Zaga Zaga - un resort pentru toate vârstele

TIPĂREȘTE

Despre Zaga Zaga v-am mai povestit cândva, cred că prin vara lui 2020; cel puțin atunci l-am vizitat prima dată (vezi impresii). Ne pregătiserăm pentru o zi de plajă și bălăceală la piscină, însă furtuna ce ne-a prins pe la jumătatea drumului avea să ne schimbe total planurile, așa că ne-am ales „doar” cu o plimbare prin resort și o masă de pește, ambele impresionându-ne în mod deosebit. De atunci am mai revenit de 3-4 ori, de obicei ne opream să mâncăm sau să cumpărăm ceva zacuscă de păstrăv sau icre de sturion, în drumul dinspre alte destinații spre casă.

Supranumit și „Delta Siretului” , satul de vacanță Zaga Zaga se află la granița dintre județele Galați și Vrancea, aferent comunei Cosmești și la aproximativ 90 km de orașul meu de reședință, Galați. Totul a pornit de la câteva bălți și de la o afacere privată cu o mică fermă de sturioni și păstrăvi, undeva prin 2016. Oameni cu viziune macro, proprietarii au intuit potențialul imens al zonei și au acționat în consecință, reinvestind și atrăgând fonduri europene, astfel că încet-încet locul s-a extins pe aproximativ 82 ha, căpătând configurația actuală. S-au săpat canale între bălți, s-au plantat copaci, s-au construit bungalouri și căsuțe plutitoare, s-au instalat corturi de lux, au apărut 2 restaurante, o mică fermă cu animale, un țarc pentru căprioare, o livadă și tot felul de facilități de petrecere a timpului liber pentru toate categoriile de vârstă: piscină, Aventura Parc, tiroliană, plimbări cu barca sau cu bicicleta, pescuit sportiv etc. În sezonul cald se organizează periodic concerte. Locul se pretează și pentru team-buildinguri sau diverse evenimente, în acest scop existând spații dedicate. 

De la prima vizită m-au fascinat căsuțele ascunse printre sălcii, cu terasele lor spânzurate deasupra apei și mi-am dorit ca într-o zi să ne cazăm și noi într-una din ele. Până la un moment dat, prețul mi s-a părut cam prohibitiv (dealtfel se cârcotește mult în legătură cu acest aspect, am întâlnit deseori părerea că „nu merită pentru ce-ți oferă” , ceea ce e cât se poate de subiectiv, desigur). Știți bancul ăla cu: „Muncesc, muncesc, muncesc și fac bani. Creierul meu: cheltuiește-i, zâna mea, că meriți!” ?! Cam așa ceva... Deci pe la începutul verii m-am hotărât: gata, mergem un weekend la Zaga Zaga, ce atâta?!... 

Și m-am apucat a foi bookingul, să văd ce tip de căsuță ni s-ar potrivi, anulare gratuită sau nu, una-alta... Și l-am foit vreo câteva zile până m-am lămurit! (Am cercetat și site-ul propriu, însă n-am găsit diferențe semnificative de preț față de platforma de rezervări; în plus, aici n-aș fi beneficiat de anulare gratuită.) Și când să rezerv, numai ce-l aud pe Tati: ia să văd, mie ce preț îmi dă bookingu’? Ce credeți?! Aceeași rezervare costa cu aproape 200 lei mai puțin pe contul lui Tati! M-am ofticat, normal! Și tot normal, l-am lăsat pe el să rezerve, de aceea nu mai știu exact cât a fost; ceva în jur de 700-800 lei pe noapte. Căsuță pe canal, cu mic dejun inclus și drept de anulare gratuită până... la un moment dat. 

În fine, a venit ziua multașteptată. Mijloc de iulie, caniculă de vreo lună jumate; am zis: wow, în sfârșit, mergem să ne răcorim un pic! Știam locul, că-i plin de copaci, în plus mă gândeam că atâta apă o să conteze și ea, ca să nu mai zic de piscină... Hmm... Să vedem cum a fost.

Am plecat vineri după-amiaza, lejer, fără stres, maxim o oră jumate până la destinație. Ruta asta (DN25) e mereu aglomerată, așa a fost și atunci, însă eram setați corespunzător. Am luat și cățelul cu noi, citisem că-i voie (contra cost). Imediat după podul peste Siret, am cotit-o stânga și am înaintat pe un drum de pământ (prost, dar scurt, de doar câteva sute de metri) până în parcarea uriașă din fața complexului. Aici ne-am debarcat catrafusele (dacă ne vedeați! ; parcă ne mutam acolo pentru cel puțin o lună, dar așa e când ai bebe mic – crănțănele, hrană umedă, pătuț, văsuțe etc), apoi ne-am îndreptat spre intrare. Imediat în dreapta se află magazinul de desfacere, de data asta nu mai aveam treabă cu el, iar în stânga recepția, într-o clădire separată. 

Procesul de check in s-a desfășurat rapid, erau 3 sau 4 fete care se ocupau simultan de tot atâția turiști. Am primit cheia (clasică) căsuței nr. 3 din sectorul numit Vama, câte o hartă a resortului și câte un „ceas” roșu (codul de culoare semnificând faptul că avem mic dejun inclus). Ați putea să vă gândiți că-i vorba de sistemul binecunoscut prin care poți „încărca” cheltuieli suplimentare pe acest ceas, dar de fapt nu, pur și simplu e dovada că ești cazat acolo și că poți accesa gratuit micul dejun și zona piscinei. Altfel, dacă voiam să ne plimbăm cu barca, de exemplu, ar fi trebuit să decartăm separat. Sau mesele – le-am plătit la fața locului. A, și urma să ne mai folosească la ceva ceasul! N-am premeditat când am decis să rezervăm tocmai în acel weekend, însă ulterior am aflat că în vinerea respectivă avea să fie concert Taxi la Zaga Zaga, iar „rezidenții” să beneficieze de intrare gratuită! Cool, nu?! Mie îmi place Taxi, într-un timp îi ascultam pe repeat! Doamne, cât am mai lăcrimat la „stelele care cad nu pier/stelele care cad se duc pe un alt cer” sau la „așeaz-o undeva, așeaz-o undeva/dacă nu-ți mai trebuie dragostea mea” ...

Pe urmă am fost invitați afară, să așteptăm shuttle-ul de transfer, într-un fel de stație improvizată, vis a vis de recepție. Nu știu de ce am crezut că shuttle-ul va fi o mașinuță-ceva; când colo, a fost... o căruță cu coviltir, trasă de un cal frumos! Sunt câteva astfel de atelaje care funcționează la Zaga Zaga și când capacitatea lor este depășită (de exemplu, duminica, între 10 și 11, când e maxim de check out), sunt ajutate de 2-3 microbuze. Altfel, da, dacă ai cazare relativ aproape și n-ai multe bagaje, te poți duce pe jos (și tot faci măcar 10 minute). În cazul nostru, ne-am uitat pe hartă – Vama este unul dintre cele mai îndepărtate „cartiere” , deci am așteptat frumos să fim preluați. Ceea ce n-a durat mult, 5 sau 10 minute. 

Și gata, după alte 5-10 minute am ajuns! Am ocolit căsuța prin stânga, am urcat cele 3 sau 4 trepte de lemn, am deschis portița de lemn și am pășit pe terasa de lemn. Lemn peste tot, ați înțeles ideea, inclusiv căsuța, în mare parte. Terasa are de fapt 2 niveluri, ăsta de sus, mai îngust și unul cu încă 3 trepte mai jos, mai lărguț, unde se află o masă și 2 băncuțe (de lemn, desigur). Avem și ponton direct pe lac (Lacul Mic îi zice), dar la ăsta se coboară din exteriorul casei. Nu prea ne interesează pontonul, n-am venit să pescuim. 

Bun, și descuiem ușa căsuței și intrăăăăm! Fain. Spațiu, ambient, aerul condiționat pornit (am apreciat maxim). Lambriuri de lemn natur de sus și până jos, mochetă roșcată pe podea. Interiorul mobilat în stil minimalist: un pat dublu pe mijloc, noptiere de-o parte și de alta, o canapeluță (n-am verificat dacă-i extensibilă), o măsuță de cafea, un birou (ce include și răcitorul plin cu de toate, kit-ul de făcut ceai/cafea și TV-ul cu ecran plat) și... cam atât. Dulapul este încastrat în peretele opus și conține perne și pilote de rezervă și prosoape pentru piscină (dacă am fi știut, nu ne-am mai fi cărat cu ale noastre de-acasă). 

Am sărit peste detalii, dar ele există: veioze și întrerupătoare de ambele părți ale patului, saltea și lenjerie de calitate, prețuri rezonabile la chestiile din frigider. De menționat că există și consumabile pentru ceai/cafea (fix câte 1/pers), iar dacă dorești suplimentar, se poate, doar că te costă încă 5 lei/bucata. Știu pe cineva care a declarat că i-a displăcut teribil treaba asta, că în prima dimineață a avut pastilă de cafea, dar într-a doua s-a trezit că nu mai are, însă nu pot să-i dau dreptate; scrie clar că dacă vrei în plus, trebuie să ceri în avans. 

Ușa spre baie este culisantă. Înăuntru găsești tot ce-ți trebuie, iar cabina de duș e de tip walk in. Drept consumabile, săpun lichid la chiuvetă și șampon la duș, hârtie igienică, papuci de unică folosință și prosoape în mai multe dimensiuni. A nu se arunca hârtia igienică în vasul de toaletă!

Singura obiecțiune, în ceea ce mă privește, ar fi gresia de pe jos! Cea din cabina de duș e cum trebuie, antiderapantă, însă restul alunecă înfiorător! Dacă nu mi s-ar fi întâmplat, n-aș fi zis. În prima seară am ajuns înaintea lui Tati în cameră, concertul era pe terminate și eu aveam nevoie la toaletă. Și dacă tot am ajuns, am zis ok, nu mă mai întorc, hai mai bine să fac un duș. Când am pășit din cabină cu picioarele ude – zbang, m-am trezit fix cu roțile în sus! Noroc că am avut instinctul de a-mi ține capul ridicat, că altfel n-ar fi fost bine... Oricum, m-am speriat. Deci doar atât vă zic: atenție la gresia din baie, când e udă!

Altfel, e frumos! Din pat ai vedere frontală la terasa exterioară, la lac și la vegetația din jur. Dacă vrei intimitate și să nu-ți intre soarele-n ochi, tragi perdelele și draperiile. Pe terasă, deasemenea, feerie! Asta dacă nu se găsește vreun vecin mai vesel decât tine să-ți strice zenul. Sau – sâmbătă seara – dacă nu se nimerește să fie nuntă-ceva dincolo de perdeaua de copaci care delimitează Zaga Zaga de plaja Doaga. Noi n-am ratat niciuna din cele de mai sus. Cu vecinul petrecăreț am rezolvat destul de ușor; deși era spre miezul nopții, la recepție oamenii s-au dovedit vigilenți și, după apelul lui Tati, lucrurile s-au potolit. Cu băieții de la Doaga n-am avut succes, de fapt nici n-am încercat... Noroc că după ce închizi ușa, nu mai auzi nici musca; vorba poetului: „termopane, termopane, tată!”

... Păi... cu ce să continui?! Cu concertul. Evenimentele de genul acesta se desfășoară într-un fel de poieniță „mobilată” cu mese și băncuțe (de lemn, ați ghicit), cu buturugi de copaci și baloți de paie. E loc pentru toată lumea, sau, cel puțin, când am fost noi s-a găsit. Există o „stație” de unde îți poți cumpăra una-alta, băuturi, înghețată, gustări. Locul se cheamă „La camioane” pentru că „scena” și barul sunt decorate cu cabine de camion. Seara se aprind ghirlande de becuri colorate, e foarte fain! Adevărul e că atmosfera mi-a plăcut mult, artiștii s-au străduit, dar părerea mea e că zona nu se prea pretează pentru astfel de manifestări, din cauză că sunetul se dispersează în cele 4 zări. Deși știam piesele, era imposibil să identific versurile și uneori chiar linia melodică părea cu totul alta... În fine, nu m-aș duce în viitor special pentru un concert la Zaga Zaga...

Micul dejun. Se servește în restaurantul „La Iaz” , aferent piscinei. Are 3 saloane dispuse în U în jurul unei curți interioare centrate de un bazin în care înoată câțiva sturioni fericiți (că au scăpat de pus în farfurie). De fapt, într-una din laturi se găsește zona de bufet suedez. A patra latură e o terasă acoperită. Oferta mi s-a părut printre cele mai bune și variate din câte am întâlnit! Pe lângă cele obișnuite (mezeluri, brânzeturi, ouă – toate în cel puțin 5-6 sortimente), erau multe produse de casă, gen salată de vinete, zacuscă, humus, icre de crap/știucă, slăninuță afumată, jumări, pastramă artizanală etc. Și pește – afumat, marinat, în toate felurile. Legume, fructe, simple sau combinate în tot felul de salate – tot ce vrei. Pâine de casă, delicioasă, abia scoasă din cuptor. Nu mi le amintesc pe toate, țin minte în mod deosebit icrele cu ceapă roșie, absolut fabuloase și limonada din lămâi adevărate, cu pulpă, îndulcită fix cât trebuie și rece ca gheața! Cafea bună, pe care ți-o manufacturai singur la mașinăriile binecunoscute. A, și când să plecăm, în prima dimineață, ce ne-a ieșit în cale?! Frapiera cu prosecco! Păi se putea s-o ignorăm?! Nu, nu se putea. 

Piscina. Se intră după ce treci de niște bariere (în cazul nostru ajutați de ceasurile roșii), traversând restaurantul sau ocolindu-l. E mărișoară și curată. Există destule șezlonguri și umbrele, mai ales că sunt primiți și oaspeți din afară, care nu sunt cazați în complex. Există și o zonă cu baldachine aliniate la umbra unor copaci, cu vedere la lac; pentru astea ar fi trebuit să plătim în plus (parcă 100 lei pe zi). Am prins 2 șezlonguri și-o umbrelă și inițial ne-am declarat mulțumiți. 

Curând au început problemele: soarele care ardea prea tare, chiar și prin umbrelă (efect de saună), muzica de club ce bubuia în boxele din apropiere. După 2-3 scalde în piscină (asta ok!), am decis să ne retragem pe iarbă, la oarece depărtare, lângă gard, la umbra unor copaci. A fost mult mai bine, eu am citit, iar Tati a tras un pui de somn. Spre prânz, n-a mai fost respirabil nici aici, zăpușeala ne-a toropit de tot și am decis să ne retragem în interiorul climatizat al căsuței noastre. Pe care l-am părăsit doar pe la 4-5, când ne-a răzbit foamea și încă o dată pe înserate, să facem totuși câțiva pași prin zonă la o temperatură ambientală cât de cât rezonabilă. În concluzie: când e caniculă la Galați, e caniculă și la Zaga Zaga. Nu-i ca și cum am fi pe litoral, unde mai bate o briză-ceva... La Zaga Zaga nu e briză. Chiar ne-a frustrat treaba asta, speram la mai mult timp petrecut în aer liber. 

Restul meselor. A fost câte una pe zi și ambele s-au nimerit a fi la celălalt restaurant, „La Cherhana” , aflat nu departe de primul. Asta deoarece cele 2 mâncătorii au ore diferite de funcționare și „La Iaz” era închis între prânz și cină, rămânând funcțional celălalt. Meniul e un pic diferit, dar în ambele situații 90% pe bază de pește. Prețurile medii-mari. Mă gândesc să scriu separat despre restaurante pentru că pot veni și oameni din afara resortului să mănânce aici. În tot cazul, a fost bine. 

Alte activități. N-am făcut. Le-am enumerat la început, dar n-am servit niciuna din cele menționate. Cu barca am fost altădată, tiroliana și cățăratul prin copaci nu-s de noi. N-am ajuns nici la ferma de animale, în schimb am ajuns la bazinele cu sturioni în ultima zi, înainte de plecare. Era la fel de cald, am suportat greu plimbarea, iar cățelul nostru a părut de-a dreptul copleșit (nu-i chiar bebe bișonelul, mai degrabă un moșuleț de aproape 17 ani). A căzut lat în mașină, la răcoare. 

