bucurat de caldura primitoare de la Agapia, a fost si poetul Alexandru Vlahuta, in cinstea caruia casa in care locuia cand venea la Agapia, a fost declarata casa memoriala, casa memoriala de care ma leaga o intamplare pe care am sa o povestesc.

Fiind pentru prima data in vizita la Agapia, am mers sa vizitam si casa memoriala Alexandru Vlahuta, in anul 2004 nu aveam decat un copil pe fiul nostru cel mare, ajungand la casa memoriala, ghid ne-a fost o maicuta, al carei nume nu il cunosc nici astazi. Din vorba in vorba, maicuta ne-a adresat intrebarea daca mai avem si altii copii, am raspuns firesc ca nu Cristi fiul cel mare fiin la acea vreme singurul nostru copil, ne-a spus ca trebuie sa mai avem un copil ca familia sa fie completa... nu am dat mare importanta si ne-am continuat vizita. Mergand din an in an cativa ani la rand, am mai vizitat casa memoriala dar am mai avut-o ghid pe acea maicuta. Revenind la Agapia si mergand din nou la casa memoriala, in 2009, am reintalnit-o pe maicuta din prima noastra vizita, cum ne-a vazut, fara ca noi sa spunem ceva ne-a recunoscut si ne-a spus ca se bucura ca acum avem o familie completa... am ramas masca, in urma cu un an in 2008 sotia mea il nascuse pe Antonio, al doilea fiu al nostru, si care fiind prea mic nu se afla cu noi ci acasa, cu mama mea. Nu am intrebat, de unde stie ca mai avem un copil, si a inceput sa zambeasca, asta fiind raspunsul, vizita noastra continuaind fara sa mai aducem in discutie acest aspect.

De-a-lungul ultimilor 10 ani din cauza atractiei irezistibile pe care o reprezinta pentru mine Sihastria, fapt despre care am scris intr-un rewiew referitor la aceasta manastire, am batut cararile Moldovei an de an, astfel, am putut sa ne bucuram de mai multe ori de frumusetea si caldura manastrii Agapia.

---

VIZUALIZĂRI: 1923 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI