Thassos - poezia culorilor

TIPĂREȘTE

Thassos sau... muntele Ipsaryon majestuos, mare cu o gama de culori de la verde, azuriu, albastru, indigo, cariere de marmura, livezi de maslini seculari sau mai tineri, stup de albine cat poti cuprinde cu ochii, plaje de o frumusete cuceritoare, localitati patriarhale in care parca s-a oprit timpul in loc, vegetatie variata cu paduri de pini, platani, brazi, tei, cedri, diferiti arbori plantati sau salbatici...

Cele patru zile intregi de minivacanta pe Thassos nu pot fi descrise in cuvinte. Incercand sa-mi pun putin ordine in amintirea recenta incerc sa va prezint cate ceva despre insula acum cand mai este foarte putin timp pana la inceperea sezonului vacantelor de vara.

Mitologia Greciei antice ne spune ca una din numeroasele aventuri amoroase ale nastrusnicului Zeus, mai marele zeilor din Olimp, a dus la descoperirea insulei. Cum? Intr-o zi de primavarea Zeus s-a prefacut in taur, a rapit-o pe Europa si a dus-o in Creta. Acolo, prin uniunea lor sacra s-au nascut trei fii Minos (celebru rege al Cretei), Rhadamanthys (inteleptul legiuitor) si Sarpeton (primul rege din Lycia).

Regele Feniciei, Agenor in calitate de tata ranit in amorul propriu (de tata) al Europei nu a tolerat rapirea ei si a organizat o expeditie pentru a-si gasi fiica si a o aduce acasa. Fratii Europei, Phoenix, Cilix, Cadmus si Thassos (care a fost fie fiul, fie nepotul alu Agenor, parerile sunt impartite) au plecat in cautarea Europei.

In fine, ca sa o scurtam cu legendele, in timpul cautarilor, Thassos a ajuns la un moment dat pe aceasta insula. A fost incantat de climatul bland si de vegetatia luxurianta a insulei si intrucat nu se putea intoarce acasa fara Europa a renuntat si s-a stabilit aici, pe insula care de atunci ii poarta numele.

Nu eu, ci Herodot a stabilit ca "insula poarta acum numele fenicianului aceluia, Thassos".

O alta poveste spune ca Hercule le-a dat aceasta insula lui Stheneolos si Alcaios, cei doi fii ai regelui Androgeus din Paros. Dar ce importa? Oricum sigur este ca acum este a grecilor.

Unii poeti si scriitori antici o numesc "aeria" datorita brizei racoroase de vara, altii "aethria" pentru cerul senin, "Chrisi" pentru aurul din mine sau "Taramul Demetrei" pentru fructele ei. Dar povesti sunt multe...

Sambata dimineata, inaintea marii sarbatori a Pastelui, amenintati de ceva nori asezati deasupra varfului Ipsarion am plecat sa descoperim o parte din frumusetile insulei.

Se spune ca Thassos ar fi Atena Nordului, insula de smarald...

Distantele intre localitati nu sunt mari, se stie ca in diametru insula are cca 98 km, cca 400 mp, fiind socotita una dintre cele mai verzi insule ale Greciei.

Ca sa ne familiarizam cu locurile, ne-am propus o scurta vizita in Potamia.

Asezata la poalele muntelui, Potamia are aerul patriarhal al stradutelor inguste, strajuite de casute construite in dulcele stil traditional grecesc. In centrul localitatii se afla muzeul dedicat unui sculptor faimos Polygnotos Vagis.

A fost infiintat in august 1981, onorand ultima dorinta a sculptorului care a fost inclusa in testament "Las toate operele mele poporului si Guvernului Greciei cu conditia sa fie puse intr-un muzeu sau o biblioteca, de preferat pe insula Thassos, pe meleagurile unde m-am nascut".

Aici puteti veda sculpturi si tablouri ale acestui artist, nascut in Potamia in 1892, emigrat in New York la 16 ani. Expozitia are 98 de sculpturi si 15 tablouri. Am inteles si vazut ca a avut doua perioade de evolutie, prima 1919-1930 a fost influentata de mitologie si de istorie, a doua perioada de arta moderna. Sunt exponate ale artei traditionale dar si realista si abstracta a artistului.

Din Potamia am plecat spre Thassos, bineinteles neratand Panagia, caci asa este drumul.

Soseaua serpuieste zarindu-se marea de un albastru incredibil. Incep carierele de marmura, unde oprim, ne pozam, ne minunam. Cata bogatie are insulita asta!!!

Prima oprire este in Makryammos unde desi plaja nu este foarte mare este fascinanta, cunoscuta fiind ca plaja de marmura. Se afla aici si un camping frumos, inchis, normal, este extrasezon.

In imediata apropiere intram in Thasos/Limenas -capitala insulei. In fata ochilor ti se dezvaluie un peisaj superb cu o mare de un colorit indigo. Portul are ceva barci de pescari in partea veche o orasului dar si ceva ambarcatiuni moderne si bineinteles ferry-boat-ul.

Pe faleza, am o intalnire frumoasa cu o doamna distina pe care am cunoscut-o pe AFA si la Tarlungeni, Alina 53. Stam pret de cateva minute de vorba. M-a bucurat mult intalnirea.

Deja incep emotiile sa ma cuprinda caci esti inconjurat de jur imprejur de dovezi istorice. Vizitam poarta lui Zeus si Hera, in piata antica sanctuarul lui Zeus, templul lui Poseidon, templele lui Artemis si Dionisos, Hercule, aceste fiind ocrotitorul insulei, teatru -odeon din secolul 3 idH, unde in timpurile noastre, vara se organizeaza spectacole si de unde ti se infatiseaza ochilor o panorama superba a marii in toate nuantele de culori verde, albastru, azuriu, indigo.

Ruinele Agorei au fost scoase la iveala intre 1948-1955 Un spatiu dreptunghiular care pe laturi avea magazine si depozite iar pe cea de a patra se aflau cladirile administrative si locase de cult. Era inima orasului, centrul comercial si cultural.

Tot aici era sanctuarul lui Zeus si al lui Theagenes marele atlet. Ruinele sunt pe alocuri napadite de vegetatie, iarba destul de inalta, cararile nu sunt bine conturate. In dreptul unei porti este o portiune ingradita unde inca se mai sapa in cautare de vestigii. Se pare ca acolo este templul zeitei Artemis, zeita vanatoare, sora lui Apollo.

La cativa metri sunt case locuite, cu rufe la uscat in sambata Pastelui. Deh... oameni suntem... Ma gandesc cum o fi sa iti bata istoria la usa si tu sa intanzi rufe. Poate te simti spiritual avansat in muncile casnice... Poate acum mii de ani se purtau acolo discutii aprinse despre arta...

Alaturi se afla Muzeul de arheologie din Thassos. Este unul dintre cele mai bogate muzee din Macedonia. M-a impresionat si coplesit. Este uluitoare diversitatea exponatelor din antichitate, incepand din sec. VIIiHr. pana in sec. VIId. H. Multe dintre aceste comori sunt expuse si in gradina muzeului.

Primul muzeu a fost construit in 1934 dar extinderea lui urmeaza si acum.

Salile muzeului expun artefacte care schiteaza viata institutiilor, obiceiurile credintele locuitorilor insulei, de-a lungul secolelor.

Intalnesti monede, vase, sculpturi, elemente arhitecturale, basoreliefuri, statuete, figurine de lut din diferite perioade. Fiecare obiect este insotit de placute cu explicatii scrise in greaca, franceza si engleza. Atmosfera in muzeu este foarte prietenoasa. Proiectia luminii pe exponate este foarte bine gandita, punand in valoare obiectul prezentat.

Dar gata cu Thassosul, aveam sa il mai vizitam.

Am plecat spre Skala Rachoniou si Prinos. Acum puteam vedea Prinosul pentru ca o seara inainte cand ajunseseram cu ferry-boat-ul era deja intuneric. Peisaj de exceptie si pornim spre Manastirea Agyos Pantelimonos.

Drumul serpuieste spre munte, urcand. Soseaua este foarte buna si duce chiar pana in fata manastirii, in varf de munte.

Obisnuiti ca la noi, cu manastiri cu porti larg deschise, aici ne surprinde faptul ca trebuie sa sunam pentru ani se deschide. Manastirea are un program usor ciudat pentru mine, iarna pana la ora 13 si vara pana la ora 16... Dupa ce am sunat insistent, la limita incalcarii bunului simt, a venit o maicuta care ne-a deschis. Aveam sa aflam de fapt, ca este singura vietuitoare a manastirii. Ne-a dat niste fuste lungi pentru a ne pune peste pantaloni si ne-a invitat sa intram. Este interzis fotografiatul. Biserica a fost construita in 1843 si in 1987 a devenit manastire.

Este construita din roci muntoase. In spatele peretelui dinspre sud, cateva trepte, de fapt un coridor ingust duce intr-o pestera. In aceasta pestera unde am intrat este format ca un lighean natural din piatra in care este "apa sfintita".

Legenda spune ca cineva a vrut sa construiasca o biserica in cinstea Sf. Pantelimon, iar muncitorii au inceput sa lucreze la cca 3 km. distanta de pestera. Se pare ca in dimineata urmatoare cand s-au dus muncitorii sa continue constructia, partea pe care o construisera era distrusa iar uneltele lor nu s-au mai gasit. Si-au dat seama ca se intamplase ceva si vazand urme de picioare in pamant le-au urmat, pana au ajuns la pestera.

Acolo au gasit si uneltele si s-au bucurat sa construiasca templul. In ziua de 27 iulie, daca va aflati pe acolo, va sfatuiesc sa mergeti pentru ca ni s-a spus ca se prasnuieste ziua sfantului si un numar foarte mare de credinciosi vin la manastire pentru a se ruga si a bea apa sfintita.

Am aflat din alte surse ca in acea manastire vietuieste acea maica singura si de aceea deschide numai daca sunt turisti care vor sa intre. Manastirea nu este mare, dar este foarte bine gospodarita. Bine, las la o parte o sumedenie de intrebari fara raspuns... cine face acolo slujbele? ...cum o femeie singura sta acolo in varf de munte? Dar banui ca nu eu am caderea sa pun intrebari...

Am coborat de la manastire si mergand pe soseaua ce serpuieste pe malul marii ajungem in Skala Sotiros, o localitate mica dar curata, cu un dig si un mic port.

Pe malul marii, pe locul unui vechi sit arheologic se inalta mandra o biserica alba. Oprim, nu putem rata...

Intram in biserica si nu ne putem lua ochii de la interiorul impodobit de sarbatoare in care un preot tanar tinea slujba, fara sa para interesat de faptul ca in biserica nu era nici macar un credincios. Se intoarce spre noi si ne invita. Am stat cateva momente si l-am ascultat fascinati fiind de linistea si modestia slujbei oficiata in lipsa credinciosilor.

La 2 km de Skala Sotiros spre munte este micul catun Sotiros. Am mers pana acolo, din pacate sunt doar cateva case uitate de lume si nelocuite si 2 stradute atat de stramte incat abia o masina poate patrunde... Am avut senzatia ca ne aflam intr-o lume uitata si parasita.

Introcandu-ne in soseaua principala am mers spre Skala Kallirachis, tot o statiune mica pe malul marii. Am fost sfatuiti sa mergem in Kallirachi, sunt 3 km din sosea in satuc.

Acesta dateaza din anul 325 d. H. In 902 piratul Leon a capturat localitatea si pentru a construi vase, a taiat padurea din intreg tinutul. In 1444 Kyriakos Agonitis, un calator italian naturalizat, a dat numele orasului. In 1457 Pasa Zagonas a incendiat si distrus oraselul. Nici capitalul rus Stephen Petrovici pe la 1770 nu a iertat oraselul si a taiat si el padurile pentru a construi vase maritime.

O bijuterie de oras vechi, cu case tipice, multe dintre ele vechi de sute de ani, cu acoperisuri din piatra. Aici se afla un muzeu popular, care din pacate era inchis.

Ne-am plimbat printre casele vechi, pe stradute intortocheata si stramte pe care abia daca incapea o masina. In piateta centrala, fiind sambata inainte de Paste, ultimii cumparatori erau in fata macelariei pentru acumpara mielul pe care aveau sa-l puna la protap in ziua de Paste.

Ne-am intors pe acelasi drum in Skala Potamia, pentru ca trebuia sa ne pregatim pentru seara de Paste.

Asa cum am povestit in review-ul despre Studio Aithrion 2 unde am fost cazati, la ora 23, gazda noastra, Gregory, a venit impreuna cu parintii lui sa ne invite la biserica din Potamia pentru slujba de Paste.

In Potamia sunt 2 biserici, cum spun localnicii cea veche si cea noua, cu acoperis albastru. Imbracata de sarbatoare, impodobita si curata, biserica a inceput incet, incet sa se umple de localnici imbracati cu totii foarte curat si "de ocazie" Barbatii la costum, iar femeile cu rochii sau taioare elegante. Toti, pana si copiii aveau in maini lumanari mari, impodobite. Femeile mai ales, se salutatu si se imbratiseau cu caldura intre ele, ca si cum isi dadusera acolo intalnire dupa mult timp in care nu se vazusera.

Pe la ora 23,30 a inceput sa cante un dascal, iar foarte aproape de ora 24 a iesit din altar un preot batran, suficient de obosit pentru a fi energic si "a dat Lumina"

A spus Hristos Anesti, toata lumea a luat lumina si s-a iesit in fata bisericii. Nu s-a cantat nimic, noi crezand ca poate afara se va ocoli biserica si atunci se va canta. Preotul a iesit si el afara, a spus cateva cuvinte, neauzite decat de cateva persoane din apropiere si cam atat. Oamenii s-au salutat din nou si au inceput sa se risipeasca pe la casele lor. Am sperat ca la Platanos ar putea fi deschis eventual sa bem un pahar de vin printre localnici, dar...

Am fost usor dezamagiti si am cantat noi pana la locul unde parcaseram masina HRISTOS A INVIAT. Aceasta a fost slujba din noaptea de Paste.

Despre celelalte obiective pe care le-am vizitat am sa povestesc in alt review...

---

VIZUALIZĂRI: 5423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI