Iordania - tara contrastelor (2)

TIPĂREȘTE

Voi continua aceast review despre Iordania cu partea de plimbare avand in vedere ca partea cu informatii utile a fost déjà postata. Asa cum am spus la inceput au fost 4 nopti si datorita programului de zbor excelent gasit au fost 5 zile de plimbare. In prima zi (despre care am povestit) am vizitat Jerash si regiunea lui precum si bazarul si centrul orasului Aman.

Ziua a doua a insemnat contactul efectiv cu Iordania, cu natuta ei, cu locuitorii, cu atractiile turistice. A fost ziua destinata Marii Moarte. Eu o mai vizitasem in urma cu 25 de ani si pot sa spun ca multe s-au schimbat dar marea a ramas aceeasi.

S-a construit mult pe malul marii Moarte in zona de nord unde sunt plajele si hotelurile. De fapt au aparut ‘ resort-urile”… Movenpick, Hilton, Marriott, Kempiski... etc. Toate astea au blocat un sfert din partea vizitabila a marii.

Pentru turistii necazati in zona ramane o singura posibilitate (suficienta de altfel) si anume plaja publica. Este in capatul dinspre sud al zonei cu plaje si hoteluri adica mergand de la Aman spre Aqaba ultima la rand.

Plaja publica are o parcare generoasa, un ansamblu de piscine, cabine de schimb, dusuri si toalete de buna calitate si as spune in parte de sus a pretentiilor. Biletul costa 20 JOD/ persoana ceea ce in zona noastra ar parea foarte scump (120 de lei) doar ca piscinele au sezlonguri pentru toata lumea, dusuri, umbra… e foarte frumos.

Pentru masa avem un restaurant unde se mananca tip bufet la un prêt fix de 15 JOD (si asta destul de mare pentru intelegerea noastra dar destul de normal pentru Iordania). Se mananca salatele lor, falafel, masline dar si carne de pui (desi era Ramadan-ul si strictetea era mare). Poti bea si bere dar… fara alcool ;).

Marea Moarta este… foarte linistita. Pe o caldura de 40 de grade la umbra, in lipsa oricarei umbre ori... umbrele singura protectie pentru viitoarele arsuri este namolul din apa, dintr-o zona anume de langa mal. Apa este probabil mai sarata decat apele noastre de la Slanic, e unsuroasa dea dreptul incat dupa ce iesi trebuie sa zbori la dus... Vai, dar cat de placut este apoi sa stai sub dus. Nu-ti vine sa mai pleci... Dar pleci si te duci la piscine… alta viata... La soare sunt vreo 50 de grade Celsius! A fost frumos si racoritor la piscina.

Am mancat binisor humus, pui, falafel, masline de toate felurile si gusturile, toate inmuiate intr-un ulei de masline exceptional. Cei din serviciul restaurantului, numai barbati, aproape toti tineri (cred ca cei mai multi nu sunt iordanieni ci emigranti diversi) nu te grabesc cu nimic, nu se grabesc la nimic… in tara asta nimeni nu se grabeste... e un loc unde chiar poti sa stai linistit (aici trebuie totusi sa fac o precizare pe care au tot facut-o si altii: la volan nu sunt linistiti. Claxoneaza tot timpul, la semafor in zecimea de secunda urmatoare aparitiei culorii verde, cand o iau la stanga, cand o iau la dreapta... cand merg inainte... cand mergi la dreapta ori la stanga... ori inainte ori stai pe loc… e dezastru;)).

Dupa plaja, dusuri si piscine am plecat catre ora 15,16 catre Wadi Musa (adica spre Petra) pe alt traseu decat autostrada Aman Aqabq si anume Wadi Kings dar pe harti este Jordan Valley Hwy apoi prin munti Al Tafilah Hwy apoi catre wadi Musa... King Hwy... De fapt tot drumul se cheama Valea Regilor si este exceptional.

Veti vedea cum intr-o tara extraorrdinar de arida se foloseste fiecate firisor, resursa de apa pentru cultura. Inconjurate din patru parti de nisip sunt plantatii de banani, culturi de fasole si naut, rosii si pepeni... Din loc in loc (dar rar) vezi un bazin cu fundul placat cu folie de plastic si umplut cu apa de unde ei uda absolut fiecare planta, copac. Apa (la sfarsitul lui mai) nu cred ca provenea de la precipitatiile din timpul iernii. Poate sunt puturi forate sau din raul care strabate muntele curgand cumva dinspre sud (wadi musa) spre nord (marea Moarta) dar sa nu credeti ca se poate vedea firul de apa... este doar o vale inverzita inconjurata de acesti munti martieni. Va spun ca eu asa imi inchipui planeta Marte.

Din loc in loc pe aceasta autostrada... martiana apare cate un sat, orasel, cu case rarefiate construite aproape total din blocuri de piatra cioplita (e acolo piatra pentru toate casele lumii), fara acoperis, doar cu platforma, neterminate, cu spatiile geamurilor goale constructii incepute si neterminate … doar ca aceste situatii nu deranjeaza e nimeni (intr-o plimbare mai veche de acum peste 20 de ani cineva mi-a spus ca legea caselor in Iordania prevede ca impozitul se plateste doar dupa ce casa este terminata asa incat ei nu termina casa niciodata. Adica sa nu va mirati daca 90% dintre case au la coturi moatele de fier-beton care ies din ciment;)). Nu exista, cred conducte de apa curenta. Toate casele dar si blocurile care au max. 4 poate 5 etaje, au pe acoperis bazine de apa (probabil de fibra de sticla) vopsite in general in alb.

Peste tot zboara in sus si in jos camionete Toyota cu obloane foarte inalte si frumos colorate (ca prin India) care cara rosii. Sute de masini cu rosii. Eu cred ca ei si exporta desi dintr-o astfel de saracie de terenuri si mai ales de apa eu, unul, nu inteleg cum reusesc. Rosiile sun culese aproape verzi, doar parguite pentru ca in timpul transportului la cele 50 de grade probabil se coc suficient. Iata unul dintre motivele pentru care eu ii spun tara contrastelor... Intr-o tara atat de saraca in apa eu am vazut cele mai multe rosii calatorind;) am vazut cei mai mari pepeni si cea mai mare varza (cred ca avea 35 cm in diametru) am vazut vinete de la dimensiunea unui deget (de om voinic;)) pana la dimensiunea unui pepene… Da… n-as vrea sa mai insist dar cand fac o comparatie cu niste conditii ca cele de la noi nu pot sta linistit.

La " coada" Marii Moarte am vazut doua dintre putinele fabrici ale Iordaniei si anume fabrica de potasiu si fabrica de magneziu. Fabrica de potasiu (de fapt produce clorura de potasiu pentru ingrasaminte) este mai veche de prin anii '60 dar cea de magneziu (de fapt produce hidroxid de magneziu) este noua construita in 1997. E de necrezut ce desfasurare de forte se petrece aici. apa Marii Moarte este separata in bazine imense, pe mii de hectare si evaporata " la rece" astfel separandu-se sarurile cautate. Prelucreaza 300 de milioane de tone de apa anual... (scuzati, va rog entuziazmul unui inginer chimist - dar asa am vazut Iordania prima data).

Dupa un drum pe planeta Marte am ajuns la Wadi Musa, ne-am cazat la un hotel decent, nou construit si nu prea aglomerat si pe seara am mers in oras, am mancat cu mare placera aceleasi mancaruri de naut, vinete dar si miel cu orez si am incheiat o zi foarte plina de senzatii. Urma ca a doua zi sa vizitam Petra.

---

VIZUALIZĂRI: 1890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI