Menu fix la Bulevard

TIPĂREȘTE

De cate ori mergem la Sinaia gatesc acasa feluri de mancare cu « diminutive « adica o mancarica, o supica, o salatica, o fripturica- asta insemnand minuturi pe picior. Chiar si apartamentul in care locuim este un diminutiv-apartamentas sau apartamentut dar il consider afacerea vietii noastre pentru ca datorita lui iesim mai des din Bucuresti. Saptamana trecuta am fost cateva zile la Sinaia si cum sotul nu avea chef de aprovizionare si eu de gatit, am zis ca n-o fi foc sa mergem la restaurant. Teoretic da, n-ar fi fost foc dar practic ar fi fost jale cu J mare sa mancam la restaurant trei zile la rand la preturi de 70-100 Ron aceasta ducand la un procent destul de mare din suma cu care ca pensionari suntem "asistati" de stat. Vazusem de multe ori si prin Bucuresti si aiurea reclame in fata restaurantelor pe care scria imbietor « Menu fix, 3 feluri 9,99 » lei sau la locatiile mai selecte 14.99 lei. Le respingeam mental aducandu-mi aminte de cantina de la Poli desi ciorba de cazan, -mereu aceeasi, nu poate fi uitata. In Sinaia in drumul nostru zilnic spre parc sau piata am dat cu nasul de aceste reclame in fata restaurantului Casa noastra si Bulevard.

La Casa noastra pe cand era o simpla terasa din lemn langa hotelul triunghiular tot din lemn, ne-am oprit de multe ori de a lungul anilor sa mancam un mic. Asta pana cand un manager prost a demolat terasa si a inlocuit-o cu o constructie oribila de beton care la demisol are un restaurant mare si intunecat deschis numai la nunti, botezuri si parastase, la parter si et. 1 o parcare si hat, departe! la etajul 2, terasa. Nu se punea problema sa escaladez pana sus dar niciodata nu am vazut acolo mai mult de doi chelneri plictisiti la o masa. Adio si n-am cuvinte, Casa Noastra, m-ai pierdut de musteriu!

Mai sus putin, alaturi de impunatorul hotel Paltinis care e si o baza de tratamente de fizioterapie si chiar vis-a- vis de hotelul International este hotelul Bulevard. Nou, insorit, cu balcoanele pline de flori razand in soare. Intr-o aripa a hotelului, cu intrare separata si numai parter, acum doi-trei ani a fost inaugurata o cofetarie. Se cerea. Se inchisese cofetaria de la International lasand loc restaurantului tirolez si toata localitatea nu avea o cofetarie ca lumea. Doar cateva patiserii Fornetti sau de alte firme. Au deschis cofetaria cu un laborator propriu bun iar gradul de furaciune, normal in orice unitate alimentara, nu este prea ridicat asa ca prajiturile sunt mari si gustoase. Am cumparat cateva trufe de ciocolata cu 30 lei/kg sa le duc vecinei care-mi pazeste apartamentul si daca as fi avut o hartie de ambalaj cu antet ai fi jurat ca sunt de la Capsa. Cofetaria avea insa un spatiu prea mare asa ca initial s-au gandit sa deschida si o cafenea. De anul trecut s-a transformat in restaurant mentinandu-se si cofetaria.

In restaurant se intra direct din strada de pe trotoar. Prima este o sala mare pentru fumatori; din cauza usilor mari total deschise pe intreaga latime a salii, aceasta da impresia unei terase acoperite si nu se simte niciun iz de tutun. Mese pe dreapta si stanga, cu servete rosii vesele, scaune de lemn si multa, multa lumina, geamurile laterale dand in curtea hotelului Paltinis. Deasupra usii e o capodopera, un tablou precursor al curentului picturii naive: un domn cu joben priveste cu ochi blanzi de miel niste vilisoare si palate cu turnulete asezate intr-o poienita. In viata mea n-am vazut o asemenea privire bleaga si fara expresie. Peste buna dispozitie data de luminozitatea restaurantului tabloul te face sa razi oricat de ingandurat ai fi. A doua sala este pentru nefumatori. Cam inghesuita, cele mai cautate fiind mesele de la ferestre. Deasemeni e multa lumina ferestrele ocupand intregul perete. O obiectiune mare pe care pot s-o fac este ca vitrina cu prajituri nu este despartita de sala restaurantului si ar fi posibil, teoretic vorbind, ca baclavaua sa prinda miros de usturoi de la ostropel.

Am mancat ieftin si foarte bine. In 10 lei am putut servi o supa/crema/ ciorba, un fel doi cu carne, o miniprajitura din laboratorul propriu, doua chifle lungi proaspete cu susan. Sunt doua menuuri la alegere si natural, ca la orice restaurant exista si posibilitatea servirii sau completarii a la carte. Exemplu de menu: 1. ciorba de vacuta cu destula carnita (iar diminutiv), doi mici-marisori cu mustar, praji 2. crema de legume/ piftelute marinate mari cu pure/ praji 3. supa cu galusti/ iahnie de fasole cu carnat/ praji 4. bors dres cu smantana/ ostropel din ½ piept pui si cartofi natur, praji. La cei doi mici sotul a mai comandat doi contra cost (2 lei/ buc), a schimbat praji cu un mar; berea e rece, la halba sau sticla cam la 4-5 lei. Ati vazut ca menuul nu e cine stie ce, dar: esti servit imediat. In cateva minute ai lista, in alte 2-3 ai berea, in urmatoarele 2-3 ti se aduce felul intai. E dever mare, probabil ca au cantitati mari pregatite dar si personal, multe practicante dornice de 2-3 lei bacsis. Nu se face nicio diferenta din punct de vedere al serviciului intre cel care mananca de 10 lei menuul si cel care lasa 50 lei/ persoana. Este si foarte curat debarasarea meselor fiind facuta imediat ce te-ai ridicat de la masa. De altfel ce sa mint? Majoritatea clientilor erau la menu fix. O afacere buna pentru patron dar si pentru cel grabit sau cu punga cam goala. Mergand acolo trei zile la rand, impresia mea este verificata, asa ca vi-l recomand.

---

VIZUALIZĂRI: 4948 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI