Circuit Paris și Valea Loarei

TIPĂREȘTE

N-am făcut niciodată un circuit în Franța. E adevărat, în cadrul altor programe turistice, am mai pus piciorul în Franța, dar niciodată prea temeinic. Nice, Cannes, Marseille, Avignon, Grenoble, Chamonix, Calais... Despre Paris, nici vorbă! Despre Valea Loarei, nici atât! Doar filmele documentare și ghidurile turistice mai informându-mă întrucâtva. Anul acesta, remarcându-mi sărăcia de Franța și Paris, nepotul meu care-și planificase împreună cu familia un city break la Paris, a propus să-i însoțesc. Tentant, nimic de zis, doar că trebuia insistat pentru suplimentarea rezervărilor la avion și la cazare care erau deja făcute pentru ei și pentru prietenii lor. În plus, cum mi-ar fi stat mie, senior, în postura de codiță a unui grup de șase tineri? Mai pe scurt, mi-am zis că a venit timpul să fac un circuit în Franța așa cum știu și cum sunt eu obișnuită. Adică, să las agenția turistică organizatoare să lucreze pentru mine.

N-am făcut nici un plan de vizitare, n-am rezervat online nimic, n-am căutat zboruri ieftine, nu m-am interesat de posibilități de transfer de la aeroport la locul de cazare, n-am consultat internetul pentru a găsi cazări cât mai ieftine și cât mai bine poziționate în raport cu obiectivele ce le aveam în vedere... Știți voi cum e să nu te preocupe nimic din toate astea? A, da - veți spune - dar costurile sunt cu mult mai mari și ești la cheremul grupului și al unui ghid poate înfumurat, poate nu prea bine documentat... Tot comoditatea m-a făcut să optez și pentru suplimentarea regimului de masă cu demipensiune (în pachetul standard fiind inclus doar micul dejun), precum și pentru pachetul de excursii opționale (pe care l-am achitat din țară). Păi, da! Să merg într-un circuit de 8 zile din care 4 să fie 'Timp liber la dispoziție sau excursie opțională la... '? Atunci, de ce mai merg? Să stau în hotel? Să bântui de una singură prin oraș sau prin apropierea hotelului? Unde mai pui că acceptând întregul pachet de excursii opționale, ai și o reducere substanțială. Pentru un plus de confort, cum încă nu am uitat sforăielile colegei mele de cameră în Tenerife - o vacanță tropicală, pentru cele 7 nopți ale circuitului în Franța am optat pentru o cameră single.

Așa încât, dragi eventuali cititori, dacă sunteți în căutare de informații și ponturi bune pentru călătorii pe cont propriu în Franța, nu v-aș recomanda să citiți mai departe. Aici veți găsi doar o descriere sumară a programului turistic pe care l-am făcut eu și - pe ici pe colo - poate câte o idee de folos pentru bunul mers al turului pe care vi l-ați propus. Alegerea hotelurilor - bune sau rele, așa cum au fost ele (voi povesti în cele ce urmează) - nu a fost meritul meu. Nici locurile unde am servit mesele n-au fost opțiunile mele. Eu doar am citit bine programul înainte de a contracta circuitul, l-am aprofundat, l-am acceptat și... am semnat.

Și ca să nu credeți că totul a fost roz, voi începe prin a spune că debutul a fost destul de stresant pentru mine. Zborul cu Wizz Air Malta era programat pentru ora 6.05 și cum pentru check-in trebuia să mă prezint la aeroport cu 3 ore mai devreme, vă dați seama că noaptea de dinaintea plecării a fost una de veghe. Ca să nu mai spun că nu avea cine să mă ducă la Otopeni (așa cum se întâmpla în vremurile trecute), deci comanda la taxi și stresul așteptării au căzut tot în sarcina mea.

Era să uit! Acum, ultima modă în turismul organizat de o agenție este ca ghidul să constituie un grup WhatsApp. E util (e foarte util în unele situații) și frumos într-o oarecare măsură. Oamenii simt deja că fac parte dintr-o comunitate (în cazul nostru Comunitatea celor care merg în Franța la data de...) Încep schimburile de idei, de mesaje... Telefonul zbârnâie în continuu anunțându-mă că cineva a mai postat un mesaj. Și asta aproape fără întrerupere, chiar dacă mai sunt două zile până la plecare.

Dar, cum-necum, iată-ne gata de îmbarcare! Nu eram decât 27 de persoane. Am făcut cunoștință cu ghidul în aeroport, la check-in, apoi - la aterizare în Paris-Beauvais - cu șoferul român care ne aștepta cu autocarul (tot românesc), gata să ne poarte pe drumurile aglomerate ale Franței. Până seara, la cazare (la Hotel Ibis - Nogent sur Marne), am făcut un tur panoramic - La Defense (un cartier modern, cu zgârie-nori, situat la vest de Paris, unde lucrările și blocajele din trafic ne-au împiedicat să facem un popas pentru a 'rătăci' puțin în umbra construcțiilor pe care nici nu le puteam fotografia în întregime din cauza înălțimii lor), Montmartre și Catedrala Sacre Coeur care ne-a oferit prilejul unei frumoase panorame asupra Parisului. Coada la intrare era atât de mare încât nici unul dintre noi nu a cutezat să riște o întârziere la autocar.

Abia de a doua zi putem spune că ne-am început adevăratul tur. Am început cu Chartres, mai exact cu Catedrala Notre-Dame de Chartres un edificiu catolic, situat în centrul orașului, un monument al arhitecturii gotice. Construită la începutul sec. XIII pe ruinele unei foste catedrale romanice, distrusă în incendiul din 1194, i s-au făcut modificări și adăugiri până în sec. XVI. Cine o vizitează este impresionat de stilul său arhitectural, de sculpturile, de vitraliile și de pavajele sale.

Dar, cea mai mare parte a zilei am petrecut-o la Palatul Versailles. Poate că la Vatican să mai fi întâlnit o atât de mare aglomerare de vizitatori. La Versailles am beneficiat de ghid local, dar am avut și căști prin care - în afară de informațiile turistice - eram direcționați prin diversele săli. Astfel am reușit să nu ne pierdem nici unul. Nu dau detalii în legătură cu ceea ce am văzut în fostul castel regal, reședință a regilor Franței Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Despre Palatul Versailles, unul dintre cele mai remarcabile monumente din Franța, voi scrie câte ceva în viitor, dacă timpul îmi va permite.

În cea de-a treia zi a circuitului nostru am părăsit Nogent sur Marne și ne-am îndreptat spre Tours, orășelul care urma să ne găzduiască în următoarele două nopți la Hotel Kyriad Tours Sud. Până acolo însă, un popas la Orléans, oraș înfrățit cu orașul românesc Lugoj, ne-a oferit prilejul de a vizita centrul vechi și catedrala. Catedrala Orléans - Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans - a fost construită inițial între 1278 și 1329. Distrusă parțial în 1568, a fost reconstruită în perioada 1601-1829. Edificiul în stil gotic a devenit celebru datorită asediului de la Orléans, catedrala fiind vizitată frecvent de Ioana d'Arc, eroina de numai 19 ani. Evenimentele istorice sunt ilustrate în vitraliile catedralei nespus de bine realizate și păstrate.  

Și orașul Bourges aflat în traseul nostru a fost o surpriză frumoasă. Este un oraș de artă și de istorie, care se mândrește cu două monumente: Palatul Jacques Cœur (o construcție de sec. XV, remarcabilă prin eleganța arhitecturii sale, prin bogăția și prin varietatea decorului, una dintre cele mai somptuoase clădiri civile în stil gotic flamboaiant, clasată ca monument istoric încă din 1840) și Catedrala Saint-Étienne de Bourges - inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1992, înălțată în sec. XII-XIII, dedicată Sf. Ștefan, primul martir.

În cea de-a patra zi a circuitului nostru am ajuns, în sfârșit, la Blois, oraș situat pe malul râului Loara, ale cărui atracții turistice îmi fuseseră mult lăudate înainte de plecarea mea în Franța. La Blois, al patrulea oraș ca mărime din regiunea centrală a Franței (după Tours, Orléans și Bourges), am vizitat Catedrala Saint-Louis și bineînțeles Castelul Blois, unul dintre cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei. Așezat pe malul drept al râului, castelul a fost reședința preferată a regilor Franței în timpul Renașterii. Panorama care se deschide privirii din înălțimea curții castelului este impresionantă și în zilele noastre.

În aceeași zi am ajuns la Amboise, dar nu înainte de a poposi la Château du Clos Lucé, o reședință situată în centrul orașului Amboise. Proiectată inițial în 1471 ca o dependință a Castelului Amboise, Château du Clos Lucé a avut mai mulți proprietari, fiind în cele din urmă cumpărat de Carol al VIII-lea. A fost o reședință de vară a regilor Franței până în 1516, când Francisc I l-a pus la dispoziția lui Leonardo da Vinci, care a locuit acolo timp de trei ani, până la moartea sa, la 2 mai 1519. În 1862 construcția a fost declarată monument istoric. Pentru că ne grăbeam să vizităm Castelul Amboise, nu am intrat și în Château du Clos Lucé. Doar i-am dat ocol și l-am fotografiat. Cei care au mai mult timp la dispoziție este păcat să nu-l viziteze. Este un prilej de a descoperi lumea lui Leonardo da Vinci.

Castelul Amboise este o fostă reședință a regilor Franței - Carol al VIII-lea, Ludovic al XII-lea, Francisc I. Are vedere spre râu și este unul dintre cele mai frumoase castele din Valea Loarei. Înainte de a trece în posesia coroanei (în 1434), castelul a fost deținut mai mult de patru secole de Casa de Amboise. În Capela Saint-Hubert, foarte frumoasă și recent renovată, capelă care a aparținut reședinței regale, odihnesc presupusele rămășițe pământești ale lui Leonardo da Vinci. Castelul Amboise cu terasele și cu grădinile sale a fost clasificat monument istoric în 1840.

În următoarea zi părăseam gazda noastră de două nopți, orașul Tours. Apropiindu-ne din nou de Paris, am revenit la Nogent sur Marne, dar la o altă locație - Hotel Restaurant Campanile. Cum știu că despre locațiile de cazare trebuie să scriem separat, poate că voi face și acest lucru dacă timpul viitor îmi va permite. Dar, până seara, când am ajuns la hotel, am vizitat Castelul Chambord, cel mai mare castel din Valea Loarei. Are nu mai puțin de 440 de camere (cine le-o fi numărat?) mari, spațioase, încălzite de șeminee grandioase. Bineînțeles, nu se vizitează toate încăperile. Pe mine m-a impresionat mulțimea de turnuri și turnulețe pe care chiar dacă ai vrea, nu le-ai putea număra.

Construit în inima celui mai mare parc forestier închis din Europa (din ordinul lui Francisc I) în perioada 1519-1547, castelul are și o bucătărie impresionantă, o capelă și chiar o sală de teatru. Lângă castel sunt grajdurile și grădina. Scara principală a fost proiectată de Leonardo da Vinci și este dublu spiralată. Este, fără îndoială, încă unul dintre castelele de pe Valea Loarei care nu trebuie ratat.

Pentru noi, înainte de a ajunge la cazare, Beaugency, un oraș cu cetate fortificată, cu un castel datând din sec. XV-XVI, cu 'Turnul lui Cezar' înalt de 36 m, precum și cu rămășițele unor ziduri împrejmuitoare și ale unei foste închisori de sec. XIV-XV, dar și cu o biserică foarte veche, ar fi meritat ceva mai mult din timpul nostru.

Am dedicat cea de-a șasea zi unui Tur de oraș în Paris. În sfârșit, venise rândul Parisului. Toți eram bucuroși, nerăbdători să ne purtăm pașii prin marea capitală a Franței. Seara, după ce faptul a fost consumat, nu mai eram atât de entuziaști. De ce? S-o luăm de la început!

Bineînțeles, deplasarea nu se putea face cu autocarul. În afară de faptul că traficul rutier este foarte intens (cei care au fost la Paris știu asta), nu există nici loc de parcare pentru o mașină atât de mătăhăloasă. Am făcut deplasarea cu trenul și cu metroul, o cartelă reîncărcabilă, valabilă pentru întreaga zi, ne-a fost oferită încă de dimineață. În afară de faptul că este mare, cu multe ramificații, metroul parizian nu m-a impresionat. În galeriile subpământene sunt și șobolani. Am văzut unul cu ochii mei. În plus, în metroul parizian se fură. Cu mult timp în urmă, am auzit pe un francez căruia i s-a furat ceva din mașină (în România), pronunțându-se 'Roumanie, le pays des voleurs' - România, țară de hoți. M-a durut și mi-am adus aminte de asta în circuitul pe care l-am făcut acum, în Franța, când, unuia dintre colegii noștri de călătorie i s-au furat 700 euro din portofel. Pot spune și eu acum 'France, le pays des voleurs'? Dar cum s-a întâmplat? Grupul nostru - grămadă lângă una dintre uși pentru că urma să coborâm la următoarea stație. În rest, vagonul cam gol. Două individe s-au apropiat, una vorbea privindu-și victima în ochi pentru a-i distrage atenția, iar cealaltă opera. Ai noștri și-au dat seama abia după ce au coborât pe peron. Țipete... ușile încep să se închidă și... în ultimul moment portofelul este aruncat din metrou aterizând pe peron, bineînțeles golit de partea financiară. Sub privirile noastre, individele se deplasau în grabă spre celălalt capăt al vagonului. Cu inimă bună (spun asta cu ironie), ele nu și-au lăsat victima fără documentele de identitate. Asta ar fi creat noi complicații nu numai pentru cel în cauză, ci și pentru întregul grup.

Dacă am insistat prea mult asupra acestor detalii, sper să nu deranjeze pe nimeni. Luați aminte, dragii mei, cum vă protejați buzunarele și ceea ce mai aveți de preț! E păcat ca un ponos de acest gen să vă strice vacanța. În afară de asta, metroul parizian este atât de aglomerat la anumite ore și pe anumite trasee! O doamnă din grup, luată de valul de călători în deplasare spre ieșire, s-a rătăcit de grup. Marea majoritate a rămas cu șoferul (care, având liber, ne-a însoțit în plimbarea prin Paris), iar ghidul a plecat să caute 'oaia rătăcită' și s-o readucă la turmă.

Dar, ce am vizitat în Paris? Arcul de Triumf, Hôtel du Ville - Primăria cu larga ei piață, Luvru - cu imensitatea de construcții frumos decorate și cu ridicola piramidă din centrul curții interioare, Catedrala Notre Dame încă în reconstrucție, încărcată de schele, dar cu un inspirat gard înconjurător care etalează figurile celor care lucrează la restaurare (meșteri dulgheri, pietrari, restauratori de sculpturi și de picturi), Hôtel des Invalides - numit în mod obișnuit Les Invalides, un complex de clădiri cu muzee și monumente, toate legate de istoria militară a Franței. Inițial a fost un azil pentru veterani. Astăzi găsim acolo Musée de l'Armée, muzeul militar al Armatei Franței pe care l-am vizitat și noi, precum și fosta capelă regală cunoscută sub numele de Dôme des Invalides, astăzi un altar al unora dintre principalele personalități militare ale Franței. Acolo se află și mormântul lui Napoleon.

În afară de Musée de l'Armée și Dôme des Invalides, toate au fost vizitate doar exterior. În plimbarea noastră pietonală lungă, lungă, însoțiți în mare parte de un ghid local care ne mai spunea câte ceva, am văzut multe clădiri vechi, frumoase, din Île de la Cité insula situată pe Sena, 'inima Parisului' legată de oraș prin cele 9 poduri. Doar Pont Neuf traversează cele două brațe ale Senei (Grand bras și Petit bras), permițând legarea malului drept de cel stâng, celelalte legând insula fie de malul drept, fie de cel stâng. Aceste poduri se văd cel mai bine de pe apă, făcând o Croazieră pe Sena. Am făcut și noi această croazieră. Personal, am optat pentru această croazieră (16 euro/persoană cu reducere de grup) numai pentru că eram prea obosită după lunga plimbare pietonală prin oraș. De altfel, pentru că timpul era prea scurt pentru a face față cozii de la urcarea în Turnul Eiffel faimoasa construcție de oțel înaltă de 330 m, simbolul Franței, tot grupul nostru a optat pentru odihna la bordul vasului de croazieră, privind podurile și aceleași clădiri pe care le văzusem și de pe mal, între Turnul Eiffel și Catedrala Notre Dame.  

Regret că nu am putut face și ascensiunea în turn, dar asta confirmă încă o dată faptul că dacă vrei să cunoști mai bine capitala Franței, ideal e să-ți programezi un city-break la Paris. Când ești în circuit așa cum am fost noi, când pe agenda de vacanță figurau atât de multe obiective impresionante pe care n-am fi vrut să le ratăm, poate doar renunțând la altceva ne puteam hazarda la o coadă ca cea de la Turnul Eiffel.

Galeriile Lafayette, bazarul de lux din inima Parisului, a fost vizitat nu pentru cumpărături, ci pentru a urca pe terasă unde, din înălțime, poți vedea panorama Parisului, iar în imediata apropiere Opera Națională o frumoasă clădire demnă de imortalizat în poze.  

Ultima zi în care aveam programate vizite a fost cea de-a șaptea. Am avut și noroc și ghinion. Castelul Vaux-le-Vicomte (aflat în proprietate privată) considerat a fi una dintre capodoperele arhitecturii baroce franceze n-a putut fi vizitat deoarece era închiriat pentru un eveniment. Castelul Vincennes, o fostă cetate și reședință regală, iarăși a fost ratat din cauza traficului anevoios care ne-ar fi făcut să ajungem după ora închiderii.

Castelul Fontainebleau situat la 55 km de centrul Parisului, un castel medieval care a servit drept reședință monarhilor francezi de la Ludovic al VII-lea până la Napoleon al III-lea, a fost singura adevărată bucurie a zilei. Este unul dintre cele mai mari castele regale din Franța și are mai multe curți. Orașul Fontainebleau de astăzi s-a dezvoltat în jurul rămășițelor pădurii de la Fontainebleau, fostul parc regal de vânătoare. Plimbarea prin întinsele grădini de acolo, cu iazuri, cu statui și cu fântâni arteziene, a fost încununarea întregului nostru periplu prin Franța.  

În compensare, pentru că la cele două castele nu am mai ajuns, am făcut un popas în Moret sur Loing un orășel medieval fortificat situat pe râul Loing, aproape de confluența sa cu Sena. Cu turnurile sale, cu vechile case din piatră, cu morile de apă, cu Biserica Notre-Dame de acolo și cu Poarta Bourgogne, orășelul a fost o sursă de inspirație pentru Monet, Renoir și Sisley.

Iar pentru 'cumpărăturile de adio' nu am ratat Créteil Soleil un mall cu nu mai puțin de 174 de magazine. N-am făcut cine știe ce cumpărături. Aceleași brand-uri sunt și la noi.

Urma ultima zi, o zi care s-a dovedit a fi de calvar pentru că a început cu mult înainte de începutul firesc.  

Cu aceeași companie - Wizz Air Malta - trebuia să decolăm din același aeroport (Paris-Beauvais) la ora 09.15 și să ajungem la București la 13.10. Atâta doar că seara, după cină și după ce ne-am retras în camere pentru duș, pentru pregătirea bagajelor și pentru un scurt răgaz de odihnă, dușmănosul (sau utilul) WhatsApp mă anunță că aeroportul Paris-Beauvais este în grevă și că urmează să decolăm de pe aeroportul Charleroi din Bruxelles. Conform informațiilor oficiale primite, trebuia să ne prezentăm la Beauvois de unde autocarele să ne preia (pe noi și bagajele noastre) și să ne transfere în Belgia. Am plecat la ora 00.00 primind de la hotel micul nostru dejun la pachet - un sandwich, o banană și un pet de 500 ml cu apă (pe care l-am aruncat nedesfăcut la controlul de frontieră). La aeroportul din Paris... nimic. Nici un oficial. Totul închis, totul dormea. Numai noi nu. Cu același autocar am ajuns la Bruxelles unde amețiți de nesomn, am făcut check-in și am decolat la 09.05. După 2 ore și 35 minute de zbor fără probleme, am ajuns - în sfârșit - acasă.  

---

VIZUALIZĂRI: 1090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI