-Sinaia- perla statiunilor turistice

TIPĂREȘTE

De ce perla? Bijuteria mea preferata si cu'o eleganta iesita din comun, colorand aspectul feminin, are o puternica amprenta asupra oricarei siluete - vorbesc despre perla adevarata!

Desigur descrierea nu face referire la perla care-mi este pe plac, ci mai degraba statiunii despre care am sa vorbesc si am vrut sa-i caut "acel ceva". Am ales acest titlu, pentru ca Sinaia reprezinta gazda de nadejde, iar veselia muntelui eu am descoperit-o acolo, avand multe atractii pe masura placerilor mele exact ca si o perla care prinde sideful la gatul unei doamne careia ii ofera energia pozitiva intreaga zi!

Binenteles Sinaia mi-a oferit energia pozitiva atat pentru intreg sejur cat mai ales dupa, cand simteam nevoia sa mai fiu pe acele meleaguri, dar gandurile mele reveneau la prezent si ma incurajam singura caci voi merge ori de cate ori voi simti nevoia si timpul imi va permite!

Aceasta statiune pentru mine reprezinta tot ceea ce un om ar avea nevoie zilnic - belsug de aer curat, brazi impodobiti de mirosul lor, imbratisarea stancilor care-ti ofera senzatia ca te cuprind in brate fiind foarte impunatoare, oamenii primitori si nu in ultimul rand veselia si distractia indispensabile mai ales in weekend!

Nu va mai tensionez curiozitatea si emotia mea cu care vreau sa incep fiecare paragraf despre locusoarele care mi-au intrat la suflet asa ca nu pot sa va spun decat Pensiunea Balbi! Ce draguta denumire, ce frumoasa primire, ce adorabila pozitionare a sa si mai ales cel care i-a dat un plus, patronul pensiunii!

Fara prea multe planuri, doar verificarea bugetului :)), invitam un alt cuplu sa ne insoteasca in relaxarea ce aveam s-o traim la Sinaia.

Prietenul urma sa plece in voiaj asa ca am ales sa ne simtim bine pana la plecarea lui si de aceea nu aveam sa omitem nici o secunda! Am ales hainele care consideram ca ne-ar folosi fara sa ne interesam de vreme si cu fluturi in stomac pornim la drum! Am plecat la 05:00 dimineata, ne-am oprit dupa 2 ore la un Mc' sa servim micul dejun si am ajuns in Sinaia in jurul orei 11:00.

Nu am mai fost cazati pana atunci la Vila Balbi asa ca am sunat patronul cand am intrat in Sinaia sa ne explice mai exact unde se afla "spiridusul muntilor" cum l-am numit eu. Denumirea o asemanam cu ceva mic si de pretuit... cand am mai auzit si strada pe care viluta isi petrecea zilele unde turistii aveau sa-i calce pragul ne-a fascinat si mai mult, Strada George Enescu. Frumoasa asociere si un cartier frumos pus la punct, stradute inguste, hoteluri-pensiuni-vile-moteluri cu o arhitectura deosebita in comparatie cu ce intalneam de cele mai multe ori in centrul statiunii, cladiri usor tixite. Un aspect izbitor si zambaret avea Balbi!

Parcam masinile, coboram si placut impresionati o admiram. Patronul pensiunii ne asteapta cu o tava masiva... facuta din lemn de brad, cu pahare de argint oglindindu-se in ele privirile noastre calduroase pentru ceea ce intalneam. Ne-a pregatit vin fiert... si cu bratele deschise ne-a poftit in Pensiune, ne-a explicat tot ce trebuie stiut inainte de a te face comod, orice nelamuriri am avea dansul ne statea la dispozitie.

In camera vopsita in nuanta pura, alb, era asezat pe centru un pat de printesa, pufos, cu 2 perne pufoase si foarte mari, lenjeria impecabila de-o parte si de alta erau asezate 2 noptiere in nuante caramizii si deasupra lor fixate pe perete 2 candelabre la fel ca cel mare pus pe centrul camerei, formand parca o cupola de aur! Sa nu uitam de grupul sanitar care trebuie sa arate mai bine ca orice si nu numai sa fie dotat corespunzator! Si de aceasta data am beneficiat pe masura asteptarii si la inaltime cu dotarile camerei de un grup sanitar curat.

Terasa camerei era spatioasa, acoperisul avand o simetrie egala si cu'o culoare inchisa dandu-i aspect intrgii pensiuni.

Prima zi am petrecut'o la pensiune, am jucat carti, remy, domino in curte iar spre seara am mers sa servim cina in oras pentru ca Balbi nu avea restaurant ci un mini market cu tot ce e nevoie si bine gandit caci mai populat ar fi fost sa mergi sa-ti iei produse alimentare decat sa vina lumea la restaurant, nevoie de personal ceea ce patronul nu a vrut. Am ales sa luam cina la restaurantul pensiunii "Casa Noastra" unde cu doi ani inainte impreuna cu finii mei am fost cazati chiar acolo, se gateste bine de aceea am mers acolo... cazarea insa e dezastru mondial! Se facuse deja ora 20:00... am plecat spre pensiune, am stat pana la 21:20 aproximativ si apoi ne-am echipat sport sa mergem la alergat cam 30-40 minute. Extenuati dupa efort am "cazut lati" si am adormit fara tv doar privind pe geam... parca ne-ar fi luat o mama in brate si ne-a cantat "Nani, puii mami" atat de frumos era peisajul... de la camera noastra se vedea lumina de pe partie de la cota 1400, am sa atasez poze si se vede! Urmatoarea zi am luat micul dejun impreuna cu prietenii nostri in bucataria din vila.

Parterul era spatiu - Magazin alimentar, etajul avea 2 camere care dadeau intr-un hol comun unde era o mica bucatarie amenajata. Apoi am plecat la cota sa ne plimbam cu telescaunul insa am avut ghinion, caci vremea era foarte urata afara, se anuntau conditii de ploaie si telescaunul era inchis. Tristi am coborat si am plecat spre Busteni la un biliard, ping-pong. Am gasit la parterul unui hotel si am mai destins atmosfera trista cu jocuri.

Pranzul l-am servit la Cabana Schiorilor. Se gateste extrem de bine acolo insa si nota cand vine e pe masura. Este si populat, chiar spre seara au si formatie (canta muzica populara) e intr-adevar o atmosfera aparte si mai deosebita fata de celelalte locatii. La ora 16:00 am plecat spre cuibul nostru. Am facut planurile pentru urmatoarea zi sa mergem al castelul Peles din Sinaia si mai apoi la Cascada Urlatoarea din Busteni. Spre seara am iesit la o plimbare caci era liniste deplina afara, doar pasarelele si ecourile vocilor noastre se mai auzeau.

In dimineata urmatoarei zile am baut o cafea la hotel Maria unde erau cazati prietenii nostri. Au ramas sa se schimbe noi ne-am intors la pensiune sa ne imbracam cu hainute mai grosute, incepuse si ploaia asa ca a ramas sa ne intalnim la Peles... nerabdatori sa-l vizitam desi aproape anual am facut lucrul asta si stiam despre ce este vorba, mergem la casa de bilete. Binenteles voi face referire la ce oameni de nimic pot exista si-n tara noastra si ma leg de atitudinea total dezinteresata, zeflemista si grosolana pe care simpla vanzatoare o avea tinand intr-un mod foarte vulgar tigara in mana. Trecem peste si-o rugam frumos daca ne poate da 4 bilete pentru eleve si studenti. Raspunsand mult mai urat fata de cum ne-am adresat noi a spus ca nu ca se mai gandeste si ca n-are, ea da decat la ce-i cu carnete... i le-am aratat insa fara pic de bun simt ni le-a aruncat in fata si ne-a spus ca nu ne crede sa cumparam biletul fara reducere. Foarte nervoasa, mi-am iesit unpic din fire insa merita, am umilit-o asa cum merita in fata celorlalti clienti.

Am facut poze in fata castelului, ne-am cumparat cate un suvenir si apoi ne-am indreptat spre cascada Urlatoarea. Drumul usor anevoios si unpic inspaimantator datorita numeroaselor afise cu "ATENTIE ZONA FRECVENTATA DE URSI" ne-am incurajat reciproc caci eram un numar mai mare de oameni si era a 7-a oara cand eu personal urcam la Urlatoarea. A durat in jur de 40 de minute drumul la urcare ca am mai facut mici pauze, cateva poze am vazut in drumul nostru si'o igoana de foc daca nu ma insel, de aceea nu am indraznit s-o iau in mana ca din ce m-am documentat aceasta irita pielea, produce o mancarime.

Ajungem la Urlatoarea condusi de un ciobanesc mioritic, de vreo 7 ani cu'o blana cam mult incalcita... dar fiecare cum isi asterne asa doarme desi cainele nu avea nicio vina ca atentia stapanului lipsea, mai ales cand e vorba de asemenea caini.

Am facut poze multe, cum obisnuim sa facem la fiecare drumetie am petrecut in jur de 2 ore la foisorul construit langa cascada, am mancat porumb fiert de la o doamna care zilnic urca la Urlatoarea sa vandal si ea cate ceva turistilor pentru a putea supravietui de la o zi la alta, ne-a povestit cum o viziteaza ursii, insa nu o ataca in niciun fel, ba chiar se mai “doteaza” cu cate ceva de mancare sa le dea!

Am coborat si am mers la pensiune unde ne-am odihnit unpic si apoi i-am invitat pe copiii patronului, pe dansul si prietenii nostril la un gratar, ne-am ospatat cu bucatele bine care le-am pregatit si am facut o claca pe cinste pana seara tarziu! Am spus bancuri, ne-am jucat … o seara de neuitat! Si iata ca aceste clipe raman mereu in memoria omului daca il sensibilizeaza asa cum ni s-a intamplat noua, fara sa avem niciun regret si speram cat mai curand sa ajungem acolo!

Dimineata, tristi pentru ca urma drumul catre Constanta, intoarcerea acasa si la vechile reguli am incercat sa mai pretuim timpul ramas atat cat mai este. Am facut ordine si disciplina, am aranjat patul la fel cum l-am gasit…parca nimeni nu fusese cazat, de altfel asa e si frumos. Am lasat in semn de recunostiinta o cutie de bomboane, o sampanie si o felicitare pentru patron la plecare fara sa-i comunicam ceva si ne-am luat ramas bun!

Dupa 2 ore de mers am primit un telefon cu multumiri de la proprietar nu numai pentru atentie cat mai ales de cum am lasat si am pastrat fiecare lucrusor din camera! Pentru mine vacanta petrecuta in statiunea Sinaia a semnificat recreerea de care aveam nevoie, pacea si linistea sufleteasca pe care am redescoperit-o asa cum de multe ori o intalnesc in colturile naturii care ne imbogatesc tara si poate nedescoperite datorita faptului…ca lipsesc acei oameni care sa exploreze minunatiile lasate de D-zeu!

Pe curand dragii mei!

---

VIZUALIZĂRI: 3193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI