Lovely Thassos I

TIPĂREȘTE

M-am intors de 2 saptamani de pe meleaguri elene si am zis sa va impartasesc si voua impresii proaspete din Thassos. Sincer, nici nu stiu cum sa structurez review'ul, de aceea am ales sa va povestesc aici tot ce am vazut si facut pe acolo si sa alegeti voi parti care va intereseaza.

Rezervarea am facut-o online, la o agentie de turism, inca de anul trecut... de Black Friday, moment in care deja citisem si visasem la Thassos de un an de zile. Sejurul avea sa se desfasoare in perioada 26 mai - 2 iunie si includea transportul cu autocarul din Bucuresti si cazare 7 nopti (fara masa) la Vila Vranas. Despre pret nu va mai spun, dar va imaginati ca a fost un adevarat chilipir.

Despre Vila Vranas cautasem informatii, dar nu am gasit tare multe asa ca plecam oarecum la ghici. Cele mai mari palpitatii le-am avut cu informatii despre vreme. Cel putin cu o luna inainte de plecare tot ma uitam pe site-uri de specialitate, in care ba se preconizau furtuni, ba temperaturi mici, ba soare, ba nori. Se schimba de la o zi la alta, si din 4 site-uri pe care le verificam toate aratau diferit. Si mai frustrant, cu cateva zile inainte de plecare, incertitudinea se pastra... asa ca din punctul asta de vedere... ori un horoscop, ori o interpretare meteorologica e cam tot acolo. Data viitoare (si un sfat si pt voi) nu va mai necajiti cu vremea. Cum o sa fie... asa o sa fie... si asa o sa ne simtim bine. Din fericire pentru noi a fost extraordinar de bine!

Despre agentia de turism (printre cele mai cunoscute de la noi) nu prea am cuvinte de lauda. In contract se specifica, cu cel putin 3 zile inainte de plecare vom primi informatii despre grila de imbarcare, pozitia in autocar si alte astfel de informatii. A trebuit sa dau telefoane si emailuri pt a sti exact, pentru ca veneam cu masina personala din Suceava, direct de la servici si voiam sa ma asigur ca ajung in timp util la Bucuresti. Am primit aceste informatii abia in ajunul plecarii. (pentru cei care au o programare mult mai complexa, ar fi fost foarte tardiv).

Asadar, miercuri, pe 25 mai, la ora 12:00 am plecat de la servici direct in concediu. Mi-am cules jumatatea de pe drum, am luat si un cuplu impreuna cu care aveam sa ne petrecem vacanta si am pornit spre capitala.

Masina am lasat-o la un unchi in Bucuresti, iar la imbarcare in autocar am avut din nou experiente neplacute. Erau vreo 4 autocare care mergeau in aceeasi directie, iar repartizarea a fost deficitara. A fost o lipsa de organizare totala. Ar fi trebuit sa primeasca fiecare pe tichetul/voucherul de vacanta informatii cu nr autocarului si locul si era suficient. Asa a trebuit sa umbli pe la fiecare ghid, sa vezi daca esti pe lista lui... altii strigau ca la bazar. Ceva total "unprofi". Nu mai zic de clientii, multi dintre ei de varsta a 3-a, foarte panicati si agitati, dar si foarte "comentatori", ca sa nu zic altfel... care agitau si mai tare spiritele. Cand ne-am urcat, nu ni s-a verificat niciun bilet de vacanta... niciun act de identitate... putea foarte usor sa mearga altcineva in locul nostru.

Autocarele sunt ok, dar nu functioneaza toaleta. Din fericire pt persoanele cu probleme, opririle sunt destul de dese (cam la 3 ore). Videoteca autocarului cuprinde... 1 film! :) Cel mai mult conteaza compania. Din fericire, de data asta turistii au fost ok, asa ca drumul a fost placut.

La 22:30 am purces... si daca tot nu s-au verificat cartile de identintitate, iaca la vama o doamna avea sa faca cale intoarsa pt ca nu avea niciun document la ea. Trist concediu :(Tin sa mentionez ca ghidul intrebase la plecare daca are toata lumea actele la el.

Oricum, si despre ghizi nu pot sa zic decat ca sunt slab pregatiti. Atat ghizii insotitori pe autocar, cat si ghidul care ramane pe insula. Mi se pare rusinos ca un turist sa aiba mai multe informatii decat un ghid. Din pacate ei se rezuma la prezentarea unor informatii de baza, iar daca aprofundezi subiectul sau il deviezi de la "poezie" nu mai stie nimic. Se vede ca nu fac fac aceasta meserie de placere... si pacat, pt ca este o meserie foarte frumoasa. Ca dovada, am vazut Kavala gratis, pt ca desi trecerea cu feribotul se face prin Keramonti, ne-am trezit in Kavala si uite cum din primul autocar plecat, am ajuns ultimii pe feribot, prinzandu-l la limita!!

La 12:00 treceam cu feribotul si aveam sa surad din inima pt ca avertizarea meteo de ploi din prognoza era de fapt un soare stralucitor!

Ajunsi pe insula, autocarul duce pe fiecare la cazarea proprie, si in timp ce pe unii ii lasa pe insula, pe altii ii culege pt a-i duce spre casa. Vedeam fețe posomorate si uitandu-ma la pielea lor, intelegeam si de ce (nu erau bronzati deloc) Intr-un final, in jurul orei 14:00 ajungem si noi in Skala Sotiros, la Vila Vranas.

Skala Sotiros, este un mic satuc in partea vestica a insulei si se afla la distanta egala atat de Limenas (capitala insulei) in partea de nord, cat si de Limenaria (celalalta cea mai mare asezare) din sudul insulei. Se invecineaza la nord cu Prinos, (o asezare mai mare unde gasiti si singurul centru medical, dar si restaurante, marketuri si alte cele) iar la sud cu Skala Kalirachi (cel mai intins sat - ingust si lung, un satuc pescaresc autentic, cu toate casele asezate langa plaja) Localitatea este foarte linistita si ofera strictul necesar. Gasiti aici 2 marketuri, vreo 3 restaurante, 2 baruri, o patiserie, un fast food, un colt de plaja cu nisip, o faleza mica dar cocheta, un mini-port, o biserica... si o statie de autobuz.

Am mancat aici la terasa Napoleon (la recomandarea ghidului) unde pot sa zic ca s-a mancat cel mai putin bun. Restaurantul il gasiti din centru (de la intersectia care duce spre satul de munte Sotiras) coborand spre faleza si facand stanga inca cativa metri catre plaja (intrarea prin spate, direct de pe plaja pe terasa) Mi-am luat o mare teapa cu "village sausages" care nu erau altceva decat niste banali cremvursti prajiti. Mixul de gril si souvlaki aratau ceva mai bine, dar nu au fost wow. Privelistea a fost in schimb superba. Nimerind la apus, vedeam printre palmieri cum apune soarele. Foarte enervante si aici, dar si in multe alte parti pe unde am mancat... PISICILE. Aici erau doar vreo 6 si tot misunau printre mese.

Am mancat un gyros si ne-am uitat la finala Champions League la taverna Oasis care apartine de Vila Vranas (este practic in aceeasi curte, dar cu intrarea din strada principala) Nici aceasta mancare nu a fost wow... si daca tot nu ne-a placut asa mult, am incercat in alta zi si un gyros in centru, la fastfood'ul de acolo. Acesta a fost intr-adevar mai bun.

Prajiturelele de la patiserie au fost bunute si ieftine.

Referitor la plaja, aceasta este in dreptul tavernei Napoleon si langa barul Blue Beach Bar (care inca nu avea scoase sezlongurile) Este cu nisip, dar nu foarte fin, gasiti si pietricele prin el. Apa are intrarea cu pietricele. Nu am intrat mai mult sa va spun ce urmeaza.

Nu prea as mentiona niciun "must" al acestei localitati, dar merita o plimbare de seara pe faleza cu bancute si palmieri si sa admirati un apus de soare de pe esplanada bisericii.

Fiind mai mult iubitor de natura, decat de istorie, partea stramoseasca nu am abordat-o deloc in aceasta vacanta. Diversitatea si multitudinea de peisaje, locatii si zone m-au facut din start sa plec cu ideea ca nu voi aborda deloc partea istorica. Asa ca nu am vizitat deloc... nicio ruina, niciun amfiteatru sau ceva de genul, desi era ce. Mentionez totusi ca sub biserica, erau niste ruine, ingradite, dar la vedere, despre care nu am gasit informatii la fata locului.

Asadar dupa instalarea in camera din Vila Vranas (vezi impresii aici), explorarea micului satuc si o scurta sfatuiala, ne-am decis ca nu e alta cale decat sa apelam la inchirierea unei masini . Dimineata, daca tot am ratat autobuzul care circula la ore stabilite (gasiti programul in statii) baietii au luat-o la pas spre Prinos. Numai ca acolo nu-i gasisem pe cei de la Rentcarpotos, la telefon nu au raspuns, asa ca am mers mai departe pana in Skala Prinos. Pana in Prinos am facut pe jos, pe marginea drumului cam 30 min. Din Prinos in Skala Prinos inca vreo 30 minute. Aici am gasit o agentie locala (de unde si sloganul "locals know better") care oferea si servicii de inchiriere masini (parteneriat cu cei de la Hertz). Asa ca ne-am asezat la masa tratativelor... si de la 2 zile cat ne propusesem sa inchiriem... am ajuns sa o luam pt 6 zile... si negociind mai departe si alegand si niste excursii optionale cu ei, am convenit ca din cele 6 zile, 2 le vom petrece in compania lor... asa ca am ajuns la o adevarata schema: ne intorceam obligatoriu cu masina la fete, aveam masina la dispozitie ziua respectiva (vineri) si sambata, duminica o lasam la sediu si plecam in excursie cu ei iar la intoarcere ne duc ei la cazare (cunosteau Vila Vranas - deci nu e locatie obscura, destinata doar clientilor romani cum s-ar putea crede), luni ne iau ei de acasa in alta excursie si ne lasa seara la masina, pt a beneficia de celelalte 2 zile de masina. Totul a fost pus pe foaie pt a fi clar pt toata lumea. Mi-a placut ca nu au vrut sa ne ia neaparat banii, ba mai mult ei au venit cu ideea de a scuti niste bani pe cele 2 zile cat aveam sa fim plecati in excursie si ar fi fost inutil sa platim si pt masina. Asadar ne-am ales cu un Fiat Panda (singura care mai era disponibila - avand in vedere ca nu am avut rezervare) pt 24euro/zi si pt a ma scuti pe mine de alte cautari si pierdere de timp am ales de la ei si cateva activitati si anume : seara greceasca (20euro/persoana), jeep safari (alegand si masina de la ei am platit 50euro/persoana, desi in mod normal era 59euro) si beach safari (la fel... 50euro/persoana)

Nu am avut limita de km, dar ni s-a mai cerut o garantie pt masina, parca vreo 300 euro si puteam garanta cu un card international (visa, maestro etc) Am dat datele unui card pe care nu aveam nicio suma, de asta nici nu am retinut cat a fost garantia asta. Ghidul de la agentia din Romania, ne spusese ca firmele care solicita astfel de garantii nu sunt serioase si ne "recomanda" el la 30euro/zi o firma care nu percepe astfel de garantii. In schimb, daca vrei asigurare, trebuie sa mai dai inca 3 euro/zi. Din fericire imi facusem deja impresia despre el si nu am mai luat in considerare ce zice.

Am mai primit de asemenea vreo 10 carti de vizita cu restaurante/terase cu care ei aveau parteneriat si care ofereau discount de 10%.

Am plecat val vartej catre fete care ne asteptau sa mergem la plaja. Era trecut de amiaza, spre ora 14, asa ca dupa ce le-am luat am mers spre sudul insulei, cu prima intentie de a manca. Ne-am oprit in Limenaria si am mancat la una din localurile pt care primisem recomandare: Restaurantul To Limani. Aceasta este situata pe faleza cea cu multe taverne si restaurante, chiar la intersectia cu straduta care duce in port. Meniul bogat, mancarea delicioasa, asezarea draguta, preturile medii-poate un pic chiar peste medie. Am intrat inauntru si ne-am ales tipul de peste din vitrina, ca nu avea nimeni habar in engleza de atatea denumiri de specii... A fost singurul loc, unde ni s-a adus apa la sticla inca de la inceput fara sa cerem, si care a fost taxata. A mai fost si o bere taxata in plus si painea. Au fost de altfel singurele probleme de acest gen oriunde am mai mancat in perioada urmatoare. S-a consumat salata greceasca, grilled feta, fried feta, salata de sfecla (bucati mari asa... foarte interesanta si buna) sun dried octopus, rissoto cu creveti, sepie nu stiu de care si bere ALFA (o bere greceasca foarte buna... mult peste Mythos... personal mi-a placut mult). Din partea casei... iaurt cu miere! Total consumatie 4 persoane 50 euro. La prezentarea cartii de vizita ni s-a spus ca nu ii cunoaste pe cei de la agentie, dar pt ca nu am stiut de la inceput ne-au oferit totusi cei 10% discount. Desi mancarea a fost buna, din cauza celorlalte aspecte nu recomand.

Cu burticile pline, pornim spre primele clipe de plaja si ne oprim 2 km mai incolo in Pefkari. Am lasat masina intre pini si am vrut sa ne instalam, dar fetele au cam strambat din nas cand au vazut ca zona e stancoasa, desi doar cativa zeci de metri mai incolo se zarea si nisip... asa ca am mers inca 2 km si ne-am oprit fix in Potos.

Potos e un satuc aglomerat, agitat. Am lasat masina pe o straduta care duce spre satul de munte Theologos langa intersectia principala din centru. De acolo ne-am facut loc pe aleea pietonala, printre suveniruri, pana pe plaja. Plaja abunda de nisip fin si e si foarte aglomerata. Nu-mi pot imagina cum arata in sezon, daca acum la inceput era asa plin. Marea era la intrare cu pietricele si destul de rece (ca paraurile de munte) Era putina lume in apa, dar multa lume la plaja. Dupa vreo 2 ore de plaja ne-am retras la masina, nu inainte de a ne infrupta din delicioasele gogosele cu topping de ciocolata, ferrero rocher sau oreo.

De aici am plecat spre munte in Theologos ca sa participam la seara greceasca. Theologos este un satuc frumos, cu cat intri in inima lui cu atat este mai frumos. Casele traditionale, acoperisurile din lespezi de piatra, racoarea muntelui. Aici am folosit pentru prima data o aplicatie foarte buna si utila de android, pe care mi-o instalasem din tara. Cred ca am platit vreo 15 lei pe ea, dar a meritat deplin. Ofera o harta precisa a traseelor montane si o descriere a acestora. Este destinata pt hiking si ofera localizare si in mod offline. Asa ca ajunsi in sat, am parcat in fata restaurantului (care e la intrarea in sat) si mai avand 2 ore la dispozitie pana la petrecere, am luat-o la pas spre centru. Am folosit aplicatia si am gasit un "footpath" scurt, circular, care inconjura practic o anumita zona.

As fi gasit-o si fara aplicatie, pt ca in dreptul bisericii din sat, in care am intrat si ne-am uitat nestingheriti si deasupra careia era o casa locuita, este un panou care ne spune despre acest traseu, asa ca ne-am abatut de la drum si am luat-o pe o poteca. Dupa cativa metri, un catelus in lant ne bloca drumul. Prietenii mei au ras de aplicatie si zicea ca ma baga prin curtile oamenilor, desi nu era ingradit nimic. M-am jucat cu el cat sa treaca ceilalti pt ca sarea pe ei de bucurie si ii zgaria si am inceput sa deslusim o poteca de piatra. Coboram pe poteca si imediat intram intr-o padurice. Vad si stalpi de iluminat sub forma de felinare, deci zona nu este chiar salbatica. Ne intalnim cu un cuplu de tineri francezi care l-au parcurs invers. Erau clar montaniarzi pt ca erau cu rucsacurile in spate si bocanci in picioare. Ne-au spus ca traseul este foarte frumos si merita. Am prins incredere. Si intr-adevar, drumul avea sa devina din ce in ce mai frumos. Ici colo cate o bancuta. Un paraias trece zgomotos prin paduricea de foioase.

Imediat vedem si un pod din piatra foarte frumos: Gefyri (coordonate 40°39'24.0"N 24°41'34.1"E). Un pod din secolul 18, pastrat intact si construit pt a uni comunitatea de greci cu cea de turci. Dupa ce trecem podul incepem o urcare usoara care ne duce pana la niste vechi cuptoare de producere a varului. Aici este amenajat un foisor cu bancute; este si o cismea. Dupa un scurt popas, am tins sa ne ducem in dreapta pe poteca, dar am verificat harta de pe telefon si am vazut ca trebuie sa facem stanga, desi cararea spre dreapta parea mai batatorita. Pe jos pe piatra mai sunt niste marcaje; ba X, ba sageti. Initial ne-am gandit ca X inseamna interzis, dar abandonand repede ideea, am mers exact pe acolo (conform traseului de pe telefon) Asadar am luat-o in stanga si poteca s-a largit brusc, fiind pavata din nou cu piatra. Din nou bancute si felinare. Cred ca e frumos acest traseu si noaptea... Din nou niste ruine a unui vechi turn de supraveghere. Ajungem intr-un final la un podet, a carui trecere era inchisa cu o portita de plasa de sarma. Am dat-o la o parte si am continuat, imediat intrand in sat pe o poteca printre casute. Pana la urma cred ca am fost prin curtile oamenilor, dar asta nu a deranjat pe nimeni. Facand analogia cu ce se intampla pe la noi, e posibil ca acest traseu turistic sa fi avut parte de retrocedari sau ceva de genul. In fine, am iesit fara emotii undeva in dreptul tavernei Old Music si pt ca inca mai aveam timp (tot traseul durase vreo 40 minute lejer) am mai mers un pic in sus... pe straduta ingusta, pana in dreptul muzeului folclorului. Aici ne-am odihnit la umbra unui frumos platan. Apropo de platani, acesti copaci sunt destul de numerosi pe insula si sunt printre cei mai frumosi copaci pe care ii cunosc. Dupa scurtul popas am coborat tot pe stradute, inapoi in capatul satului pentru a petrece seara greceasca.

Referitor la seara greceasca, primisem informatii de la ghidul nostru ca nu mai e ce a fost odata, ca dam banii de pomana, ca se pune muzica la cd si chelnerii se schimba in dansatori si naa... nu e el genul care sa ne ia bani degeaba. La fel, am facut bine ca nu l-am ascultat si am poposit la Taverna Avgustos La intrare ne-a poftit un om imbracat in marinar si care dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, ne-a adresat cateva cuvinte in limba romana (bine ati venit, petrecere frumoasa, poftim la noi) Am prezentat voucherele de la agentie si ne-a poftit la masa. Ajunsesem inca devreme. Eram primii. Ni s-a adus apa la carafa si 2 sticle de vin (unul rosu, unul alb) Le-am gustat pe ambele si am decis: rosu sa fie pana la finalul serii. Nici unul, nici celalalt nu erau vinuri grozave. Desi pe eticheta sticlei cu vin rosu scria anul 2004, cu siguranta era scurs de prin vreun butoi in acele sticle. Urmatoarea avea sa fie din 2012 :) Ni s-a spus ca deocamdata este gata salata si ca mancarea va fi gata in curand. Imediat au aparut si muzicantii.

Mancarea a fost de tip bufet suedez. Salate, tzatziki, cartofi la cuptor, miel si porc. M-am infipt bineinteles la miel, care intr-adevar avea gust a... miel. Mie insa nu-mi displace acest lucru, dimpotriva ador acest lucru. De aceea dupa o vreme mi-am mai pus o portie :) Foarte fraged, fara partile de grasime, cu gustul specific de miel... Delicios... S-au adunat inca vreo 6 mese, ce-i drept mai numeroase, nu doar de 4 persoane. Localul este insa mult mai mare si dadea impresia de gol, fiind si inceput de sezon. Pe de alta parte, ma gandesc ca daca ar fi plin, ar fi intr-adevar probleme cu servirea sau mancarea. Cu noi insa chelnerii au fost foarte atenti, ne aduceau imediat apa cum se termina... sau vin.

Dupa partea de ospat, mancarea se strange si intr-adevar chelnerii devin artisti. Raman doar 2 persoane care deservesc mesele cu bauturi, dar de mancat nu se mai mananca... asa ca acesti chelneri isi pot arata in voie latura artistica. Este vorba mai exact de 2 doamne, pt ca marinarul nu se ocupase cu servitul, el fiind intreaga seara actorul desavarsit (rolul taranului, rolul betivului etc) Isi face aparitia si patronul localului, dl Augustos, care intr-adevar traieste toate momentele. Are interpretari ba mai reusite, ba mai putin reusite, dar pune suflet in ceea ce face. Muzicantii au fost foarte buni. Fetele au dansat pe ulcior, unele au dansat pe mese... apoi am facut hora toti si am dansat. Apoi am cantat toti la unison, iar mai apoi ni s-au inmanat niste farfurii de ipsos si la sfarsitului dansului in jurul focului... am spart toti farfurii. A fost o seara frumoasa, care a meritat pe deplin. Mi-ar fi placut sa fim ceva mai multi, dar si asa a fost atmosfera.

Cred ca... cel mai mult conteaza starea personala de spirit. Daca pleci cu ideea sa te distrezi, nu ai cum sa nu o faci. Daca insa pleci cu ideea ia sa vedem pe ce am dat banii si incepi s critici si sa vezi defecte, clar ca nu o sa-ti tihneasca.

Cred ca deocamdata o sa ma opresc aici pt ca imi cam fug ochii. Revin curand cu continuarea impresiilor.

In ritmul meu... in felul meu!

---

VIZUALIZĂRI: 3919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI