Fermecătoarea tristeţe a unui sat sicilian

TIPĂREȘTE

Prin peisajul splendid - deluros spre montan - sicilian ne îndreptăm către Gangi, una din perlele arhitectonice ale insulei.

O remarcasem de ieri cum ni se arăta prăvălită pe coama unui deal şi reprezenta o atracţie pentru mine încă din perioada documentării. Intuiam că voi găsi un sat trist, comparabil cumva cu o persoană ursuză şi părăsită de cei dragi.

Acum câteva decenii - pe la 1950, conform datelor oficiale - avea o populaţie de 14.000 locuitori pentru ca în prezent cei înscrişi în registrele comunale să scadă la mai puţin de jumătate.

De fapt, tendinţa respectivă ţine de ceva timp, localitatea confruntându-se din anul 1890 cu o migraţie masivă, determinată de lipsa locurilor de muncă şi a spectrului sărăciei care a determinat locuitorii să ia calea Statelor Unite sau Argentinei, în special.

Casele au rămas într-o stare avansată de degradare iar primăria le oferea într-o perioadă la preţul de 1 euro oricui venea şi făcea o solicitare, în încercarea disperată de a-şi revitaliza unitatea administrativă terirorială. Ca proaspăt proprietar eşti obligat ca în 4 ani să o renovezi, în caz contrar îţi asumi sancţiunile prevăzute în contract.

Cu tot pesimismul meu dinainte de a-l vizita, dar combinat cu aura lui de a fi considerat cel mai frumos  sat istoric al Italiei, a exercitat un magnetism de când l-am aşezat pe lista locurilor prin care urma să trecem. Special pentru a ajunge acolo am creionat un traseu prin inima insulei în detrimentul celui folosit de majoritatea turiştilor, respectiv pe malurile Mediteranei, pentru a ajunge de la Cefalu la Taormina.

Şi zău că nu regret! Plecam de pe insulă fără a avea habar că îţi poate oferi peisaje ca cele de ieri şi azi, nu îi cunoşteam familia lui Toto şi nici încântătoarele sate Petralia Soprana şi Gangi.

În perfectă concordanţă cu starea mea sufletească şi cu aerul trist al satului se află şi vremea, care ne aşteaptă cu suspine şi neprimitoare, adică rece, cu o ploaie măruntă şi ceaţă.

În opinia mea, Gangi este mai frumos dacă îl vizitezi sub aceste auspicii decât beneficiind de un timp însorit. A fost vizita perfectă pentru mine!

Iar sub nori plumburii, printre vălătucii de ceaţă, pe lângă zidurile gri posomorâte ale caselor părăsite sau nu, senzaţia e aceea că mă aflu pe o altă insulă. Mai mare şi care nu de multă vreme are un rege cu a lui consoartă iar circulaţia auto e pe sensul opus celui deprins de noi.

Acum, privind pozele realizate cu un an în urmă, Gangi îmi aduce aminte de Edinburgh, cea mai frumoasă capitală văzută de mine.

Cu toată această prelungită parte introductivă, satul a fost desemnat “Borgo dei Borghi” în anul 2014, la prima ediţie a acordării acestei distincţii. Adică cel mai frumos sat din Italia, premiu care spune ceva despre farmecul acestuia.

Printre alte aprecieri se numără şi titlurile de “bijuteria Italiei” obţinut în anul 2012 precum şi cel de acordat de francezi care l-au numit” unul dintre cele mai frumoase sate de pe pământ” .

Devenit un fief al puternicei familii insulare Ventimiglia, acesta a atras numeroşi artişti, devenind în timp un centru cultural şi punct de referinţă pentru cultura siciliană.

O altă familie înstărită care şi-a pus amprenta asupra locului e Bongiorno, cu aplecări spre lucrările de restaurare a bisericilor şi de construcţie a teatrului local.

Am intrat în palatul acestei familii ridicat între anii 1754 – 1755 la intersecţia celor mai importante străzi ale satului, la o aruncătură uşoară de băţ de tribunal şi biserică. Mobilierul rafinat, picturile de pe tavane, oglinzile pătrate şi balcoanele dindărătul draperiilor groase de catifea împreună cu uşile elegant decorate delectează vizitatorul simplu ca mine. De la geamurile acestuia cuprinzi cu privirea până hăt departe spaţiul împărţit în două lumi: una mohorâtă a satului şi alta, mai încolo, caracterizată de verdele crud al primăverii şi al renaşterii, al speranţei.

Plimbăreala mereu în urcare ne duce pe străduţe înguste şi pustii, prin Piazza Vittime della Mafia – cea mereu prezentă în conştiinţa localnicilor – spre partea de sus a satului, către terasa care îţi prilejuieşte ocazia de a vedea cumva şi de sus planul urbanistic.

Revenim către piaţa de jos, locul în care ne-am început periplul şi unde regăsim biserica ce pare în continuare înfrigurată în toată eleganţa ei.

Într-adevăr, Gangi are un aer trist. Şi resemnat parcă… Dar cu toate acestea degajă o fascinaţie. Probabil unul din criteriile care au condus la obţinerea laurilor înşiraţi mai sus.

Lăsăm un sat gri şi abătut pentru a ajunge în altul unic prin culoarea clădirilor sale, construite cu blocuri întunecate de rocă de lavă.

Randazzo pe numele său, un sat medieval şi, totodată, localitatea care se află cel mai aproape de Etna, de unde şi materialele specifice de construcţie.

Găsim aici alei din piatră străjuite de pomi înfloriţi, clădiri părăsite sau decorate cu inspiraţie şi farmec, precum şi Chiesa de San Nicola cu a sa imagine reprezentativă pentru “ingredientele” folosite la ridicarea clădirilor din zonă.

Situată în cel mai mare cartier din sat, în cel grecesc, biserica se remarcă printr-un turn clopotniţă nici acum finalizat, deşi lucrări de restaurare au fost efectuate după dezastrul produs de bombardamentele celei de a doua conflagraţii mondiale întinse pe perioada a 31 de zile.

Părăsim scuarul din faţa lăcaşului de cult şi o luăm pe emblematica Via degli Archi, una dintre cele mai vechi străduţe ale satului, prilej de a trece pe sub 4 arcade rotunjite şi cu ferestre duble, păşind pe pavajul de piatră original.

Dăm de Palazzo Comunale, fostă mănăstire din anul 1671, confiscată în urma suprimării ordinelor religioase din anul 1866 şi predată statului care a transformat-o în sediu al administraţiei locale.

În apropiere se află Chiesa San Martino iar aceasta are turnul clopotniţă complet …

Ultima atracţie locală pe lângă care ne poartă paşii este Castello Svevo (Castelul şvab), obiectiv inclus pe traseul La Via dei Castelli dell'Etna, de fapt un turn al zidurilor fostei cetăţi şi foarte important în sistemul de apărare, dar în care erau aruncaţi şi prizonierii ori condamnaţii la moarte.

Şi uite aşa terminăm cu umblătura prin partea centrală a Siciliei, prilej de a-i descoperi o altă faţă  decât cea cunoscută, cu ape de fermecătoare culori şi plaje însorite.  

Cele două sate în care am poposit astăzi – cu o menţiune specială pentru Gangi – constituie obiective turistice pe care le recomand cu mare căldură a fi vizitate. Merită să renunţaţi la confortul unei zile de leneveală la plajă pentru a ajunge acolo…  

---

VIZUALIZĂRI: 365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI