Saturn

TIPĂREȘTE

Citesc multe neajunsuri despre litoral și știu că așa este.

Tocmai am citit despre Cleopatra Saturn. Am trecut recent pe acolo. Au o firmă frumoasă, pare nouă, la intrare. Am trecut pe aleea lor spre plajă și doi oameni ce păreau normali tundeau iarba pe gazonul din spatele hotelului. Nu păreau altă specie gen personal horeca.

La piscină nu am mai fost să-mi dau cu părerea că mi-a fost lene. În iunie era în construcție și n-aveam chef să urmăresc evoluția lucrărilor. Adevărat, când am întrebat de piscină, la recepție, în iunie au fost cam expeditivi adică „mai lasă-ne în pace” , gen, așa – „colega e la masă” – asta chiar au spus-o.

Eu atunci căutăm piscina de la Balada (vezi impresii) pe care o văzusem pe hartă și încercăm să mă orientez în teren. Mi-a spus șoferul de taxi atunci că sunt două piscine: una e la Cleopatra în construcție. Bun. Unde e a doua? O văzusem la un hotel distanță de noi în timp ce Cleopatra e la vreo 5 hoteluri distanță. Nu aveam chef să merg atât. Șoferul doar ne indicase direcția cu mâna, foarte îndatoritor totuși, neinvaziv.

Noi am stat la hotel Mureș.

Lângă noi erau 3 hoteluri înalte, vreo 11 etaje, cred, și, exceptând culoarea, par făcute după același proiect arhitectonic.

Unul roșu este Hora și era fix lângă noi. Să ajungem la plajă trebuia să-l ocolim. Are intrarea principală prin partea opusă mării dar și ușă din spate spre plajă care dă fix spre terasa Galbenă. De terasa galbenă am tot citit și mă întrebam unde este. Ei bine, este fix pe plajă, lângă hotel Hora (roșu și înalt). Am zărit-o într-o zi și am avut curiozitatea să văd ce-i pe acolo apoi, altă zi, am intrat în cercetare, era după prânz (sau înainte), câțiva pierduți zăceau nedumeriți la mese ca într-un film prost, părea să găsești o bere acolo dar altceva nu păreau să garanteze astfel am fugit repede de-acolo mirându-mă cu ce ar putea atrage pe cineva un astfel de loc astfel încât să mai și scrie despre asta.

Al doilea hotel înalt e verde-turqoise, e la mijloc dintre astea 3 înalte, la fel ca formă doar diferit colorat (ca la grădiniță, la lecția de forme și culori) și este fix Balada, cel cu piscina. O singură dată am intrat la ei în hol, părea normal dar n-am stat mult. Altcineva a întrebat de prețul la piscină, ne-a spus și ne-a ignorat și când am zis că vrem piscină ne-a îndrumat să mergem să intrăm că recepția nu are treabă cu piscina. Adevărat, era un angajat la intrare care a vrut bilet și nu bani, cooperant, 2 dintre noi au intrat la piscină, eu am mers la recepție, am luat bilet, m-am întors și aia a fost, 2 zile de bălăceală mok.

Al treilea hotel înalt e albastru, e mai departe și habar n-am cum îi zice. N-am avut treabă cu el.

Pe lângă hotel Hora sunt astea mai micuțe și mai lungi, parcă tot 3 la fel, aceeași arhitectură. Dacă astea colorate erau pe vertical, ei bine, al meu și vecinele sunt orientate pe orizontal, mai lungi și cu 4 etaje. Noi am stat la Mureș. În spate era hotel Prahova și spre plajă, vecin cu hotel Hora, cel roșu, înalt, era hotel Cerna care și deschisese restaurant pentru că era pe plajă și avea peisaj fain de sezon. De la 15:00 la 18:00 însă era închis și restaurant Cerna la fel ca și autoservirea Prahova care avea o terasă foarte frumoasă, prin verdeață, niște mese soft, tinerești, adevărat, păreau de fast food dar mi-au plăcut. Și design-un din fier al gărdulețului terasei mi-a plăcut.

După Prahova, spre Mangalia, tot sunt hoteluri din astea, lungi și nu prea înalte, risipite între faleză și șosea: Aida, care are și terasă mare, tinerească, sus, pe faleză, cu vedere la mare, Adria care e cam tot în zona aia dar la stradă, aproape de centru și are și terasă în față la șosea, destul de cool, peste drum de terasa Antik și mai spre Mangalia puțin, Cleopatra – nesuferita, Narcis și Semiramis – față în față (astea două au o terasă superbă pe faleză, după ce cobori pe alee – La Siesta), Cupidon care-i chiar primul, cred, după intrarea în Saturn, din Mangalia, pe dreapta, evident, prin boscheți.

La mine, la Mureș, era bine pentru că era în spate, după hotel Saturn și zgomotul de trafic nu ajungea în timp ce hotel Saturn lua în plin tot zgomotul de trafic precum și toate urletele folclorice de la autoservirea din centru. Adevărat, astea se potoleau după o vreme, după lăsarea întunericului, nu urlau toată noaptea, cum se întâmpla în alte locuri, înainte, acum nu știu cum mai e. Deși zice că are 5 stele, hotel Saturn nu are cea mai bună locație și nici prea mult spațiu în jur. Nu-ș ce noroc am avut să am așa o localizare bună, centrală și totuși ferită că habar n-aveam unde vin, nu cunoșteam locul.

Adevărat, traficul spre stațiuni nu trece prin centrul stațiunii Saturn ci pe șoseaua spre Constanța și abia mai spre nord intră spre plajă dar, orișicât, ceva trafic local tot era.

La noi, în centru, hotelurile sunt la același nivel cu plaja dar imediat spre Mangalia, terenul se ridică și hotelurile sunt sus și faleza jos, respectiv de la hotel spre plajă cobori scări.

Parțial, prin Saturn aleile sunt praf, inclusiv faleză însă se lucrează și asta este înbucurător, respectiv partea de faleză spre Mangalia are gresie rugoasă albă, foarte frumoasă, în iulie ajunsese până la terasa La Siesta deci în dreptul hotelurilor Narcis și Semiramis.

Pe la Cleopatra aveau alei asfaltate noi și nu odată m-am fugărit cu betonierele printre copaci, în față la Semiramis plus, paznicul de la Narcis numa cu ochii pe mine stătea și abia de-am furat 2-3 poze. Betonierele astea, cât îs ele de mari, incredibil de zvelte, chiar și pe pământ moale, printre copaci. N-ai zice... Bine, nu chiar betoniere, doar camioane imense cu materiale de construcții: pietriș, nisip, de-astea.

Pe ansamblu, locul arată prosperitate și de-ar fi să compar cu alte stațiuni (știu unele jumate praf, da’ jumate 50% calculat, nu neapărat pe litoral) pot spune că ridică moralul și se prezintă super bine.

Ce mi-a atras totuși atenția, primele 2 hoteluri din Saturn, chiar lângă Mangalia, lângă plajă și nu lângă șosea – la șosea e Cupidon – sunt alea două hoteluri: Diana (chiar lângă plajă) și Atena – următorul, spre gară și ușor în dialonală (la început am crezut că-s Diana și Apollo, cuplați pe vecie, într-o romanță eternă, apoi m-am dumirit că-i Atena, nu Apollo), nu-ș ce fac ele două, de strajă patriei, la malul mării, acolo dar clar că nu prea multe.

Pe lângă prosperitatea întregii stațiuni, astea două fac notă discordantă. De departe par falnice. Când te apropii, însă... gizăs craist... Abandonate, părăginite, cu ferestre sparte pe la balcoane – că acolo toate balcoanele sunt acoperite cu ceva sticlă – spărturi acoperite cu ceva cartoane, apar de-a dreptul deplorabile. Scara exterioară are, evident, balustrade însă în partea de sus – nici o protecție, nimic – mă și imaginez pe la etajul 8 – 9, urcând pe scara aia, mă și ia cu amețeală. Pe interior habar n-am cum arată, dacă au și scară interioară și care-i treaba cu lifturile și presupun că foarte puțină lume știe. Poate chiar de aia sunt așa părăginite și abandonate. Cine are gânduri suicider, ăsta-i locul de vizită – atracție maximă, 1 way. Bu Hu Hu.

Și chiar bu Hu Hu pe bune. Treceam într-una din seri pe faleză, pe la asfințit, la fel ca mulți alți turiști ca și mine, privind uimită spre roiul de zburătoare țipătoare ce dădeau ocol Dianei. Erau multe și păreau lilieci. Pescăruși nu erau. Nu știu cine îl moștenește pe Hitchcock dar îi fac o invitație. Păsări. Bu Hu Hu...

În zona asta, o terasă vie, drăguță și atractivă, fără prea multă mâncare, ceva grill uri și o ciorbă pe zi, maxim două: terasa Nautik (cred). Potroace nu avea în ziua în care am fost eu ci doar rădăuțeană, 14 lei.

După terasa asta zice că e plaja Diana care nu are plajă ci doar bolovani. Este extremitatea nordică a orașului Mangalia și cred că fix aici e zona aia de zice că e rezervație și nu ai voie să intri în apă să nu tulburi ecosistemul. E nu-ș ce institut de studii marine prin zonă (dacă o mai fi...). Chiar pe bune pentru că prima plimbare pe care am făcut-o pe aici, pe la orele prânzului, am văzut frumusețe de delfini, 2 la număr, se zbenguiau prin apă. Prima dată n-am înțeles ce este. Părea o pată întunecată sub apă care apoi a dispărut. Ce naiba? Am ignorat. Privesc iar, ei fac salturi și tumbe prin apă. Super fain. Parcă îmi făceau mie spectacol. Eram doar eu pe faleză. A fost singura dată când i-am văzut – noroc chior. Era început de sezon și devreme în zi. Apoi am mai trecut de multe ori pe acolo dar nu au mai apărut. M-au lăsat doar cu nostalgia, privind lung în zare. Ocazional, mai apăreau vaporașe departe...

Dar nu trebuie să uit de patiseria din Mangalia, strada Rozelor (parcă) fix în intersecția de la intrarea în Saturn. Au niște plăcinte fierbinți delicioase. Nu au șuberek însă au burek. E cam același lucru. Cu carne, brânză dulce sau sărată, mini pizza și tot felul. Un sfert de burek cu carne e 6 lei deci unul întreg = 24 lei. Se ajunge foarte ușor de la gara Mangalia, prin spate pe la Lidl și este fix a 3-a clădire departe de Gară. Nimik toată ????...

Mie chiar mi-a plăcut, chiar mai mult decât m-aș fi așteptat. Are tot ce-i trebuie, ca la carte plus, e aproape de Mangalia și-am mai dat ture și prin urbe nu doar prin stațiune, nu tot hotel - terasă, terasă - hotel, plajă, bâlci. Cum mi se năzărea, o zbugheam.

Are de toate, inclusiv bâlci, circul Orlando. Despre asta nu am scris.

---

VIZUALIZĂRI: 1764 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI