Office Pub

TIPĂREȘTE

Hotel Carpați din Baia Mare l-am văzut de la distanță. Mi-a atras atenția, cu arhitectura sa simplistă, neocomunistă, cu ceva ornamente pe fațadă de ziceai c-a dat chiciura sau viscolul și au rămas așchii de gheață pe clădire. Are cam același stil de arhitectură ca și Hotel Mara și ambele sunt albe, vizibile ușor de la distanță. Hotel Carpați, însă, se află pe malul Săsarului și vara scoate niște cuburi din alea cu perdele albe, mișcătoare în bătaia vântului ca să țină umbră și au și vegetație în proximitate astfel rezultă o terasă șic, elegantă.

Pe partea cealaltă, însă, spre Casa de Cultură este o clădire separată de clădirea hotelului despre care sunt aproape sigură că inițial a fost restaurantul hotelului Carpați. Face sens, fiind chiar lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, presupun că a fost gândit ca un ansamblu util în dezvoltarea culturală, cum altfel? Interesant că... observat așa, în treacăt, Casa de Cultură e paragină în timp ce Biblioteca Petre Dulfu care e vecina sa e înfloritoare și funcțională, tot la fel cum este și Hotel Carpați.

Făceam o plimbare pe Strada Victoriei, prin spate și am intrat pe Strada Minerva ca să ajung la Podul Culturii. Am dat de vile elegante, frumos întreținute și, după un zig – zag pe străzi, am ajuns pe o alee, fix între Hotel Carpați și acest restaurant. Eram cam leșinată că fusesem prin Piața Cetății, pe Podul Viilor, prin parc unde restaurantul era închis, pe la Casa Crișan unde mi-a părut să fie nuntă și-am plecat și mergeam de ore bune. O gustare era bine-venită. Și venind de pe aleea din spate, aud zdrăngănit de vase, ca de bucătărie. Credeam c-o fi de la locuințe dar când am ieși spre Săsar am văzut restaurantul: Office Pub. De fapt am văzut cum îl cheamă abia la plecare. La venire am văzut doar că e deschis, ceea ce era îmbucurător.

Am intrat pe ușa dinspre Hotel Carpați ca să ies pe ușa dinspre Casa de Cultură pentru că acolo au terasă și pe terasă, niște canapele confortabile, soarele luneca spre asfințit dar încă mai încălzea deci era locul potrivit. Am cerut o tequila, o vânătă coaptă cu nu știu ce pe lângă ea, sos gorgonzola și, pe ansamblu, a fost bine astfel că am venit și a doua zi mai ales că Paștele trecuse deja și clar știam că găsim și deschis și mâncare bună. Astfel, am avut ceva mici, ceafă, cartofi prăjiți, o pizza care nu prea a excelat și ne puteam lipsi de ea, o ciorbă și... nu mai știu. În afară de pizza, toate celelalte au fost delicioase și într-o prezentare pretențioasă iar prețurile prietenoase.

Deși am stat pe terasă deci nu prea în ochii lor, am fost serviți cu promtitudine. Am plătit cu card fără probleme.

Mi-ar place să am un astfel de loc în proximitatea casei, aș merge mai des chiar și pentru o cafea, o ciorbă, ceva. Mi-e dor de așa prețuri și așa servire că m-am cam săturat de obiceiurile astea futuriste cu prețuri astronomice și cu concursul ăsta de originalitate când fiecare se dă cu dosul de pământ să fie cât mai original și când mergi la ei, te bagă în atmosferă și așteaptă să te porți nu știu cum – obositor, doar pentru o oră – două de întrevedere. Atmosfera din Office Pub e firească și cooperantă. Deci nu m-am mirat că are așa succes că la ceas de seară e plin cu tot felul de categorii de vârstă: minori micuți, segnori, grupuri de adulți și tot felul.

Presupun că locul este autonom și nu mai are nici o legătură cu Hotel Carpați deși, în trecut, pot să jur că aveau, prea sunt asemănătoare aspectele exterioare. Ca și atmosferă, însă, e altceva.

Plecând de la ei, am trecut Podul Culturii și am ieșit spre Piața 22 Decembrie, să vedem Statuia Minerului. Și în partea aia e un pub pe care l-am văzut mereu plin: Scottish Pub, doar că e pe model „după blocuri” , cu o terasă cu streașină înclinată și pereți cu copertină din plastic. Acolo presupun că sunt prețuri prietenoase și asta atrage clientul. La ei nu am fost dar cu proxima ocazie am de gând ca să văd cum e la ei că mi-a stârnit curiozitatea. Altfel, totul minunat.

Servirea a fost fix ce trebuie, la timp, nu a uitat nimeni de noi, nu ne-a deranjat nimeni.

Mi-a plăcut ce am mâncat la ei, cu mici scăpări: pizza n-a fost fix ce trebuie, nu prea apetisantă.

Lângă Săsar, cu vedere (și) la copaci,

---

VIZUALIZĂRI: 660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI