Arc de Triomphe, un simbol al naţiunii franceze

TIPĂREȘTE

Azi este ziua Franţei. Vreţi să mergeţi la Paris? OK.

Vreţi să urcaţi la înălţime? … A, nu, nu chiar aşa de sus! Lăsăm turnul Eiffel pe altă dată.

Vreţi şi puţină istorie? Şi o panoramă splendidă? Da?

Atunci, să facem să fie august (în luna asta, parizienii, ca şi locuitorii Romei pleacă în vacanţă şi este mai puţin aglomerat). Mergem la Arcul de Triumf, situat între vechiul şi noul Paris, pe axa Louvre - La Defense.

Vă propun să luăm metroul. Indiferent de unde venim, trebuie să ajungem la staţia Charles de Gaulle-Etoile, cu una din liniile 1, 2, sau 6.

Ah, sunt persoane care vor să vină cu autobuzul? Foarte bine. Aici ajung liniile 22, 30, 31, 52, 73, 92.

Cum? Domnul şi doamna au venit cu maşina personală? Mda, nu a fost o idee prea bună, puteaţi s-o lăsaţi la un P+R şi să folosiţi transportul în comun. Cum? Ce este un P+R? Păi aţi venit până aici şi nu v-aţi interesat unde puteţi lăsa maşina? P+R (Park and Ride) sunt parking-uri care permit automobiliştilor să-şi gareze maşina în afara oraşelor pe parcursul unei zile şi să ajungă în centru cu mijloace de transport în comun. Preţul plătit este mult mai mic decât pentru parcarea în oraş. Parisul este oraşul cu cele mai multe P+R, 547. Oricum, dacă aţi venit până aici cu maşina, o puteţi lăsa într-o parcare din apropiere: avenue Carnot, avenue des Champs-Elysées, sau avenue de la Grande Armée, toate sunt la mai puţin de 400 m de obiectiv, dar costă.

Buuun … Ne-am adunat cu toţii, Foarte bine, să mergem! Vizita poate avea loc între orele 10-23.

Pregătiţi fiecare câte 9 euro. Ah, da, minorii şi tinerii sub 26 de ani, cetăţeni ai Uniunii Europene, şomerii şi persoanele cu handicap şi însoţitorii lor au acces gratuit.

Arcul de Triumf se află în Place de l'Étoile, redenumită, din 1970, Place Charles de Gaulle. Aici se întâlnesc 12 bulevarde. În sensul acelor de ceasornic, începând de la nord, acestea sunt:

► Avenue de Wagram, în memoria victoriei lui Napoleon în bătălia de la Wagram

► Avenue Hoche în onoarea generalului revoluţiei franceze, Louis Lazare Hoche, un soldat care purta cu adevărat în raniţă bastonul de mareşal (mă rog, doar de general, dar e pe-aproape …)

► Avenue de Friedland, după locul unei alte bătălii (în regiunea rusă Kaliningrad), în care Napoleon a obţinut o victorie

► Avenue des Champs-Élysées, bulevardul Raiului (Câmpiile Elizee, loc subpământean unde, în vechime, se credea că ajungeau după moarte umbrele celor virtuoşi)

► Avenue Marceau, după François Séverin Marceau, general francez al Revoluţiei.

► Avenue d'Iéna, după locul unei alte bătălii glorioase a lui Napoleon, purtate de data aceasta la Jena, în Prusia

► Avenue Kléber, după un alt general francez din armata lui Napoleon

► Avenue Victor Hugo, după unul din cei mai mari scriitori francezi, membru al Academiei franceze, al cărui tată a fost general al Imperiului şi guvernator al Madridului în timpul lui Napoleon.

► Avenue Foch, după mareşalul francez Foch, unul dintre principalii comandanţi militari francezi din timpul primului război mondial

► Avenue de la Grande-Armée este în continuarea bulevardului Champs-Élysées. Dacă avem norocul să fim la Paris pe 14 iulie, ziua Franţei, vom vedea trupele franceze defilând pe aici, trecând pe sub Arcul de Triumf şi continuându-şi defilarea pe Champs-Élysées.

► Avenue Carnot după Marie François Sadi Carnot, preşedintele Franţei, asasinat în 1894. A nu se confunda cu Nicolas Léonard Sadi Carnot, fizician francez (cel cu ciclul cu acelaşi nume), unchiul lui Marie François, mort la 36 de ani, în 1832, de holeră.

► Avenue Mac-Mahon, după contele Patrice de Mac Mahon, duce de Magenta, preşedinte al Franţei (1873-1879)

Vedeţi? Aproape toate numele au legătură cu Napoleon. De ce? Citiţi mai departe.

Proiectat de arhitectul Jean-François Chalgrin, la comanda lui Napoleon, care dorea construcţia unui monument în onoarea Marii Armate (Grande Armée), Arcul de Triumf parizian este inspirat după arcul de triumf roman al lui Titus (vezi poza P18 de aici), dar are dimensiuni mult mai mari (50 m înălţime, 45 m lungime şi 22 m lăţime). Napoleon nu a avut bucuria să-l vadă terminat, construcţia sa sfârşindu-se abia în 1836.

În 1921, sub arc a fost înmormântat un soldat necunoscut, mort în primul război mondial, la căpătâiul căruia arde veşnic o flacără.

Păstrăm un moment de reculegere la mormântul soldatului necunoscut, admirăm arhitectura arcului (pentru detalii, găsiţi o bună descriere aici, sau pentru anglofoni, aici) şi urcăm pe platformă.

Urcarea se face cu un ascensor, care ne duce până la sala muzeului. De aici ieşim pe platforma deschisă, de unde ni se înfăţişează în toată splendoarea panorama Parisului. Haideţi s-o admirăm, prin intermediul fotografiilor ataşate. Vă mulţumesc pentru companie.

P. S. Parisul mai are un Arc de Triumf. Ştiţi unde? Dacă nu, mergeţi aici şi priviţi poza [PH-32] Arcul de triumf de la Caroussel. Acolo veţi găsi răspunsul.

---

VIZUALIZĂRI: 3801 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI