„La Polovnik” – o experiență de repetat

TIPĂREȘTE

Despre Polovnik am aflat... de pe AFA! A scris @Mioritik acum ceva vreme (vezi impresii), mi-a plăcut ideea, mi-au plăcut și pozele, așa că i-am căutat și pin-uit pe GoogleMaps. Pe urmă mi-au ieșit în cale și pe facebook (că așa merg lucrurile, se știe ????) și am început să-i urmăresc și acolo, visând la ziua când vom ajunge și noi să degustăm minunățiile alea prezentate zi de zi...

La Polovnik este un Punct Gastronomic Local pe care-l găsiți în localitatea 2 Mai, jud. Constanța, pe strada Izlazului 349A – aproximativ în mijlocul satului, fără vedere la mare (singura vedere e la o pensiune construită mult prea aproape, așa cum s-a obișnuit în ultimii ani prin locurile astea cu boom turistic). Conceptul cred că-l cunoașteți – sunt mici afaceri de familie ce oferă oaspeților mâncare și băutură, câteodată și adăpost peste noapte. Dispunând de un număr limitat de locuri, desigur că e bine să-ți anunți vizita în avans, iar meniul este de tip fix, avantajul de necontestat fiind prospețimea.

Fiind noi în minivacanță la Vama Veche, am zis gata, ăsta-i momentul! Ne-am câcâit vreo zi jumate, că nu știam dacă prietenii din Constanța ni se pot alătura sau nu (în final nu), dar în ziua următoare puse Tati mâna pe telefon și sună pentru rezervare. Ca idee, La Polovnik servește masa de prânz sau cina în anumite intervale orare (pe care nu le mai rețin, dar care pot fi flexibile). Pentru prânz exista 2 variante (dintre care una vegetariană), fiecare formată dintr-o ciorbă/supă și un fel principal (42 lei/persoană), iar pentru cină sunt 4-5 variante, toate feluri principale (30-50 ron/porție). Desert se prepară doar pentru prânz și se poate comanda opțional.

Meniul era afișat pe pagina lor de fb, unde am găsit și rugămintea ca rezervările să fie făcute, pe cât posibil, în ziua anterioară sau cu minim 4 ore înainte. În plus, cei cu alergii sau restricții alimentare deosebite erau încurajați să anunțe pentru ca meniul să fie adaptat pentru ei în mod corespunzător. Copiii sub 10 ani beneficiază de reduceri de preț.

Deci am consultat meniul, am ales ce vom mânca și am sunat, rezervând 2 locuri pentru ora 19 în aceeași zi. Cu juma de ceas înainte, ne-am înțolit cât de cât, ne-am urcat în mașină și-am activat Waze-ul. Până la destinație nefiind mai mult de 4-5 km, am ajuns mintenaș. Strada cu pricina e lărguță, într-un cartier cu case, nu există locuri de parcare, doar pur și simplu pe marginea străzii. După aglomerarea de autoturisme am identificat imediat adresa căutată. Și după numărul de la poartă, desigur! ????

Poarta masivă și gardul de lemn cu accesorii metalice nu lasă ochiul să pătrundă înăuntru. Mânerul porții însă n-a opus rezistență și ne-am trezit dintr-o dată transportați într-o lume veselă, colorată și jucăușă. „Terasa restaurantului” ocupă mai multe zone din curtea în formă de L a proprietății. Nu-s decât 5-6 mese, una mai mare era chiar în apropierea porții, una sau două pe prispa casei și alte 3 sub o copertină, în colț. Astfel, rămâne loc liber destul, n-ai deloc impresia de înghesuit și meschin, ci din contră. În plus, totul este decorat inspirat și vesel: aranjamente florale, desene cu pisici, mici figurine decupate în lemn, cu trimitere la spațiul marin în care ne aflăm (pești, stele de mare, delfini). Mobilierul și grinzile de lemn sunt vopsite în albastru-turcoaz, băncuțele protejate cu preșuri tradiționale țesute la război. O pisicuță cuminte și-un cățel năstrușnic se foiesc de colo-colo, făcând deliciul copiilor de toate vârstele.

O singură masă mai era liberă când am ajuns, sub copertină, ne aștepta pe noi, am fost invitați s-o ocupăm. De toaletă n-am avut nevoie, veniserăm deja spălați pe mâini, dar – ca să știți – există. Bucătăria se află într-o construcție separată, tot în curte, iar serviciul era asigurat de 2 doamne ce roboteau de la o masă la alta. Pentru început, ni s-a adus un pet mare cu apă și coșul cu pâine (intră în preț). Se pot comanda și alte băuturi, cele obișnuite – sucuri, vin, bere. Eu am dorit un pahar de vin, Tati-șofer o limonadă.

Până am primit mâncarea, ceea ce n-a durat mult, am avut timp să fac câteva poze prin zonă, având grijă să nu inoportunez restul mesenilor. Când am revenit la masă, porțiile erau deja servite. Și erau uriașe și arătau într-un mare fel! Ca să nu mai zic de efluviile pe care le emanau!...

Eu am luat tagliata din spată de vită cu legume (dovlecei, vinete, roșii) (50 lei), iar Tati coaste de porc cu cartofi la cuptor și salată (40 lei). Surpriza a fost că mâncarea mea era prezentată ca o salată caldă; carnea pătrunsă și extrem de gustoasă, dovlecelul crud tăiat fâșii subțiri, feliile de vinete fripte pe grătar, totul asezonat cu un dresing dulce-acrișor-iute și cu fulgi mari de parmezan – deliciu! Totuși, n-am reușit să termin tot din farfurie :(. Coastele se topeau în gură, fuseseră gătite lent nu știu câte ore (ni s-a povestit), cartofii minunați și ei. Dacă am fi vrut, am fi putut comanda și desert, rămăsese de la prânz (tort de ciocolată sau ștrudel cu mere, 15 lei fiecare), dar nici nu s-a pus problema, eram full.

Încântați de experiență, am decis pe loc să revenim pentru prânzul de duminică (ziua când aveam să plecăm acasă), așa că am rezervat de pe acum. Știam deja ce vom mânca și abia așteptam! ????

Duminică, după ce ne-am decazat de la OK by Ovo, proprietarul a fost destul de amabil cât să ne permită să lăsăm mașina în parcarea hotelului încă vreo 2 ore, ba chiar să folosim și unul din baldachinele de pe faleză (am uitat să amintesc la articolul de cazare; o bilă albă pentru el!). Când s-a făcut timpul, ne-am luat rămas bun, ne-am îmbarcat din nou și ne-am prezentat la locul știut.

De data asta am împărțit masa cu alt cuplu, nu ne-a deranjat defel, ba chiar am socializat un pic. Am remarcat pe la alte mese personaje pe care le întâlniserăm și la cina precedentă, dovadă că locul are clienții săi fideli.

Am mâncat ciorbă de pleurotus – absolut fabuloasă – am primit pentru ea separat ceva amestec acru-iuțel s-o asezonăm, dar zău că n-a fost cazul. Pe urmă, friptură de porc cu sos de ciuperci și cartofi picanți libanezi plus salată de varză albă. Mi-nu-nat! Mi-a fost teamă că n-or să intre 2 feluri de mâncare, dar intrară, ba chiar mai rămase loc și pentru desert! ???? Erau disponibile 2 variante: tort cu mousse de ciocolată și gel de mentă și spumă de căpșuni cu frișcă. Evident, am luat câte unul din fiecare și le-am șeruit. Doamne, cum au fost! Ciocolata nu-i chiar preferata mea, dar tortul ăla s-a dovedit demențial! Nu foarte dulce, fin, aerat... Iar combinația cioco-mentă... Și desertul cu căpșuni mi-a plăcut, de fapt nu știu care mi-a plăcut mai mult...

Am așteptat vizita La Polovnik de ceva vreme, dar, precum vedeți, a meritat așteptarea! Acum abia aștept s-o repetăm, cât de curând s-o putea!

---

VIZUALIZĂRI: 321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI