Un sătuc de campioni olimpici - Mila 23

TIPĂREȘTE

Mila 23 este localitatea din România cu cea mai mare densitate de campioni olimpici, mondiali, europeni raportat la numărul de locuitori. Nu mai puțin de 64 de medalii de aur, din care 8 la olimpiade. Și nu am pus la socoteală medaliile de argint și bronz.

Este, pe drept cuvânt, un motiv de mândrie locală și, în acest sens, în centrul satului autoritățile au amplasat niște panouri (cam jerpelite și neîngrijite astăzi) pe care sunt prezentați toți caiaciștii și canoiștii din comuna Crișan (de care aparține Mila 23) câștigători de medalii de aur, argint și bronz.

Așa cum ziceam aici, plimbarea la Tulcea a cuprins și un drum la Mila 23, pentru un prânz pescăresc, valoarea acestora (drumul și prânzul) fiind incluse în prețul plătit la pensiunea Cristal.

Scopul principal al vizitei a fost o masă pescărească, pregătită în mod tradițional lipovenesc, întâmplarea petrecându-se la o familie, doi localnici simpatici, primitori și atenți la cerințele noastre, ce-și aveau casa pe Aleea Orhideelor.

Masa a fost aranjată pe terasa locuinței, unde 8 mese, acoperite cu tradiționala mușama, și băncile din lemn aferente ne așteptau.

Bucatele servite au fost cele tradiționale zonei: salată de icre de știucă cu ceapa alături, borșul de pește și mămăligă, apoi saramura de pește și pește prăjit servit la pachet cu o cremă de usturoi delicioasă ce o puteai mânca ca atare întinsă pe pâine.

După ce am mâncat bine, pentru o bună digestie (acuma peștele nu-i ca porcul, greu la digerat, dar tot trebuie plimbat) am pornit la plimbare pentru a vizita și micul sătuc în care viețuiesc cam 500 de oameni.

La Mila 23 parcă am trăit într-un alt timp, timpul copilăriei mele. Am văzut acolo, ca și în copilăria mea, copii veseli, ghiduși, bătând o minge cam uzată de atâtea șuturi, sau alergând, cu picioarele goale sau în șlapi, călare pe un băț nărăvaș prin colbul unor locuri virane. Nu aveau în mâini telefoane inteligente sau tablete (pe care probabil le țineau acasă), ci niște pet-uri goale, turtite, pe care le foloseau drept “arme” în joaca lor.

O plimbare pe aleile localității, alei ce poartă nume de flori (Aleea Orhideelor, Aleea Păpădiei, etc.), îți relevă lumea satului din Deltă, cu arhitectura specifică a locuințelor vopsite majoritatea în alb și albastru, cu acoperișuri din stuf, cu lotci, ce așteaptă să fie reparate, “parcate” la poartă sau, cele funcționale, la pontonul de pe malul apei.

“Lotca este căruța satelor din Deltă” , declara Afanasie Sciotnic, unul dintre medaliații la caiac-canoe.

Pe aleea principală (Aleea Digului), cea amplasată pe malul Dunării vechi, găsim magazine moderne (market-uri), pontoane pe care sunt amplasate terase, școala și un cămin cultural cu două vitrine în care sunt expuse diverse lucruri ce le întâlnești în gospodăria lipovenească, piese de vestimentație, specifice portului popular din zonă și câteva obiecte casnice întâlnite în gospodărie: o mașină de cusut cu acționare manuală, o armonică, un radio vechi de prin anii ‘30, furcă de tors, ș. a.

Însă, probabil, atracția principală ar trebui să fie acele panouri, despre care făceam vorbire mai sus, pe care sunt prezentați medaliații la olimpiade, campionate mondiale și europene în disciplina caiac-canoe: Ivan Patzaichin, Toma Simionov, Afanasie Sciotnic, Agafia Constantin, și alții. Mare păcat că materialul documentar privitor la aceste personalități (panourile) arată destul de rău, rupte, arse de soare, gata-gata să le dărâme prima pală de vânt.

La fel de necăjit arată și panoul care face o prezentare a comunei Crișan, UAT din care face parte și satul Mila 23.

Plimbarea prin sat a fost de fapt finalul excursiei noastre la Mila 23.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 553 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI