Incantatoare si pentru cei mai nedusi la biserica

TIPĂREȘTE

Daca nu mergi la manastiri cand ajungi in Moldova, mai ales mai spre Nord, mai ales in regiunea Neamtului sau a Sucevei, pai nu ca te bate doar Dumnezeu, dar te pui rau cu consoarta, cu mamica-ta, si cumnata. Nu le stiam atat de bisercoase, dar apropierea de muntii astia de Moldova emana ceva in aer si le cheama la biserica pe toate...

Noi, baietii, ne impotrivim de dimineata cand ne adunam pe holul hotelului din Piatra Neamt, ca nu de-aia am venit, ce, numai manastiri sunt de vazut aici, hai acolo, hai dincolo - nimic. Doamnele deja hotarasera si itinerariul pe care-l vom urma, cam pe la ce ora sa ajungem la Agapia, apoi la Varatec, apoi la Neamt, apoi la - pai ce facem, azi vreti sa le vedeti pe toate? Ei, daca tot am ajuns aici...

Ma uitam la ceilalti baieti a caror rezistenta scadea cu fiecare fraza a doamnelor si-mi dadeam seama ca lupt pentru o cauza deja pierduta, nu mai era cale de intors, azi ne vom inchina... N-a murit nimeni din asta, doar ca era a doua sau a treia oara, depinde de manastire, cand le faceam vizita asta un pic fortata, dar ce nu te omoara te intareste.

Nimic nu m-a amuzat mai mult in acea zi decat drumul, soferii injurau de mama focului (mai scapau si de cele sfinte) gropile spre si dintre manastiri, in timp ce doamnele le aminteau pentru a 'spea opara sa nu mai injure, ca e ne apropiem de manastiri si biserici.

Prima manastire bifata din cele nemtene a fost Varatec, insa cea care m-a facut sa mai uit de necazuri si de alte locatii nevizitate in detrimentul asezamintelor monahale a fost Agapia.

Pe langa cadrul natural in care este amplasata, niste delusoare molcome si pline de verdeata, mi s-a parut foarte interesant faptul ca se afla in mijlocul unui satuc monahal, unde si-au construit casute inca de acum doua sute de ani chiar si personalitati culturale ale neamului, ce veneau aici in scop de reculegere, liniste si inspiratie.

Mi-a placut mult si aspectul deosebit al constructiilor de un alb imaculat ce nu erau inconjurate, ca la alte manastiri din vrechime, cu ziduri groase si respingatoare, ci de cladirile frumoase, cu balcoane dispuse si spre exteriorul Manastirii.

Turnurile cladirilor si turla bisericii au o conformatie deosebita, iar cand intri in curtea interioara a manastirii te intampina o lumina calda data de albul cladirilor, in special al zidurilor bisercii, care te surprinde cu lipsa oricaror picturi si icoane.

Biserica are, deasemnea, o arhitectura interesanta, cu latura de la intrare dreapta, cu o forma deosebita.

Tot acest interior alb stralucitor al Manastirii Agapia este presarat, ca mai toate manastirile de maici din Moldova, de flori superbe si multicolore ce curg de la balcoanele chiliilor, pe ziduri, pe alei, peste tot.

Deasemenea, aleile de piatra marginite de flori si intre care creste iarba sanatoasa si verde, te fac sa mai uiti de neplacerile provocate la fiecare pas de "fusta" pe care esti obligat sa o porti pentru ca ai avut proasta inspiratie sa te imbraci in pantaloni scurti.

Lasam doamnele sa-si faca obiceiurile pe la biserica si sa aprinda lumanari, timp in care mai admiram curtea minunata a manastirii. Nu am intrat in biserica de teama sa nu-mi fie pedepsida indaratnicia cu care am tratat circuitul la manastirile nemtene cu vreo strambatura din parte vre-unei icoane, dar si pentru ca-mi facusem planul la inchinat la Varatec.

Plecam de la Manastirea lui Agapie sihastrul (cel "cu dragoste" in greceste) si ne continuam traseul catre alte manastiri, hurducaind pe drumurile asfaltate din loc in loc ale Neamtului.

---

VIZUALIZĂRI: 1569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI