ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.04.2021
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 12.03.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
OCT-2020
DURATA: 1 zile
Cuplu
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
90.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Drumul spre Bodrum

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Drumul spre casă Bodrum – Edirne – Bucureşti (octombrie 2020)

TIPĂREȘTE URM de aici

După trei săptămâni minunate petrecute în cinci stațiuni de pe coasta egeeană și parțial mediteraneană a Turciei, a venit și momentul, întotdeauna trist, al plecării spre casă. Vacanța mea se termina. Unii s-ar întreba cum de nu m-am plictisit timp de trei săptămâni la all inclusive, dar eu nu mă plictisesc niciodată de această țară și nici de vacanțele turcești :D. Anul trecut am savurat mai mult ca niciodată zilele petrecute în locuri superbe, cele mai multe fiind descoperite de mine pentru prima dată, recunoscătoare astrelor că am avut şansa de a mă bucura măcar de ultima vacanţă din cele cinci planificate într-un an virusat.

Despre cum am ajuns cu maşina în Turcia, prima cazare fiind în apropiere de Fethiye la Barut Fethiye, am povestit în articolul despre drumul Bucureşti – Fethiye pe traseul Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Yenişakran (cu pauză de o noapte la Hotelul Aksu, după ce am parcurs 880 kilometri în prima zi) – Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye (403 kilometri a doua zi).

Despre circuitul nostru prin Turcia şi cum ne-am plimbat noi de la un hotel la altul şi dintr-o staţiune în alta, de la Barut Fethiye la Hilton Dalaman Sarigerme, apoi înapoi la Oludeniz la Liberty Lykia, urmat de Marmaris – Icmeler la Orka Lotus Beach şi în final la Bodrum, şi ce am mai vizitat prin împrejurimi am povestit în acest articol.

Prezentul articol va fi doar despre drumul de întoarcere, peripeţiile şi „surprizele” avute şi riscurile schimbării din mers a traseului deja cunoscut.

Într-o frumoasă zi de sâmbătă la ora 10.30 am părăsit cu regret hotelul de lux din Bodrum, de fapt din Güvercinlik – o localitate aflată la vreo 15 kilometri de Bodrum, mai aproape însă de aeroportul Milas din Bodrum, care ne-a găzduit în ultima parte a vacanţei şi am pornit spre casă pe traseul „clasic” : Bodrum – Aydın – Izmir – Menemen – Aliağa – Ayvalık – Burhaniye – Edremit – Küçukkuyu – Ayvacik – Ezine – Çanakkale – Kilitbahir – Eceabat – Gelibolu – Keşan – Uzunköprü – Havsa – Edirne – 800 kilometri parcurşi în prima zi.

Înainte de Aydın am făcut din nou plinul alimentând 20 litri de motorină V Power cu preţul de 6,28 TL/litru la un Shell din Yagçilar pe D 550.

La ora 12.20 am intrat la Aydın pe autostrada O 31 (Aydın – Izmir), parcurgând cei o sută de kilometri ai acesteia până la Ișikkent în 37 minute. Costul acestui tronson a fost de doar 6 TL, bani reţinuţi din creditul disponibil pe HGS. Ieftin ca braga :D. La Izmir am urmat drumul tot în regim de autostradă, dar fără plată, pe centura Izmirului (O 30). Aici pot spune că am cam avut ghinion. După mai mulţi ani în care drumul a fost extrem de liber şi fără nicio problemă, inclusiv la traversarea Izmirului în drum spre staţiuni cu doar trei săptămâni înainte, de această dată am prins o mare aglomeraţie, de fapt un blocaj cauzat de două accidente/incidente. Înainte de zona în care intrau şi cei care veneau de la Ceşme totul s-a blocat; am stat efectiv pe loc pe autostradă şi apoi am înaintat în ritm de melc pierzând timp preţios în mod neaşteptat pentru noi.

După ce am depăşit zona cu probleme, am înţeles şi ce anume ne cauzase întârzierea de aproape o jumătate de oră faţă de timpul estimat în condiţii normale de trafic. Două maşini se tamponaseră destul de rău şi la mai puţin de un kilometru distanţă de acestea o basculantă frânase probabil prea brusc şi toată încărcătura din benă se răsturnase pe carosabil blocând banda de urgenţă şi prima bandă. Venise şi poliţia, care nu ştiu cum face, dar mereu ajunge la faţa locului în timp extrem de scurt de la producerea oricărui eveniment rutier :D, şi cei de la drumuri, iar maşinile acestora staţionau pe a doua bandă, astfel că toate maşinile, mari şi mici, se chinuiau să circule pe a treia bandă, singura rămasă liberă din cele trei benzi plus banda de urgenţă. Mai apar şi situaţii neprevăzute care ne încurcă planurile şi calculele.

Circulaţia a redevenit apoi fluentă şi am intrat şi noi, în sfârşit, la 14.10 la Menemen de pe O 30 pe noua autostradă O 33 (Menemen – Çandarli) pe care am mers până la capătul acesteia ieșind prin porțile de taxare la ora 14.30. Costul acestui tronson de autostradă a fost de 24,20 TL, cam scump, dar calitatea impecabilă a acesteia a meritat fiecare bănuț. Deja știam că noile autostrăzi sunt mai scumpe sau mult mai scumpe în primii ani de la darea în folosință față de cele vechi.

Ne-am continuat drumul pe E 87 până la Çanakkale, drum bine cunoscut, trafic normal, puţin aglomerat aglomerat pe alocuri, dar un traseu cu multe semafoare. În trei ore am ajuns la terminalul de ferry, comun pentru traversarea Strâmtorii Dardanele spre Eceabat sau Kilitbahir. Varianta de traversare preferată de noi a fost mereu cea spre Eceabat, folosită şi la drumul de dus, dar, la ora 17.25 când am ajuns la terminal, următorul ferry care pleca era cel spre Kilitbahir la 17.45 şi nu avea sens să aşteptăm încă un sfert de oră în plus pentru a-l lua pe cel de Eceabat. Oricum, fără să ne întrebe, tipul de la ghişeu ne-a cerut din prima 51 TL şi ne-a dat bon fiscal. Gând la gând. Traversarea pe la Kilitbahir a fost mereu mai ieftină decât celelalte două variante, dar scopul meu nu fusese acela de a economisi 10 lire turceşti :D. Aşa păţisem şi în urmă cu patru ani într-o noapte când am prins ultimul ferry din acea noapte spre Kilitbahir după ce îl ratatesm la mustaţă pe cel de Eceabat, ştiut fiind că micul feribot doar pentru maşini mici de la Kilitbahir este singurul dintre cele trei, incluzându-l aici şi pe cel de la Lapseki – Gelibolu, care nu circulă pe timpul nopţii. Îmi amintesc că atunci nu mi-a plăcut deloc traversarea, deşi este cea mai scurtă ca distanţă şi durată dintre cele trei variante, deoarece am mers cu spatele, iar senzaţia nu a fost tocmai cea mai plăcută pentru mine. De această dată traversarea a fost parcă mai ok. Chiar şi drumul îngust şi foarte virajat dintre Kilitbahir şi Eceabat mi s-a părut mai acceptabil şi mai uşor de parcurs pe lumină.

Ne-am continuat drumul prin Eceabat şi apoi Gelibolu. Mie mereu mi-a plăcut acest tronson care urmăreşte îndeaproape linia mării oferind peisaje spectaculoase, îngust în urmă cu nişte ani, dar cu mai multe porţiuni lărgite anul acesta. Am admirat încă o dată lucrările avansate la viitorul pod „Çanakkale 1915” visând cu ochii deschişi la momentul în care va fi inaugurată această adevărată bijuterie şi va putea fi folosit pentru o traversare mult mai rapidă a Dardanelelor şi am oprit pentru o ultimă alimentare cu carburant la Shell Gelibolu. Cei 31,65 litri de motorină V Power la preţul de 6,32 TL/litru, plată cu card bancar, ne-au fost suficienţi pentru a ajunge până acasă.

Între Gelibolu şi Edirne drumul a fost ok, chiar dacă a început să se mai aglomereze, singurul aspect neplăcut constituindu-l numărul mare de semafoare întâlnite în localităţi care ne-au crescut timpul de parcurs. Previzibil pentru zilele scurte din luna octombrie, ne-a prins şi noaptea pe drum, am mai redus viteza de deplasare, dar se pare că totuşi nu am mers suficient de încet, deoarece, m-am trezit brusc fotografiată cu bliţ la trecerea peste acele fire de pe carosabil destinate măsurării vitezei. Şi nici nu apucasem să-mi pun zâmbetul meu cel mai fotogenic pe figură :D. „Felicitările” le voi primi cel mai probabil anul acesta la următoarea vizită în Turcia preconizată pentru la toamnă. Mi le asum.

La ora 20.00 am intrat în Edirne şi, ghidaţi de GPS, am ajuns foarte uşor la hotelul ACR Palas ales pentru o noapte de odihnă. Am lăsat maşina să se odihnească peste noapte şi după cei 800 kilometri parcurşi în acea zi în parcarea spaţioasă şi gratuită a hotelului, preferând să ieşim pe jos la plimbare prin centrul oraşului şi pentru a lua masa la un restaurant, ales la inspiraţie, care s-a dovedit a fi exact pe gustul nostru.

În cea de a doua zi am plecat la ora 09.10 din parcarea hotelului ACR Palas, deja nervoşi după surpriza neplăcută avută cu micul dejun penibil oferit de acest hotel şi cu dezorganizarea totală întâlnită acolo, cu lipsa oricărei distanţări fizice între turiştii cazaţi în hotel, periculoasă pentru sănătatea noastră în plină pandemie. Încă regretam timpul pierdut aiurea. Pentru noi ar fi fost mai avantajos să plecăm la drum imediat ce ne-am trezit, în fine, reformulez: am fost treziţi prin „amabilitatea” bulgarilor gălăgioşi pe care i-am avut vecini :D şi să oprim să mâncăm oriunde altundeva şi să beau, doar eu, o cafea adevărată.

Alegerea vămii. Ani la rând am ales fără vreo umbră de îndoială vama de la Hamzabeyli – Lesovo şi am fost mai mereu mulţumiţi, deoarece această vamă micuţă a fost mereu foarte liberă. Prin 2019 a început modernizarea şi mărirea acesteia, iar lucrările nu fuseseră finalizate nici măcar în septembrie 2020. La dus am pierdut enorm de mult timp în această vamă – preferata mea, care însă, de această dată, m-a dezamăgit. Bulgarii nu prea aveau chef de muncă, pentru că altfel nu-mi explic de ce a durat atât de mult trecerea în Turcia, în condiţiile în care numărul de maşini nu era foarte mare. La turci a mers atunci mai repede, dar au creat o mare nebunie băgând de-a valma autoturismele şi camioanele pe aceeaşi unică bandă. În plus, aveam informaţii din surse diverse cum că vameşii bulgari exagerează cu controalele la întoarcerea din Turcia, în special în cazul turiştilor români.

Toate acestea, precum şi faptul că făcusem intermediara în Edirne, ne-au determinat să ne îndreptăm spre vama de la Kapikule – Kapitan Andreevo, pe unde nu mai trecusem de foarte mulţi ani, aproape zece. Şi referitor la această vamă aveam ceva emoţii după ce primisem din ţară mesaje de avertizare cum că aici s-ar crea cozi mari de autocare şi că timpii de aşteptare ar fi mult crescuţi, dar ne-am încercat norocul. Vorba vine „noroc” , deoarece pentru noi a fost ghinion curat şi pagubă pe toată linia :((.

În nici douăzeci de minute de la plecarea din parcarea hotelului am fost în vamă. Ceva maşini, puţine, nimic de speriat. Eu mă aşteptam să fie şi mai liberă vama, având în vedere ora matinală (09.30) la care ajunsesem. Am trecut destul de repede de primele ghişee, dar m-am blocat la penultimul, când am primit înapoi paşaportul cu menţiunea că am o amendă de achitat la ghişeul HGS/OGS din cadrul vămii. Nu mai înţelegeam nimic. Mă ştiam cât se poate de în regulă cu plata taxelor de autostradă. Mereu avusesem mare grijă să am credit suficient în contul HGS sau să reîncarc în termenul legal dacă am înregistrat depăşiri. Trag maşina pe partea dreaptă, cât să nu încurc circulaţia şi mă duc pe jos la ghişeul respectiv să clarific problema. Intru acolo şi găsesc un nene, fără mască L, îi dau certificatul de înmatriculare al maşinii şi paşaportul meu, butonează el ceva la un calculator şi îmi spune: „Problem! OGheSe! ” apoi îmi scrie pe o hârtie că trebuie să îi dau 94 lire turceşti drept amendă. Măi să fie! Scot şi eu telefonul din geantă, pornesc datele mobile şi mă conectez la contul HGS încercând să-i arăt omului că nu am nicio datorie, ba mai am şi destui bani în cont, suficienţi pentru încă o plimbare pe acelaşi traseu şi anul viitor. Ăla o ţinea una şi bună că trebuie să plătesc. Ce să fac? Mă resemnez şi scot cardul bancar din portofel, dar tipul mă refuză şi îmi cere să plătesc cash, după care pleacă pentru că tocmai i se terminase hârtia de la imprimantă la câte amenzi tot printase pe ziua respectivă. Mă dă şi pe mine afară şi încuie coşmelia după care dispare. Eu stau şi socotesc că nu mai am la mine cash decât ceva mărunţiş, total insuficient. Mai aveam eu nişte bani turceşti, dar erau puşi într-o carte să nu se şifoneze tocmai pe fundul valizei şi nu erau pentru amenzi, ci suvenir pentru un prieten colecţionar de bancnote cât mai noi şi mai puţin circulate.

Întreb în stânga şi în dreapta unde găsesc un bancomat pentru a mai retrage nişte lire. Voiam să rezolv mai repede problema şi să plecăm mai departe. Găsesc ATM-ul unei bănci la parterul unei clădiri ceva mai îndepărtate dar tot în cadrul vămii, scot 200 TL, să fie, şi mai plătesc şi 10 TL comision bancar, deşi până atunci toate retragerile făcute cu acelaşi card nu fuseseră comisionate deloc. Mă întorc să plătesc. Tipul încă nu se întorsese, dar mai erau doi noi clienţi la coadă. Am apucat să fumez şi o ţigară până să apară funcţionarul. Am intrat în vorbă cu cel mai tânăr, în engleză, încercând să înţeleg totuşi ce amendă plătesc, eu simţindu-mă vinovată că am „furat” un soi de radar chiar cu o seară înainte, dar parcă nu mă aşteptam să fie turcii atât de operativi fiind şi weekend. Celălalt turc mă lămureşte repede că amenzile pentru viteză nu vin mai devreme de o lună şi îmi arată că el avea vreo trei-patru chitanţe de plată :D, iar în cazul meu cel mai probabil este vorba de o trecere pe o poartă OGS şi aşa a fost chiar dacă atunci nu îmi aminteam când am comis-o. Într-un final reuşesc să plătesc, imi iau actele şi chitanţa şi plec. Chitanţa mi-a fost imediat cerută la ultimul ghişeu, acela la care se verifică dacă ai toate ştampilele în regulă.

Abia la ceva timp după ce am ajuns acasă am reuşit să elucidez problema, după ultima actualizare a contului HGS cu ultimele treceri. Era vorba de o taxă neplătită pentru traversarea podului Fatih Sultan Mehmet peste Bosfor din 19 mai 2018! Acolo nu mai sunt de mulţi ani porţi de taxare, acestea fiind desfiinţate în încercarea de a fluidiza traficul din Istanbul şi înlocuite cu un sistem complex de camere, iar trecerea prin dreptul camerelor se face doar reducând puţin viteza. Marcajele HGS şi OGS sunt desenate pe asfalt, dar în balamucul de acolo este foarte posibil să fi circulat pe o bandă greşită. Bine şi ideea de bandă de circulaţie acolo este doar o noţiune teoretică, deoarece întotdeauna vor fi mai multe rânduri de maşini simultan decât benzi de circulaţie desenate pe asfalt. Cum încap toţi fără să se tamponeze reciproc, rămâne unul din misterele Istanbulului :D. Mi-am amintit că am sesizat atunci că nu mi-a fost retrasă din cont taxa aferentă trecerii peste pod, dar nu m-am agitat deloc, crezând că a fost gratis pentru că am trecut într-o zi de mare sărbătoare naţională în Turcia :D (19 mai - ziua tineretului şi sportului). Aşa am ajuns să plătesc în 2020 93,50 TL în loc de 8,75 TL cât ar fi costat cu doi ani înainte dacă treceam pe banda care trebuia. Greşeala şi neatenţia se plătesc, dar nu-mi pare rău deloc pentru banii daţi.

Trecerea prin partea turcească a vămii de la Kapikule nu ar fi durat mai mult de 15 minute dacă nu ar fi fost povestea cu amenda.

Ajungem apoi şi în partea bulgară, unde iar nu erau prea multe maşini. La primul ghişeu am achitat 3 euro (sau 6 leva) taxa de dezinfecţie pentru că doar intram în Uniunea Europeană :D. A urmat controlul paşapoartelor şi al bagajelor, unde o vameşă m-a pus să deschid portbagajul şi s-a uitat puţin la bagaje.

La următorul ghişeu îmi sunt din nou controlate documentele şi primesc înapoi doar paşaportul soţului şi un bilet prin care eram trimisă la un alt ghişeu, „fiscal” , pentru a recupera talonul maşinii şi paşaportul meu după ce plăteam nu ştiu ce amendă. Deja începusem să mă enervez. Dau eu să scot maşina în lateral pentru a nu bloca culoarul cât timp mă duc să plătesc, când mă trezesc că strigă bulgarul după mine că să mă opresc, în fine, oricum nu plecam nicăieri, şi să dau jos din maşină toate bagajele şi să le pun pe o masă. Prima întrebare pe care mi-a adresat-o a fost dacă am marfă. Răspunsul meu categoric negativ nu a făcut decât să-l enerveze. Deja aveam o senzaţie neplăcută de deja vu. Tocmai pentru a evita să fiu supusă unor asemenea măgării am schimbat la întoarcere vama, dar se pare că degeaba am vrut eu să scap de dracu, că am dat peste tată-său :((. Schema era simplă şi eu o mai văzusem şi cu alte ocazii. Ei te întreabă dacă ai marfă şi dacă răspunsul este pozitiv, dai banul şi ei doar mimează un control de suprafaţă al bagajelor, mai mult la mişto, chiar dacă maşina dă pe dinfară de cumpărături de tot felul, şi treci repede. În caz contrar, de ciudă că nu le pică nimic, încep să tot caute nod în papură, în speranţa că vor găsi ceva. Eu nu mă simţeam câtuşi de puţin vinovată cu ceva, aveam multe bagaje pentru că veneam după o vacanţă de trei săptămâni, aveam multe haine purtate, iar cumpărături făcusem chiar mult mai puţine ca alte dăţi, oricum nimic confiscabil. Departe de mine gândul de a plăti bani aiurea numai pentru a-i îngrăşa pe bulgari. Însă circul şi bătaia de joc care au urmat mi-au întrecut şi cele mai urâte vise. După ce mi-au scotocit cu nădejde toate bagajele, fiecare valiză şi fiecare sacoşică, răscolindu-mi inclusiv lenjeria intimă folosită, fără mănuşi şi fără mască de protecţie – o chestie care m-a enervat maxim, mai ales acum în plină pandemie, au început să-mi cotrobăie prin maşină, mi-au desfăcut tapiţeria portbagajului sub care nu aş fi putut ascunde mai mult de o foaie de hârtie, au umblat prin sculele maşinii, apoi la roata de rezervă, ocazie cu care am aflat şi eu că aceasta este la locul ei în siguranţă, pentru că înainte de plecare nu avusesem timp să verific :D, au cotrobăit apoi prin buzunarele de la toate uşile, prin torpedo şi alte spaţii de depozitare din interiorul maşinii. Şi eu şi soţul am purtat permanent măşti de protecţie şi acestea ne-au mai mascat grimasele cauzate de nervii, revolta şi scârba maximă în faţa unui asemenea comportament abuziv şi incalificabil.

Cireaşa de pe tort a fost când au luat la puricat geanta mea şi borseta soţului, evident, fără a ne cere permisiunea. Am turbat văzându-i cum umblă prin poşeta mea cu labele lor jegoase şi am fost la un pas să explodez. Exprimarea mea poate părea prea dură, dar acesta este purul adevăr, cât timp nu am văzut pe cineva să poarte vreo mănușă sau să folosească măcar o picătură de gel dezinfectant. În atâţia ani de când suntem împreună soţul meu nu şi-a permis niciodată să umble în geanta mea, nici măcar atunci când îl rugam eu să scoată telefonul care suna sau altceva.

Extrem de dezamăgiţi că nu au găsit absolut nimic de care să se lege, într-un final au renunţat şi ne-au făcut semn că putem să ne strângem bagajele înşirate peste tot. Ne-am chinuit să le facem loc în maşină, evident că nu au mai încăput cum trebuie, dar am mai aruncat şi umplut şi bancheta din spate şi spaţiul din spatele scaunelor din faţă. După ieşirea din vamă am oprit pentru a dezinfecta tot ce puteam prin interiorul maşinii, tot ce văzusem că fusese atins de către vameşi, am aruncat şi paşapoartele într-o punguţă, deoarece nu ne mai erau de folos la acel drum şi am aerisit maşina. La cât spirt am pulverizat prin maşină, mă şi mir că nu mi-a crescut alcoolemia.

Degeaba ne-am bucurat toţi în ianuarie 2007 de multdorita intrare în UE, dacă, după atâţia ani de la aderare, cetăţenii români, chipurile cetăţeni europeni, încă pot fi supuşi unor asemenea tratamente umilitoare, culmea tot într-un stat membru UE şi nimeni să nu se sesizeze :(. A fost, de departe, cea mai nenorocită şi umilitoare experienţă trăită de mine vreodată în vreo vamă, indiferent de ţară sau de continent. Cu greu aş putea descrie în cuvinte, folosind doar cuvinte din dicţionar, desigur, cele simţite şi gândite atunci, cu câte urări de sănătate şi prosperitate cât să le ajungă pentru mai mulţi ani i-am blagoslovit pe respectivii şi cum m-am jurat atunci că nu-mi mai trebuie să merg vreodată în Turcia cu maşina personală dacă va trebui să reeditez la întoarcere un asemenea episod de coşmar. Nu voi putea uita vreodată această experienţă, dar nervii mi-au mai trecut din octombrie anul trecut până acum şi am planificat o nouă vacanţă în Turcia pentru la toamnă, însă acum ŞTIU că trecerea vămii turco-bulgare se poate transforma oricând într-o batjocură totală şi voi aborda cu mai mult calm problema, chiar apelând la pastile.

După circul cu controlul ultramegavigilent, eu a trebuit să văd şi ce amenzi le datorez la ghişeul fiscal. Eram atât de supărată şi enervată încât m-a bătut gândul să renunţ şi la acte şi la tot şi să plec dracului mai repede acasă. Le lăsam cu drag amintire talonul maşinii, pe care îl puteam declara pierdut şi scoteam altul în ţară, la fel şi paşaportul meu, care mai avea mai puţin de un an şi jumătate până să expire, oricum trebuie să scot altul dacă vreau să plec iar în toamnă, iar la Giurgiu ne puteam legitima cu cărţile de identitate.

Chiar dacă ei s-au purtat mizerabil cu noi, eu sunt o persoană corectă şi responsabilă, aşa că am încercat să mă calmez şi m-am dus să-mi achit datoriile, chiar dacă nu aveam nici cea mai mică idee despre ce ar putea fi vorba. Ştiam dinainte de a pleca în vacanţă că bulgarii au introdus acest nou sistem de colectare a amenzilor în vamă, dar speram că am scăpat atunci când la dus am reuşit să trecem fără probleme prin vama de la Lesovo-Hamzabeyli, chiar dacă alţii aflaţi în faţa noastră au fost puşi să plătească diverse. Cel mai probabil era vorba de vreo amendă pentru viteză.

La ghişeul fiscal am aflat doar că am o amendă neplătită de 400 BGN pentru viteză, pe care o pot plăti acolo pe loc cu o reducere de 30%, adică doar 280 BGN sau în sumă integrală după mai mult de 14 zile. Nu am primit niciun proces verbal sau alt document prin care să mi se dovedească vinovăţia, o fotografie cu maşina sau ceva similar, din care să reiasă ziua, ora şi locul în care s-a produs încălcarea. Cu greu am reuşit să înţeleg de la ei că s-ar fi întâmplat cândva în anul 2019 la Ruse la un Lukoil, probabil ce de la Metro Ruse, nu ştiu. Probabil acolo era camera, pentru că îmi pare greu de crezut să fi intrat sau ieşit dintr-o benzinărie cu o viteză mult peste limita legală şi oricum eu nu am alimentat vreodată de la alt Lukoil pe teritoriul Bulgariei în afara celui aflat la graniţa cu Turcia. Tipul a întors spre mine monitorul calculatorului, eu am băgat capul prin ghişeu, dar în cele câteva secunde cât mi-am putut ţine respiraţia nu am reuşit să disting decât numărul maşinii mele şi suma. Nici la acel ghişeu, la fel ca în toată vama, niciunul dintre angajaţi nu purta mască de protecţie, eu aveam, dar nici măcar cu mască nu intenţionam să respir acelaşi aer cu respectivul aflat într-o coşmelie. Am plătit în orb suma cerută, cu card bancar, şi am primit o chitanţă din care nu am reuşit să aflu mai multe. Nu am vrut să mă mai complic şi nu-mi doream altceva decât să înceteze mai repede tot acel coşmar şi să ajung acasă, unde nu tuşeşte nimeni în faţa mea şi nu încearcă nimeni să mă umilească şi să mă jumulească de bani, cu sau fără motiv.

Mi s-a părut că a durat o veşnicie traversarea ambelor vămi. În realitate, a durat cam două ore maxim două ore şi zece minute. Am fi trecut mult mai repede dacă nu am fi avut toate aceste neplăceri.

Ne-am reconfigurat din mers traseul şi am pornit la drum. Măcar de grija vignetei bulgăreşti scăpasem după ce achiziţionasem online varianta pe 30 de zile încă de la plecare, pentru a acoperi întreaga perioadă a vacanţei, la preţul de 30 BGN, plătind cu card bancar pe site-ul oficial bg.toll.bg.

În ceea ce priveşte traseul de urmat prin Bulgaria după schimbarea vămii, amândoi am fost de acord încercăm o combinaţie, să mergem pe autostrada A4 spre Sofia până la întersecţia cu autostrada A1 (Sofia-Burgas), apoi pe A1 spre Burgas până la intersecţia cu drumul 7 şi de acolo pe traseul nostru obişnuit şi bine cunoscut. Am aruncat doar o singură privire pe hartă, am înţeles ce am de făcut şi am pornit la drum, condusul pe autostradă neridicând niciun fel de probleme. Nu aveam ce să greşesc, unde să mă rătăcesc şi nu aveam nevoie de GPS. Soţul se plictisea alături şi tot butona telefonul, între timp venindu-i ideea să scurtăm drumul pe la Dimitrovgrad. Mi-a arătat din nou harta şi am înţeles şi eu că suma lungimii a două laturi ale unui triunghi (chiar dacă ambele în regim de autostradă) este mai mare decât lungimea celei de a treia laturi. Nu, nu am încercat să aplic teorema lui Pitagora :D, că aia este diferită şi nici nu era un triunghi dreptunghic în cazul nostru. Am fost şi eu de acord cu varianta mai scurtă propusă.

După Harmanlî am început să urmăresc indicator de Dimitrovgrad urmând să părăsesc autostrada A4, să intru pe drumul 5 şi să continui apoi pe E 85 până la intersecţia cu A1. Deloc surprinzător, prea ne merseseră toate prost încă de la prima oră a dimineţii, ca să sperăm că va merge ceva cum trebuie mai târziu :D, după Dimitrovgrad am găsit lucrări şi drumul închis undeva înainte de Byal Izvor, am întors, am încercat o altă variantă mergând ceva vreme pe drumul 663. Eu deja aveam impresia că voi ajunge înapoi la Edirne după direcţia în care mergeam. Am pus Yambol pe GPS şi am urmat indicaţiile acestuia şi ale soţului, chiar dacă habar nu aveam pe ce drumuri judeţene sau comunale ajunsesem să merg, măcar părea că mă îndrept în direcţia corectă, spre nord. Spre ruşinea mea, nu am reuşit să identific pe hartă coclaurile pe unde am umblat şi oricum nu am intenţia de a recomanda cuiva această variantă aiuristică. Trebuia să îmi amintesc de Bulgaria cea mereu surprinzătoare. Cui i-or mai trebui „scurtături” , ca mine să păţească! Cert este că am reuşit până la urmă să intru în autostrada Sofia – Burgas pe care am mers până la intersecţia cu drumul 7, undeva în apropiere de Yambol, când deja ştiam clar unde sunt şi încotro să apuc.

Aveam o durere cumplită de cap după toate cele întâmplate aşa că m-am grăbit să opresc la OMV Yambol, aşa scrie pe bon că se numeşte, dar este vorba de acel OMV aflat în câmp, mai aproape de Zimniţa după mine. Aveam nevoie de o cafea bună ca de aer. Nu am vrut să alimentez acolo, deşi o făcusem cu alte ocazii în trecut. Acum eram însă prea supărată şi nu intenţionam să mai las niciun ban în Bulgaria mai mult decât strictul necesar, iar motorina turcească de la Gelibolu îmi ajungea, la limită, să ajung la Bucureşti.

Cu ocazia opririi la benzinărie am făcut şi schimb de locuri, trecând soţul meu la volan, care a condus maşina până acasă. Ne-am continuat drumul pe traseul nostru preferat: Kotel – Omurtag – Târgovişte – Razgrad – Ruse – Giurgiu – Bucureşti. Drumul a fost ok, aşa cum îl ştiam, fără nicio surpriză. Am stat din nou foarte puţin la semaforul de la Ticha, care parcă se mutase faţă de unde era la dus în urmă cu trei săptămâni, semn că lucrările avansaseră între timp. După ce plătisem amenda de peste 140 euro pentru viteză, cu reducere inclusă, care este posibil să fi fost reală şi luată pe merit, tot drumul prin Bulgaria am fost cu ochii în şapte după radare şi camere de trafic şi m-am transformat în Woody, ciocănitoarea Woody, desigur, stresându-mi soţul că să meargă mai încet, nedorind să devin sponsor activ al bugetului Bulgariei.

Trecerea prin vama de la Ruse – Giurgiu a fost lejeră, ca de obicei. La ora 16.25 plăteam taxa de pod de 2 euro (sau 4 BGN) şi o oră şi un sfert mai târziu eram în faţa blocului.

Aceasta a fost povestea drumului de întoarcere de la Bodrum acasă, o experienţă neplăcută faţă de altele similare. Schimbarea punctului de trecere a frontierei dintre Turcia şi Bulgaria s-a dovedit o decizie proastă, îmi asum vina de a fi insistat pentru această schimbare. Cel mai probabil aş fi plătit amenzile datorate şi în cealaltă vamă, unde nu ştiu dacă ar fi fost mai bine sau la fel de rău, dar măcar nu ne dădeam peste cap traseul de traversare a Bulgariei şi nu parcurgeam aproximativ 40 kilometri în plus pe coclauri bulgăreşti.

Voi recomanda oricând cu încredere traseul parcurs prin Turcia, pe care l-am descris mai sus, o variantă tot mai bună de la un an la altul, iar pentru traversarea Bulgariei eu recomand traseul prin Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo, cel parcurs integral la ducere.

Per total, pot spune că a fost o vacanţă neaşteptat de frumoasă petrecută într-un context destul de nefavorabil. Nici măcar neplăcerile de la drumul de întoarcere nu au reuşit să ne umbrească bucuria vacanţei. Aş fi regretat dacă nu aş fi plecat în Turcia în 2020 de teama acestui virus nenorocit care ne-a dat tuturor planurile şi vieţile peste cap. A fost un tur de forţă pentru noi care suntem obişnuiţi cu vacanţe ceva mai statice, un circuit de peste 3.350 kilometri, am descoperit multe locuri noi, deosebit de frumoase, dar am reuşit să ne şi odihnim şi să ne încărcăm bateriile, pentru că aveam mare nevoie după un an dificil pentru noi.

Am ezitat şi am tot amânat să postez acest articol, pe care nu l-am scris cu aceeaşi bucurie ca în cazul altor articole de acest gen scrise anii trecuţi şi sigur acest lucru se simte, dar am considerat util ca şi unele aspecte mai puţin plăcute să fie spuse şi expuse public.

Vacanţe plăcute tuturor!


---
Trimis de nicole33 in 20.04.21 00:06:17
Validat / Publicat: 20.04.21 01:51:47
VIZUALIZĂRI: 6891INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania, EAU, Iordania, R. Dominicană, Serbia, Egipt, Tunisia
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
37 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Drumul spre casă Bodrum, ne revedem curând!
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 156400 PMA (din 105 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

37 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 37
micutzuscris / TELEFON [20.04.21 08:05:01] »

Salut. Citit și votat cu placere toate articolele tale despre vacanta petrecuta în Turcia. Iti dau perfecta dreptate în privința faptului ca nu te poți plictisi niciodată pe litoralul turcesc, mai ales dacă te muti dintr-o stațiune în alta. Nu prea mai sant adeptul conceptului all inclusive , dar sa nu uitam ca în Turcia acest serviciu este emblema ospitalității otomane. Singurul regret ar fi ca nu ne-am întâlnit pe acele meleaguri, fiind la câțiva km depărtare unii  de alții. Toate cele bune.

Yoda [20.04.21 09:19:02] »

@nicole33:  Referitor la amenda, cred ca ati luat-o mai degraba la Lukoilul care este la iesirea din BG, pe sensul de mers catre pod. Uite aici semnul de radar si putin mai incolo este si Lukoilul: google.com/maps/@43.84064 ... !7i16384!8i8192

400 BGN inseamna ca ati depasit viteza cu 41 - 50 km/h.

"BGN 300 for exceeding the speed limit with 31 to 40 km/h; BGN 400 for exceeding the speed limit with 41 to 50 km/h; BGN 600 for exceeding the speed limit with more than 50 km/h and for each next 5 km/h of exceeding the speed limit with more than 50 km/h the fine shall go up by BGN 50"

kgmp-legal.com/en/traffic ... nes-in-bulgaria

nrs [20.04.21 09:47:34] »

ce inseamna obisnuinta! eu am trecut o singura data prin Hamzabeyli si mi-a fost de ajuns. bine pt mine este un pic peste mana preferand sa ies din tara pe la Calafat, iar in Kapikule am avut tot felul de intamplari care am invatat in timp cum sa le rezolv (de fapt probleme apar in Kapitan Andreevo). oricum se pare ca pentru multi concediul din 2020 a fost ca o descatusare dupa anul ciudat!

Yoda [20.04.21 10:46:22] »

@nicole33:  Scuze, m-am luat cu amenda si am uitat sa spun: "Felicitari pentru review! ".

Iar despre controlul bulgarilor - de fapt nu este decat o sicanare a unor ghertoi - nu pot sa spun decat ca am trecut si eu prin asta si in 2018 si in 2019 si i-am injurat cu voce tare (in romaneste desigur, in timp ce incercam sa-mi aranjez din nou bagajele). Pe urma, radeam cu sotia si i-am spus ca-i inteleg pe bulgari, pentru ca sunt sigur aratam foarte suspecti de a fi traficanti (bine ca n-au chemat trupele speciale). Iar daca nu aratam foarte suspecti, atunci mai mult ca sigur ca suntem foarte antipatici.

La ora 12.20 am intrat la Aydın pe autostrada O 31 (Aydın – Izmir),

parcurgând cei o sută de kilometri ai acesteia până la Ișikkent în 37

minute.​​

Ati mers destul de repejor.

Mihai18 [20.04.21 14:46:17] »

    Interesant rewievul.  

    Dau filele timpului înapoi și parafrazez ecoul dv. ​ din 20. VII. 2016 scris la rewievul meu „Istanbul - excursie cu peripeții și necazuri” Acel ecou l-ați început astfel „Curat ghinion, finule” Roata morii se-nvertește și acum este rândul meu să scriu „curat ghinion, nașă”

    Este de notorietate că sunteți o iubitoare a Turciei​ unde ajungeți cu autoturismul și aveți o vasă experiență în asemenea drumeții. Totuși, nu aduce anul, ce aduce ceasul. Vă înțeleg starea de disconfort pe care ați avut-o la întoarcere. Cu mașina am tranzitat Bulgaria de peste 10 ori și uneori nu am fost scutit de neplăceri sau incidente cu polițiștii ori vameșii bulgari. Pot să descriu multe exemple dar numărul de caractere ar avea dimențiunea unui rewiev.

    Mă întorc la rewievul dv. ​ Vă compătimesc prin câte „furci caudine” ați trecut și totuși ați reușit să treceți prin ele. Părerea mea este că ați putut pentru că aveți o gândire flexibilă, viteză în luarea unor decizii bune în situații dificile, un organism sănătos și bine echilibrat.  

    Nu renunțați la excursii cu mașina. Țineț-0 tot așa pentru că noi doi așa am fost ursiți de la naștere.

    Vă urez numai bine. ​

​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [20.04.21 23:53:56] »

@micutzu:  

Iti dau perfecta dreptate în privința faptului ca nu te poți plictisi niciodată pe litoralul turcesc, mai ales dacă te muti dintr-o stațiune în alta.

Mereu am schimbat hotelul şi deseori şi staţiunea, iar variaţiile sunt binevenite. Anul trecut am cam exagerat cu schimbările, distanţele au fost mai mari ca de obicei, cinci au fost cam multe, patru ar fi fost perfect, dar întregul circuit a fost planificat şi rezervat înainte de a începe nebunia. Ştiu că şi ţie îţi plac combinaţiile de acest gen . ​

Nu prea mai sant adeptul conceptului all inclusive , dar sa nu uitam ca în Turcia acest serviciu este emblema ospitalității otomane.

Într-adevăr, nu turcii au inventat all inclusive-ul, dar ei l-au ridicat la rang de artă. Nici în Caraibe nu am fost încântată de all inclusive cum am fost de fiecare dată în Turcia.

​Noi suntem fani all inclusive deja de prea mulţi ani​, simt că ar fi timpul să renunţăm, dar obiceiurile se schimbă mai greu după o anumită vârstă.

Singurul regret ar fi ca nu ne-am întâlnit pe acele meleaguri, fiind la câțiva km depărtare unii  de alții.

Am fost în acelaşi timp în Fethiye, m-aş fi bucurat să ne întâlnim acolo, însă am aflat prea târziu după ce voi ajunseserăţi deja acasă, iar eu urma să trec din nou prin Fethiye pentru a ajunge în Oludeniz. Poate anul acesta nu vom rata întâlnirea, dacă alegi din nou Turcia. Eu mi-am propus să revin în zonă la sfârşit de ​septembrie.

Mă bucur că ţi-au plăcut poveştile mele din Turcia. Eu încă le aştept pe ale tale

Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou! ​​​​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [21.04.21 00:16:35] »

@Yoda:  

Referitor la amenda, cred ca ati luat-o mai degraba la Lukoilul care este la iesirea din BG, pe sensul de mers catre pod. Uite aici semnul de radar si putin mai incolo este si Lukoilul

Cred că ai dreptate, uitasem de acel Lukoil, chiar dacă mereu am trecut pe lângă el, neavând altă variantă .   Am văzut acum pe hartă şi restricţia de 50, stupidă în opinia mea. Eu ştiam că acolo limita este de 80. ​ Camera nu am văzut-o atunci când trebuia

400 BGN inseamna ca ati depasit viteza cu 41 - 50 km/h.

M-am documentat şi eu după ce am ajuns acasă şi m-am lămurit.

Am scris şi în articol că îmi asum greşeala, că este foarte posibil ca vina să fie reală, dar pe mine m-a deranjat faptul că am plătit amenda orbeşte, fără un proces verbal, fără o poză, fără să ştiu exact ziua, ora, locul când s-a întâmplat​.

Ati mers destul de repejor.

Sinceră să fiu, nu mi-am dat seama , de vină sunt turcii şi drumurile lor prea perfecte. Timpii i-am luat ​după trecerile prin porţi din contul HGS.

=​

În legătură cu excesul de zel eu consider că este un abuz. L-aş înţelege doar în cazul în care ar avea anumite informaţii în legătură cu situaţii speciale​. Nu cred că m-au bănuit că ascund vreun migrant în poşetă sau vreo mitralieră în borseta soţului . Este prima dată când o păţesc de o asemenea manieră. Până acum doar am asistat la faze de genul ăsta întâmplate altora. Şi mi s-a întâmplat şi într-o perioadă în care aş fi dorit să intru în contact cu alte persoane cât mai puţin posibil sau deloc.

Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, lămuriri, vizită şi ecou! ​​​​​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [21.04.21 06:18:53] »

@nrs:  

ce inseamna obisnuinta! eu am trecut o singura data prin Hamzabeyli si mi-a fost de ajuns.

Corect! Nu întâmplător se spune că "drumul cunoscut este cel mai scurt" . După ce de-a lungul anilor am încercat mai multe variante de traversare a Bulgariei, ne-am oprit la varianta care ni s-a părut cea mai avantajoasă pentru noi şi am tot repetat-o  iar şi iar, inclusiv în cazul vizitelor în staţiunile din sudul Bulgariei.

Trecerea prin mica vamă Lesovo - Hamzabeyli a fost de cele mai multe ori lejeră​, mult mai puţin aglomerată decât cea de la Kapitan Andreevo - Kapikule.  

Tu foloseşti alt traseu, avantajos pentru tine, tu profiţi de mulţi kilometri de autostradă, dar eu nu aveam ce căuta la Sofia . Îţi aminteşti că am vorbit şi cu tine înainte de plecare şi te-am întrebat cum a fost vama la întoarcere, dar până la urmă totul ţine de noroc. ​

oricum se pare ca pentru multi concediul din 2020 a fost ca o descatusare dupa anul ciudat!

O, da! 2020 a fost un an foarte greu pentru mulţi, cu mult stres, cu multe dezamăgiri.

​M-am bucurat mult că s-a terminat, că am reuşit să scăpăm sănătoşi din toată nebunia şi că am reuşit să plec măcar în ultima vacanţă planificată după alte patru amânate/anulate, deoarece aveam mai multă nevoie ca niciodată să-mi încarc bateriile​.

Am sperat că anul acesta va fi mai bine, deşi văd că nebunia continuă, dar eu sunt totuşi optimistă​, chiar dacă nu mai am acelaşi entuziasm ca altă dată.

Îţi mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! ​​

​​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [21.04.21 06:39:26] »

@Mihai18:  

Interesant rewievul.

Nu ştiu cât a fost de interesant, dar pentru mine a fost puţin diferit de altele în care povesteam cu drag despre drumurile prin Turcia. Din păcate, anul trecut, drumul de întoarcere acasă mie mi-a lăsat un gust tare amar. Alte dăţi era doar tristeţea că s-a terminat vacanţa, însă acum au fost mult mai multe...

Roata morii se-nvertește și acum este rândul meu să scriu „curat ghinion, nașă”

Corect, ai dreptate.

Totuşi, situaţia este puţin diferită. Eu cred în continuare că situaţia în care te-ai aflat tu atunci a fost mult mai dificilă. După ce ai fost într-un loc nepotrivit în cel mai nepotrivit moment din ultimii câţiva zeci de ani, ai mai avut şi acea problemă de sănătate, care ţi-a sporit teama şi senzaţia de neajutorare, dar totul este bine când se termină cu bine.

Pe mine ghinionul m-a afectat doar financiar​. Am pierdut nişte bani, ne-am enervat şi revoltat în faţa abuzurilor.

​Dar am avut norocul de a ne întoarce sănătoşi după o vacanţă de trei săptămâni în plină pandemie, după ce am umblat prin cinci hoteluri de sejur, plus alte două de tranzit, intrând în contact cu mulţi oameni, posibil periculoşi pentru noi, unii respectând regulile de protecţie, alţii nu.

Cu mașina am tranzitat Bulgaria de peste 10 ori și uneori nu am fost scutit de neplăceri sau incidente cu polițiștii ori vameșii bulgari.

Şi noi avem multe drumuri în Turcia la activ, au mai fost mici probleme, este greu să fie totul perfect, însă aşa ceva nu mi s-a întâmplat niciodată până acum. Se pare că toate au un început, iar acum ştim la ce să ne aşteptăm, ştim că se poate şi aşa, chiar dacă sperăm să nu reedităm acest coşmar. ​

Nu renunțați la excursii cu mașina.

Nu renunţăm cât timp vârsta şi sănătatea ne vor mai permite efortul unor asemenea drumuri lungi şi obositoare​. Îmi place prea mult!

În această vacanţă m-am ambiţionat şi am condus mult mai mult decât alte dăţi, iar soţul a fost mândru de mine şi de cum m-am descurcat.

După o pauză de câţiva ani, ecou tău la un articol al meu m-a surprins plăcut . Ştiam că mă citeşti şi oricum nu puteai rata un articol despre Turcia

Îţi mulţumesc mult pentru vizită, aprecieri, urări şi încurajări​!

Multă sănătate, finule! ​​​

​​​​​​​​

webmaster [21.04.21 07:49:51] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Yoda [21.04.21 12:23:05] »

@nicole33:  

​Eu am o mica nelamurire: de ce de la Izmir nu ati mers pe O5, si pe urma, prin Bandirma sa o luati spre Gelibolu pe D200?

​Cred ca era mai scurt ca timp, chiar daca erau mai multi kilometri.

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [21.04.21 22:44:12] »

@webmaster:  

Mulțumesc mult!

m liviuscris / TELEFON [21.04.21 23:04:51] »

Nicole știi cum se spune nici o vacanta frumoasa fără peripeții.   Important este ca  totul e bine și ai tras linie la o superba și prelungita vacanta. Și eu am fost băgat la tunel de bulgari cu mașina la control și mie mi i s au desfăcut valizele de 2 ori. Și  după penultima vizita în Turcia din Octombrie încă aștept banii de la un accident avut cu 15 km pana la Ruse. Nu mai spun ca ei decontează la preturile lor. Nu a fost ceva grav asta  doar partea stânga ștearsă din fata pana în spate. Important ca am evitat ce putea fi mai rău. Și nu am pățit nici unul nimic.   Sa fim sănătoși și sa ne întoarcem în frumoasa Turcia.   Toate cele bune!  

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [21.04.21 23:07:39] »

@Yoda:  

Eu am o mica nelamurire: de ce de la Izmir nu ati mers pe O5, si pe urma, prin Bandirma sa o luati spre Gelibolu pe D200?

Sinceră să fiu, chiar la varianta asta nu m-am gândit​ .  

Dar recunosc că m-am gândit la o variantă chiar mai lungă, cu foarte mulţi kilometri de parcurs pe O5, inspirată de colegul NRS , însă soţul meu nici nu a vrut să audă să parcurgem o grămadă de drum în plus doar pentru a scoate exact acelaşi timp​ .

Să ştii că nu regret nicio secundă varianta aleasă, aceasta fiind pe gustul meu şi avantajoasă pentru mine. M-am bucurat de noua autostradă O 33 pe care am parcurs-o acum de la un capăt la altul, a fost foarte liber, vezi pozele în care nu prea apar maşini mai deloc , am putut recupera timpul pierdut în blocaj pe centura Izmirului, am avut ocazia să traversez din Asia în Europa pe la Canakkale, cum îmi place mie, chiar dacă a fost la Kilitbahir şi nu la Eceabat, oricum a fost bine că a durat mai puţin​ şi am savurat frumuseţea drumului dintre Eceabat şi Gelibolu, cel care urmăreşte îndeaproape linia mării, din nou pe lumină după mulţi ani când l-am tot făcut doar noaptea. Am tot scris pe aici că nu-mi plac traversările pe la Gelibolu, indiferent că sunt spre Cardak sau Lapseki, deoarece durează cel mai mult şi nu mă simt confortabil printre mastodonţii ăia (camioanele).

Cred ca era mai scurt ca timp, chiar daca erau mai multi kilometri.

Chestia asta cu timpul este discutabilă. Depinde mult de trafic, de eventuale blocaje/accidente neprevăzute, dar şi de viteza cu care mergem. Cu foarte puţine excepţii, noi mereu am scos timpi mai buni decât cei estimaţi de GPS; mai ales soţul, pentru că eu conduc mai încet. ​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [21.04.21 23:28:51] »

@m liviu*:  

Nicole știi cum se spune nici o vacanta frumoasa fără peripeții.   Important este ca  totul e bine și ai tras linie la o superba și prelungita vacanta.

Se pare că peripeţiile sunt sarea şi piperul unei vacanţe. Asta o spun acum când am revenit la sentimente mai bune . Dacă aş fi scris articolul imediat după revenirea în ţară, sigur ar fi conţinut multe bipuri, încât nu ar mai fi înţeles nimeni nimic.

Şi mie îmi place să văd mereu partea plină a paharului, în acest caz fiind vacanţa superbă în care am reuşit până la urmă să plec, după multe temeri şi incertitudini de tot felul. ​

Și eu am fost băgat la tunel de bulgari cu mașina la control și mie mi i s au desfăcut valizele de 2 ori.

Nu ştiam că au şi tunel?! La mine controlul a fost pe culoarul normal de trecere. M-au pus să scot toate, dar absolut toate bagajele din maşină şi să le înşir pe o masă lungă cu blat de tablă, ca să poată ei să cotrobăie mai uşor fără să stea aplecaţi. Dar, ghinion! , erau prea multe şi nu au încăput pe masă . ​

Îmi pare rău pentru accidentul suferit, dar important este că voi sunteţi ok. Tabla se repară. Nu era mai simplu să o faci pe CASCO aici în ţară decât să te complici cu bulgarii? Şi noi am avut o neplăcere ​acum trei-patru ani, nu a mai fost altcineva implicat, dar eu nu am avut chef să dau cu subsemnatul prin Turcia şi nu am riscat să semnez vreo hârtie scrisă într-o limbă necunoscută mie, aşa că am reparat maşina acasă după ce ne-am întors.

Sănătoşi să fim şi să revenim în Turcia cât mai curând! Mie deja îmi este tare dor

Îţi mulţumesc mult pentru vizită şi pentru ecou! ​​​​​

Mika [22.04.21 09:37:02] »

@nicole33:  Drum cu peripeții ați avut la intoarcere.   Am fost de cateva ori pe acest drum, dar cu  mulți ani in urmă, când nu era gata autostrada pâna la Canakkale.   Acum văd că se merge mult mai rapid, deși imi plăcea și drumul acela. Eu am plătit o amendă pentru viteză la turci, m-a prins la Izmir și până am ajuns le vamă amenda deja mă aștepta (cred că in vreo două zile). De acord cu tine cu drumul de la Eceabat la Gelibolu, este splendid, il parcurgeam de fiecare dată cu plăcere.

Credeam că bulgarii s-au mai schimbat și ei in bine, dar din ce spui văd că mai au mult de lucru. In ceea ce privește drumurile din Bulgaria, am rătăcit de atâtea ori... Nu era gata nicio autostradă, nu aveam GPS, eram cu harta in brațe, și mereu nimeream pe alt drum.

Am o intrebare, probabil ca ai mai scris despre asta, dar nu mai rețin. Cum este cu plata autostrăzii la turci? Cum se face acel cont HGS? Mi s-a făcut tare dor de Turcia! ​​

Mihai18 [22.04.21 13:58:29] »

@nicole33:  

    Rog pe Web să-mi tolereze această​ mică intrevenție off-topică. Voi scrie puțin dar cred că va fi util turiștilor.

    Dragă Nicole 33, omul cât trăiește învață, valabil și acum. Rog credeți-mă, măcr că sunt născut înaintea dv.

    La vamă, turistul trebuie să aive o​ față zâmbitoare, altfel vameșul se irită, pentru că acolo el se crede Dumnezeu.

    În practica lor există un regulament​ nescris, compus din 3 articole. Astfel.

        Art. 1. Vameșul are dreptate.

        Art. 2. Vameșul are întotdeauna dreptate​.

        Art. 3.   Când vameșul nu are dreptate, se vor aplica art. 1 și 2. ​

    Mulțumesc Web. ​​​​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [23.04.21 00:42:49] »

@Mika:  

De acord cu tine cu drumul de la Eceabat la Gelibolu, este splendid, il parcurgeam de fiecare dată cu plăcere.

Şi mie mi-a plăcut mereu să fiu atât de aproape de mare. La ultimele drumuri l-am parcurs noaptea şi nu este acelaşi lucru, totul este negru, ştii unde este marea, dar nu te poţi bucura de peisaje. ​

Am fost de cateva ori pe acest drum, dar cu  mulți ani in urmă, când nu era gata autostrada pâna la Canakkale.  

Eu am descoperit Turcia mai târziu, dar acest lucru nu m-a împiedicat să mă îndrăgostesc şi să revin iar şi iar...

Nici acum nu există autostradă până la Canakkale, probabil nici nu va fi pe drumul de coastă, dar fac mari progrese de la un an la altul. ​ După lăţirea drumului prin munţi, eu acum aştept deschiderea tunelurilor din zona Kucukkuyu şi inaugurarea podului peste strâmtoarea Dardanele şi ştiu că nu mai am mult de aşteptat .

In ceea ce privește drumurile din Bulgaria, am rătăcit de atâtea ori... Nu era gata nicio autostradă, nu aveam GPS, eram cu harta in brațe, și mereu nimeream pe alt drum.

Chiar şi când am avut GPS, am fost la un pas de a mă rătăci nu o dată din cauza acestuia. Tot harta pe hârtie este sfântă, în opinia mea. Cel mai mult ne-au încurcat devierile înfiorător de lungi atunci când drumul dorit de noi era închis pentru lucrări.

​Anul trecut am bănănăit pentru că am schimbat traseul din mers, a fost o decizie aproape spontană, nepregătită din timp de acasă. ​

Cum este cu plata autostrăzii la turci? Cum se face acel cont HGS?

În marea majoritate a cazurilor nu mai este posibilă plata cash şi atunci ai nevoie de acest HGS. Prima dată trebuie să te prezinţi la un oficiu PTT (poşta lor) cu certificatul de înmatriculare al maşinii şi cu paşaportul şi achiziţionezi un abţibild pe care îl lipeşti pe parbriz sub oglinda retrovizoare, acesta fiind ataşa contului creat. Prima achiziţie te costă aproximativ echivalentul a 10-13 euro, iar ulterior poţi să reîncarci cu ce sumă doreşti. La fiecare trecere creditul existent scade cu contravaloarea tronsonului de autostradă parcurs sau podurilor cu plată traversate​ etc. Este simplu.

Mi s-a făcut tare dor de Turcia! ​​

Şi mie

Îţi mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!

Profit de ocazie şi pentru a le ura multă fericire tinerilor şi Casă de Piatră! ​​​​

​​​​​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [23.04.21 00:52:49] »

@Mihai18:  

La vamă, turistul trebuie să aive o​ față zâmbitoare, altfel vameșul se irită, pentru că acolo el se crede Dumnezeu.

Ai mare dreptate, însă din păcate nu reuşesc întotdeauna să zâmbesc doar pentru a rezolva mai uşor o problemă.

În vama turcească mereu am zâmbit şi glumit cu turcii, le povesteam cât de mult îmi plac vacanţele petrecute în ţara lor, ce staţiuni am mai vizitat, dar totul era natural pentru că eram foarte sinceră, chiar aşa simţeam.

​Tot cu un zâmbet şi o glumă am primit adesea camere mai bune şi upgrade-uri gratuite, obţinând mai mult decât cei care puneau bani în paşaport .

Cu poliţia am procedat la fel şi am avut succes . ​

Acum în plină pandemie, cu masca pe figură, am sperat că nu vor resimţi faptul că îmi displace profund comportamentul lor, dar se vede că nu mi-a ieşit. ​

Îţi mulţumesc pentru sfat şi promit că voi ţine cont de el de acum înainte. ​​​​

ana anghelscris / TELEFON [25.04.21 09:07:12] »

Urâta experiența (cautatul prin bagaje). Noi pana acum 3 ani (când am mers ultima oară cu masina in Turcia) nu am patit așa ceva, ne întrebau doar "marfa? marfa? " și ne lăsau in pace.  Dacă ar fi corecți ar vedea cine e turist și cine tranzitează frecvent vama, in functie de ștampilele de pe pașaport.  

​Nici nu vreau sa ma gândesc ce înseamnă sa îmi scotoceasca cineva prin masina (fără masca și cu mâinile murdare), mai ales ca acum avem încă un copil (bebelus). Cred ca as mai pierde încă o ora sa șterg tot ce se poate.  

​Sper ca aceste "deprinderi" sa nu le aibă și la dus, deoarece ar fi un dezastru sa ne murdărească hainele înainte de concediu.

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.04.21 11:35:23] »

@ana anghel:  

Sper ca aceste "deprinderi" sa nu le aibă și la dus, deoarece ar fi un dezastru sa ne murdărească hainele înainte de concediu.

La dus nu au avut niciodată curiozităţi de niciun fel. Mai verificau existenţa vignetei bulgăreşti până a devenit electronică şi o verifică direct în sistem. ​

Nici nu vreau sa ma gândesc ce înseamnă sa îmi scotoceasca cineva prin masina (fără masca și cu mâinile murdare), mai ales ca acum avem încă un copil (bebelus). Cred ca as mai pierde încă o ora sa șterg tot ce se poate.  

Am fost dezgustată de acest comportament şi de iresponsabilitatea lor în plină pandemie. Paradoxal, în alţi ani normali, foloseau mănuşi atunci când cotrobăiau prin bagajele oamenilor şi tocmai acum, NU .

Ajunsă acasă, mi-am pus eu mănuşi pentru a sorta lucrurile înainte de a le băga în maşina de spălat​, am spălat şi hainele pe care nu le-am îmbrăcat în acest concediu, am pus şi mai mult dezinfectant de rufe ca de obicei la spălare.

Dacă ar fi corecți ar vedea cine e turist și cine tranzitează frecvent vama, in functie de ștampilele de pe pașaport.  

Ştampile de Turcia aveam şi eu destule pe paşaport, dar ei vedeau şi durata de la intrare până la ieşirea din ţară. Cei care "fac" Turcia​ în scop de business, ca să mă exprim elegant , nu stau niciodată mai mult de câteva zile, nicidecum două-trei săptămâni ca în cazul meu. Dar aceia cotizează şi scapă foarte rapid de "vigilenţa" controalelor.

Îmi doresc ca pe viitor tot mai puţini turişti români să fie supuşi unor asemenea abuzuri, dar am vrut să semnalez faptul că şi asemenea lucruri se pot întâmpla.

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! ​​​​​​

ValentinB_88 [14.06.21 08:50:30] »

Cum să scrii un review de la A la Z. Pui link de aici...

Felicitări.

nicole33scris / TELEFON CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.06.21 23:15:30] »

@Maskatu:

Nu am înțeles prea bine ce ai vrut sa spui.

Multumesc pentru vizita și pentru aprecieri

ValentinB_88 [15.06.21 08:50:30] »

@nicole33: Am vrut sa spun ca reviewul este foarte complet, corect, detaliat, ca la carte. Asa ar trebui sa fie toate. O inspiratie buna pentru noi toti. Ma sochezi cu punctele acumulate doar pe acest review. wow! Care este reteta succesului?

michaela_1961 [15.06.21 13:28:48] »

Buna Nicol!

Duminica aceasta plecam in Turcia. Cu traseul prin Bulgaria inca suntem in dispute, unii vor sa iasa pe la Kapitan Andreevo cu trecere prin Stara Zagora, altii prin Hamzabeyli urmand traseu tau prin Razgrad. Sa mai hotarasca si altii, aici chiar nu vreau sa ma bag, mi-e indiferent atata timp cat plec de acasa

pentru a acoperi întreaga perioadă a vacanţei, la preţul de 30 BGN, plătind cu card bancar pe site-ul oficial bg.toll.bg.

Merge si card in lei?! Nu cred, dar intreb si eu...

Referitor la cardul HGS ai scris:

"Prima achiziţie te costă aproximativ echivalentul a 10-13 euro, iar ulterior poţi să reîncarci cu ce sumă doreşti. "

Asta este minim suma cu care este incarcat cardul? Imi ajunge ntru Edirne - Izmir- Aydin - Marmaris - Kusadasi - Edirne?!

Multumesc mult!

nrs [15.06.21 13:48:06] »

iti pot raspunde eu?

da se poate plati cu card in lei, eu nu am card in valuta si a mers foarte bine

pentru autostrada pana la Marmaris si inapoi, adica sa nu mergi spre Istanbul, sunt de ajuns 70-100 TL chiar folosind portiunea noua care e scumpa O33 Menemen – Çandarli

ValentinB_88 [15.06.21 14:00:57] »

@michaela_1961: Pe site-ul BG TOLL poti plati cu cardul tau de salariu, sau orice card ai, chit ca este in RON. Asa am platit mereu la ei si nu am avut probleme. Se face conversie de la RON la leva lor.

Am scris mai multe detalii aici, daca doresti sa citesti. Am fost de curand.

vezi impresii

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
michaela_1961scris / TELEFON [15.06.21 14:05:15] »

@nrs & @ Maskatu, va mulțumesc mult pentru aceste informații valoroase! @Maskatu, mulțumesc mult ptr review, îl știu, l am salvat și tocmai ca nu l mai găseam! 😁

michaela_1961scris / TELEFON [15.06.21 14:31:49] »

@Maskatu: Aaa, și deci nu mai am ce lipi în parbriz, numai printata și probabil găsesc nr mașinii în baza de date. Zic bine? 🙊

ValentinB_88 [15.06.21 14:34:57] »

@michaela_1961: Nu stiu cum este la TURCI. Referitor la Bulgari, printezi ce iese si pui la tine in dosar, sau pastrezi mailul bine. Noi de cate ori am iesit, nu a cerut-o la vama. Este suficient sa platesti, apoi cand iti este scanat numarul sa fii ok.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ana anghel, m liviu, michaela_1961, micutzu, Mihai18, Mika, ValentinB_88, Yoda
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.150432109833 sec
ecranul dvs: 1 x 1