În fine, una peste alta ne-a plăcut la Zaga Zaga, cu toate micile neajunsuri legate de vecinii zgomotoși și mai ales de caniculă. 

De aceea m-am bucurat tare când s-a decis desfășurarea la Zaga Zaga a unui eveniment profesional, câteva luni mai târziu, prin octombrie. Și mai tare m-am bucurat când am fost invitată (împreună cu „aparținătorul” ) și m-am tăvălit pe jos de bucurie când am aflat că vom reface gașca completă!

De data asta, am ocupat căsuța nr. 1 din sectorul Litcov, mult mai aproape de zona principală de interes (restaurante+piscină). Bine, piscina nu mai era funcțională, bună parte din șezlonguri fuseseră strânse, iar „La Cherhana” intrase deja în hibernare. Căsuța a fost un pic diferită față de cea din Vama: suprafața camerei este împărțită în 2 de un fel de grilaj de lemn, partea de dormit și livingul, din care se fac scări ce urcă „în pod” , unde se află al doilea pat. Deci genul de facilitate perfect pretabilă pentru o familie cu copii. Altfel, cam aceleași dotări. De data asta am apreciat că am găsit aerul condiționat pornit pe căldură! 😊

Mesele s-au servit toate la restaurantul principal, „La Iaz” . Același mic dejun fabulos (lipsea prosecco, totuși) și nici cu celelalte nu ne-a fost rușine. Evident, peștele și fructele de mare au fost vedetele. Personalul a făcut și el față cu brio, deși nu eram noi singurul grup, mai erau vreo 2 și mai erau și alți turiști veniți pe cont propriu. Multă gașcă la Zaga Zaga la final de sezon, nu m-am așteptat...

Știința s-a petrecut într-una din sălile numite „La Taifas” ; nu foarte spațioasă, dar perfectă pentru cerințele noastre. Doar că au încălzit-o un pic cam tare; ce-i drept, am nimerit și o zi călduță și însorită... La pauză ne-au asigurat apă, cafea și ceai, așa cum se obișnuiește, iar în apropiere sunt toalete dotate cu toate cele necesare.

După prânz am avut program de voie, fiecare a făcut ce l-a tăiat capul. În mare, ne-am plimbat și am combătut grupuri-grupuri; la Zaga Zaga chiar ai pe unde să te plimbi, nu poți zice că te plictisești! Am vizitat, în sfârșit, ferma de animale, am salutat din nou căprioarele și cerbii din țarc, precum și sturionii din bazine. A fost o zi minunată, cu vreme perfectă pentru toate activitățile pe care ni le-am propus.

Am uitat să spun, există și 2 facilități mai deosebite în complex, pretabile pentru mai multe persoane (la un cost pe măsură, desigur): Casa de pe Insulă și Casa de la Fermă. Nu prea ai voie să te apropii de ele, le poți admira doar de la distanță. Ambele beneficiază de jacuzzi privat și mai sunt câteva căsuțe ce dețin jacuzzi pe terasă. Corturile sunt de 2 categorii, mai simple sau mai luxoase, toate au aer condiționat; dezavantajul îl reprezintă toaletele și dușurile comune. Dar per ansamblu sunt ok, vă spun din surse sigure. 

Cam atât despre Zaga Zaga. Mie îmi place mult locul ăsta, rezonez foarte bine cu el, îmi dă o stare plăcută ori de câte ori ajung pe-aici. Mi-au plăcut cele 2 căsuțe, au fost intime și confortabile (mai puțin treaba cu gresia). Mai vin dacă se mai ivește ocazia.

Din motive evidente, resortul nu funcționează în sezonul rece; (anul ăsta s-a închis la 11 noiembrie) și se deschide din nou în primăvară, de obicei prin martie restaurantul, portul de agrement și tiroliana, iar prin aprilie-mai și cazarea. 

---

VIZUALIZĂRI: 245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI