Muzeul militar din Didymoteicho

TIPĂREȘTE

Cum Miezău am ajuns să fac o recenzie despre o locație din Grecia, dacă noi eram cazați în Turcia (vezi impresii)? Eh simplu. Cum Edirne se află la doar 9 km de granița cu Grecia, într-una din zile, mai exact a doua, am purces de dimineață, după micul dejun, spre granița elenă.

Ieșirea era foarte tentantă și recunosc că a fost premeditată în dorința de a-mi surprinde soția măcar cu o locație neplanificată în comun dar evident că la un moment dat i-am zis că părăsim Turcia.

Cum? Unde? ...

Păi mergem la Panatinaikos! ????

Evident că a aprobat instant această mică escapadă. Deci zis și făcut. Pe la 9:30 am plecat de la BlackMoon, cazarea din Turcia și am setat direcția vămii TR-GR Pazarkule-Kastanies.

Drumul spre vamă și... vămuirea ????

Drumul până acolo a fost cam nasoluț dacă pot să zic așa. Nu am mers pe drumul express care se intersecteaza cu D100, ci prin oraș, pe Lozan Cd. și am traversat 2 poduri ca să ieșim din oraș pe partea sudică spre vamă, adică pe aici. Primul pod se numește Tunca și traversează râul Tundzha, iar al doilea pod traversează râul Meric. Ambele poduri păreau reabilitate de curând. Ori asta ori erau foarte bine întreținute dar erau pe stil vechi, pietruite, fără asfalt. Arătau foarte foarte bine!

Se și amenajează drumul iar vama de pe partea turcă este în plină modernizare! Așadar ca să ajungem la punctul de control, am făcut slalom, la propriu, printr-un șantier plin cu paleți, saci, materiale de construcție, utilaje și muncitori.

Vama în sine este una mică adică doar o bandă/ un ghișeu de verificare/sens. Dar probabil că o dată cu modernizarea, va crește și capacitatea de procesare.

Așadar am ajuns în zona punctului de control care arăta precum un depozit vechi părăsit. Totul vechi, totul alandala. Erau câteva mașini în față. După câteva minute am ajuns și noi la control. Am dat de o turcoaică pe la vreo 30 de ani care avea un chef de muncă, cum aveam eu să mă întorc acasă din concediu, adică deloc.

I-am dat pașapoartele și le tot freca, se uita pe tavan, se uita la colega, la colegu. Mă ce dreaq face asta? Trecuseră vreo 10 minute și deja mă uitam urât la ea. Ea gesticula ceva și a zis ceva în turcă. Am dedus că ar fi o problemă cu sistemul... între timp îl cheamă pe colegul ei de vis-a-vis care verifica mașinile ce intrau din GR spre TR.

Se mută Gigel ăsta, un turc pe la vreo 40-45 de ani, ia pașapoartele de la asta de dinainte și talonul și asta îi dictează numărul meu de înmatriculare. Ca în filmele cu proști.

Deja mă luase cu panică, zic mă ce Miezău tot verifică băi frate ăștia? Apoi mă pune Gigel să dau cu spatele ca să ne facă poze amândurora. Era o cameră video în dreptul geamului de la șofer. Îi fac semn ca eu pot să stau la poză că era în dreptul meu dar soția nu putea. El nu nu! Să stea acolo. Se chinuie soția care stătea în dreapta mea, să vină cu capul lângă mine ca să o ia ăsta la poze.

Nu am mai pățit așa niciodată la Hamzabeyli să ne pună să stăm la poze. Ăștia zici că erau din alt film sau lucrau după alte reguli. Blestemeeeeeee ????

În fine, ne-am conformat, ce să faci? Ne pune și ștampilele de ieșit din TR și într-un final zice ok ok că să mergem. Eu îi zic că oricum nu stăm mult și ne întoarcem. Asta în engleză normal. El no english, no english. Turkish! Zici că-l puneam să vorbească în română. În fine, am înjurat printre dinți și am plecat.

Zona dintre Vama turcă și cea elenă este puternic militarizată. Erau mici baze militare pe ambele părți. Iar pe drum militari înarmați din cap în picioare de zici că se pregăteau să se ducă la război. După câteva sute de metri ajungem pe partea elenă unde vama era ceva mai ok. Nimic simandicos, doar un container dar era mai bine aranjată. S-a uitat Cornelakis la pașapoarte și dupa 30 de secunde la revedere pa! Gata tati am ajuns în UE, aici nu ne freacă la icre ca la turci. Nici nu s-a uitat la bagaje. Am trecut ca prin brânză.

____

Grecia - Tărâmul Măslinakis

Bun și am ajuns la greci. Cum spuneam, vama elenă se află în orașul sau satul mai degrabă, Kastanies (Καστανιές). Satul ăsta părea cam semi-părăsit și neîngrijit. Nu prea cred că aveai ce face pe aici. Am setat ca destinație orașul Didymoteicho (Διδυμότειχο) aflat la 38 km de Kastanies. Am mers pe drumul european E85, așa că nu am avut de plătit vreo taxă suplimentară, sistemul de plată fiind similar cu cel turc. Plătești doar dacă mergi pe autostrăzi, în rest moca.

Am ajuns pe la 11:30 (conform primei fotografii) la obiectivul premeditat de mine, anume la Muzeul militar din Didymoteicho.

Zona nu era foarte animată, dar orașul era mult mai mare vs Kastanies. Am văzut multe magazine, stații de alimentare (benzina era aproape 2 euro!) Orașul are 20.000 locuitori cu o suprafață de nici 2 km pătrați. Am parcat mașina lângă muzeu, unde puteam vedea deja câteva vehicule militare în curtea acestuia.

Am mers spre ușă dar era închisă și nu părea să fie nimeni în interior. Zic ia uite mă... am venit degeaba! La care soția... uite o sonerie, hai să sunăm! A apăsat ea și după nici 10 secunde se deschide ușa și poc, în fața noastră un militar grec! Noi hello! El hello!

Ne invită în interior, unde mai erau alți 2 militari. Tipul parlea foarte bine engleză.

Îi spunem că am vrea să vizităm muzeul, dacă se poate.

El sigur... nici o problemă, să ne dați pașapoartele... ca să vă putem nota.

Cât costă?

Nimic... este gratuit! ????

După 2 minute ne dau înapoi pașapoartele. Tipul era militar (cu haine specifice) și sunt detașați câte o lună două aici. El vorbind foarte bine engleză, era detașat mai des aici pentru că putea interacționa mult mai ușor cu turiștii străini.

Așadar am avut tot muzeul pentru noi (pentru că nu era nici naiba) iar gagiul ăsta, un tip bine făcut pe la vreo 25-30 de ani de-mi plăcea și mie de el, imaginați-vă cum era pentru soție, ne-a fost ghid pe tot parcursul vizitei. Ghidul nu a scăpat până nu a făcut la final o poză cu soția dar eu gelos din fire, am ținut să am și eu o poză cu el, plus un selfie cu toți 3. ????

____

Muzeul...

Muzeul Militar din Didymoteicho a fost înființat în anul 2000 și este găzduit într-o clădire tradițională - depozit din 1906 acordată de Municipalitatea din Didymoteicho.

Programul de deschidere al Muzeului este zilnic (cu excepția lunii) de la 09:00 la 14:00,

Miercuri de la 09:00 la 14:00 și de la 18:00 la 20:00 și duminică de la 11:00 la 14:00.

Muzeul dispune de WC, parcare. vehicule și autobuze și este accesibilă persoanelor cu nevoi speciale.

La parter erau 3 camere tematice. Fiecare cameră găzduiește câte o colecție.

#Camera 1

Aici sunt mai multe medalii, grade și însemne militare. Foarte multe decorații militare, despre care nenea ghid ne-a povestit cu mare drag. Sunt multe obiecte atât din primul și al doilea război mondial cât și însemne militare mai moderne, mai mici, care au înlocuit vechile însemne

#Camera 2

O cameră cu tablouri ce reprezintă personalități militare marcante ale Greciei. De la cadre militare care și-au pierdut viața la datorie, până la voluntari care au murit în slujba țării.

Printre personajele importante am găsit un tablou cu o asistentă voluntar de la Crucea Roșie. Aceasta a murit când un avion german a bombardat spitalul Militar pe 20 aprilie 1941.

La capul mesei ca să zic așa, adică exact pe peretele paralel cu intrarea, sunt 2 tablouri deosebit de importante. Unul din ele face referire la o tragedie de pe teritoriul elen. O fotografie cu Chatzopoulos Christos, născut în satul Elaphohori din provincia Didymoteicho, înrolat în armata elenă pe 26/01/74. A fost antrenat în divizia de parașutiști și a avut parte de o moarte tragică, pe care grecii o condamnă chiar și în zilele noastre.

Pe 21/07/1974, adică după nici 6 luni de la înrolate, avionul în care se afla a fost doborât deasupra Ciprului de către foc prietenos (neostil). Au murit în total 16 militari.

Tot printre acești 16 militari s-a aflat și Doitsides Christodoulus, a cărui fotografie stă lângă cea a camaradului său menționat anterior, Chatzopoulos Christos.

#Camera 3

Aici regăsim fotografii cu diverse evenimente marcante din istoria elenă, dar și evenimente din viața cotidiană.

-încărcarea unor animale pe nava Antoniou și transportarea către Tracia de Est în 19 iunie 1922

-accidentul feroviar din 1913 de la gara Xanthi

-evacuarea Traciei din 1922, de la Andianoupoli la Karagac

-o baterie artilerie gata de luptă din Tracia

Plus multe alte fotografii interesante

____

Etajul 1

Muzeul se întinde și la primul etaj. Aici expoziția atinge punctul cultimant, fiind prezentată o colecție impresionantă de tehnică și armament militar + uniforme militare.

Ne atrage privirea o vitrină întreagă cu armament de proveniență americană. Deși etichetele de informare erau în greacă, toate armele de aici erau ștanțate și am putut citi pe o pușcă mitralieră:

AUTO-ORDNANCE CORPORATION

BRIDGEPORT, CONNECTICUT, U. S. A

Auto-Ordnance este o firmă de dezvoltare a armelor din SUA, fondată de colonelul în retragere John T. Thompson de la Departamentul de Artizanat al Armatei Statelor Unite în 1916. Această companie activează inclusiv în prezent!

Grecia a intrat în al doilea război mondial pe 28 octombrie 1940, când armata italiană a atacat pornind din bazele din Albania. Armata elenă a obținut prima victorie a Aliaților prin învingerea italienilor și alungarea lor de pe teritoriul național. Adolf Hitler s-a văzut silit să intervină în Grecia în aprilie 1941, întârziind astfel declanșarea Operațiunii Barbarossa împotriva Uniunii Sovietice cu aproximativ șase săptămâni.

Deși invazia germană din Grecia a fost rapidă, armata elenă a opus o rezistență îndârjită în Creta, unde trupele de elită ale parașutiștilor germani (Fallschirmjäger) au suferit pierderi grele – peste 7.000 de oameni. Aceste pierderi grele au eliminat opțiunea folosirii parașutiștilor germani în ample operațiuni aeropurtate în timpul atacului împotriva URSS, sau în luptele din Mediterana, ceea ce a făcut ca puncte de maximă importanță strategică pentru Aliați, precum Malta, Gibraltarul, Ciprul sau Canalul Suez să nu poată fi cucerite de puterile Axei.

Arme specifice perioadei menționate, se regăsesc aici în muzeu, alături și multe obiecte și arme pradă de război!

Tot aici am regăsit mai multe șei (am zis bine?) de cai, folosite în război. Multe erau special concepute pentru a transporta arme, echipamente militare sau alte echipamente specifice perioadei.

După ce Grecia a fost ocupată și împărțită între puterile Axei, elenii au dezvoltat o rețea amplă de rezistență la nivel național, care a blocat în Balcani forțe importante ale Axei. Tensiunile politice dintre facțiunile rezistenței au dus la izbucnirea unui război civil la sfârșitul anului 1943, care a continuat până în primăvara anului următor.

Guvernul elen în exil și-a format propriile forțe armate, care au luptat alături de britanici în Orientul Mijlociu, Africa de nord și Italia. Una dintre cele mai importante contribuții ale Greciei la efortul de război aliat, a fost participarea la efortul de luptă a marinei militare și comerciale elene.

Curtea exterioară

După ce ghidul ne explică cu o răbdare ieșită din comun, tot ce știa despre fiecare exponat în parte, coborâm spre parter și ieșim în curtea exterioară unde se află expuse mai multe vehicule militare vechi. Nu mă pricep foarte bine dar era un tun, un tanc M-8 Greyhound, astea într-o parte a curții, iar pe partea cealaltă, alte tunuri de 75mm (din 1935) dar și un vehicul blindat Marmon Herrington MK4.

____

Concluzii

După ce ne tragem în poze cu grecul ghid, ne urcăm în mașină cu direcția Turkistan. Am ajuns la vamă după 30-40 de minute unde evident am prins aceleași ture. Pe partea greacă controlul a durat 30-40 de secunde, apoi la turci... iar noaptea minții. Duduia care era mai devreme pe sensul de ieșit din TR, era acum pe partea astalaltă la intrare. Blestemeeeeee ????

Era doar o mașină în fața noastră, dar am stat vreo 5 minute, apoi alte 10 minute până ne-a verificat iar pașapoartele, ne-a pus iar ștampile de intrat în Turcia + bagaj control sumar.

Muzeul militar din Didymoteicho pare o opțiune foarte bună dacă vă aflați în zonă, chiar și în Edirne cum am fost noi. Vă costă doar benzina care este oricum ieftină dacă ați alimentat din Turcia.

Cu ocazia asta am călcat cu roțile și prin Grecia. Practic concediul acesta am mers în 3 țări. Bulgaria, Turcia și Grecia. Foarte frumos. ????

---

VIZUALIZĂRI: 3668 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI