Celelalte sate pitoreşti din Karpathos

TIPĂREȘTE

Promit că acesta este cel din urmă review despre Karpathos, de fapt nu aveam de gând să mai scriu, însă recent am primit două mesaje private prin care am fost întrebată unde ar fi cel mai bine să te cazezi dacă vrei o vacanță în insulă: în capitală sau într-unul dintre celelalte sate. Se pare că Grecia are succes în toate vremurile, chiar și în cele de război. Așa că, după principiul „doar o vorbă să-ţi mai spun” , voi aminti câteva sate minunate ale insulei Karpathos.

Despre Pigadia (vezi impresii) , Olympos și Diafani (vezi impresii), cele mai reprezentative localități din Karpathos, v-am povestit deja în două articole separate, deoarece țineam în mod deosebit să scriu distinct, fără să le pun la grămadă cu celelalte. Nu că celelalte n-ar merita o asemenea onoare, dar mi se pare suficient să fie trecute în revistă, deși mai mari sau mai mici, și acestea sunt însemnate, dar mai ales frumoase, unele fiind situate în interior, „la munte” , altele pe țărm.

Cum Karpathos este înzestrat cu cincisprezece sate, ar rămâne suficient de multe lucruri de spus și fiindcă fotografiile îmi relevă locuri de un pitoresc deosebit, voi încerca să creionez un portret sumar al câtorva dintre acestea, în ideea că ar folosi cuiva care ajunge în insulă și nu ar fi prea orientat.

Noi am trecut prin toate, unele ni s-au lipit de suflet, altele nu ne-au lăsat indiferenți, dar nici nu ne-au dat pe spate. Cel mai tare ne-au impresionat, însă, localnicii care erau din cale afară de ospitalieri, descurcându-se surpinzător de bine în engleză, așa încât socializarea cu aceștia nu a fost deloc o problemă. Și nici pandemia nu-i făcuse ceva mai speriați sau mai rezervați, ei erau dornici de vizitatori, dornici să schimbe câteva vorbe cu străinii, zâmbitori, ceea ce a făcut ca prin toate satele prin care am trecut să ne bucurăm de o interacțiune foarte bună cu oamenii locului.

Voi începe cu Aperi, fosta capitală a insulei, situat pe dealuri înalte de câteva sute de metri, la opt kilometri nord distanță de capitală, pe care-l vedeam din balcon. Seara, luminițele satului se puteau vedea foarte frumos din balcon, dar Aperi este foarte fotogenic mai ales ziua, atât de pe mare, cât și din interior.

Fostă capitală a insulei până în 1896, când aceasta a fost mutată în Pigadia, Aperi încă are aspectul de localitate însemnată. Se spune că Aperi era un sat foarte bogat, mulți cetățeni originari de aici făcând avere în SUA, după care s-au întors și și-au construit proprietăți care mai de care mai arătoase. Un exemplu în acest sens, susţin unele surse autohtone, ar fi familia actorului Telly (Aristotelis) Savalas, originară din Aperi (sper că vă mai amintiți de Kojak, carismaticul ofițer de poliție, chel).

Cu rădăcini în Evul Mediu, când sătenii căutau locuri la adăpost, ferite din calea piraților, Aperi s-a dezvoltat, căpătând un rol major în decursul timpului, aici stabilindu-se sediul arhiepiscopiei insulelor Karpathos și Kasos, precum și locul în care a fost înființat primul liceu sau primul centru cultural din Karpathos. Astăzi se prezintă ca o pitorească localitate de munte, cu case colorate, dispuse pe coline, din care pornesc mai multe cărări spre plajele vedete ale insulei: Apela, Achata sau Kira Panagia. De altfel, priveliștile spre mare din diversele puncte de belvedere sunt de-a dreptul uluitoare.

Mergând în continuare pe drumul destul de bun care urcă pe coamele muntoase din zona mediană a insulei, după doar trei-patru kilometri, dăm de Volada, un sat situat la 500 m altitudine, de unde se surprinde, iarăși, o frumoasă panoramă asupra insulei și a mării. Caracteristica acestui sat o reprezintă casele tradiționale, albe, bine conservate, cocoțate pe versanții abrupți și verzi ai muntelui. Florile colorate din ghivece sau curțile mititele, încântă retina oricui le privește. Străzile înguste și casele vechi oferă Voladei o atmosferă tipic grecească întreținută și de cele câteva cafenele (kafeneios) și taverne animate de bătrânei simpatici.

Din Volada pornesc traseele de drumeție care duc în cel mai înalt punct din insulă, vârful Kali Limni (1215 m) din munții Lastos. De asemenea, Volada se poate lăuda cu trei fortărețe ce datează din perioade diferite: cea mai veche ar fi epoca brozului, cea mai recentă din cea otomană.

De la Volada, urmând drumul care duce pe partea cealaltă a insulei, intrăm în Othos, satul situat la cea mai mare înălțime din insulă, unde iarna pe vreme rea, își pot face apariția chiar și câțiva fulgi de zăpadă. Desigur, în afara caselor tradiționale, a farmecului rural prezent în tot și toate, priveliștea de sus, către mare este și de aici minunată.

Pyles deține recordul pentru cel mai mic sat din Karpathos și privește, deja, către insula Kasos, fiind situat la mică distanță de celălalt țărm al insulei, dar la 15 km de capitală. Amintirea mea cea mai pregnantă despre Pyles n-a fost neapărat legată de case, ulicioare, biserici, școală, muzeul uneltelor agricole, etc., ci despre o întâmplare care ne-a umplut inima de bucurie. În plimbarea noastră prin Pyles, am dat de o prăvălie cu aspect vetust, și am intrat cu gândul să luăm ceva răcoritor că ne cam înciseserăm. Acolo vindea o mămăiță simpatică ce înfășura compoziție de sarmale în flori de dovleac. Când am văzut-o, mă gândeam că ne vom înțelege greu cu ea, dar ne-a primit foarte cald, știa binișor engleză, în plus era fâșneață și zâmbitoare, într-un cuvânt a fost o adevărată plăcere să socializăm cu ea și să cumpărăm de la ea.

Menetes, mie, personal, mi s-a părut a fi al doilea cel mai important sat din insulă, iar din punct de vedere „estetic” , ar urca pe podium. Am trecut de mai multe ori prin Menetes și de fiecare dată mi-a plăcut la fel de mult, dacă nu chiar mai mult ca prima oară.

Se găsește în sud-vestul insulei, la opt km de Pigadia, tot sus, în munți, construit amfiteatric pe pante destul de abrupte. Șoseaua care trece prin inima sa îl separă în două: pe de o parte grandioasa biserică ce are hramul Adormirii Maicii Domnului, împreună cu un muzeu folcloric, ridicate pe o stâncă, iar pe de altă parte dealul înalt cu cele câteva sute de case multicolore, înghesuite unele în altele, care te uimesc. Cea mai frumoasă imagine asupra acestora se surprinde de pe terasa dinspre care se intră în biserică. De acolo, am văzut că sus, deasupra satului, se află o bisericuţă și ne-a încolțit imediat ideea să ajungem acolo, așa că am avut ocazia să privim satul și dintr-o parte și din cealaltă, am rătăcit pe aleile sale strâmte (străduțe e mult spus) de cele mai multe ori în scări și într-un final am sosit şi în vârful dealului. De la bisericuță, alte vederi splendide se deschid spre mare, iar memorialul închinat eroilor din cel de-al doilea război mondial, situat în afara satului, pare de jucărie.

De pe coasta vestică a insulei trebuie menţionat mai întâi, Arkasa, unul dintre cele mai populare sate, dar şi unul dintre cele mai vechi ale sale, datând din antichitate când era cunoscut ca Arkessia. De fapt, şi în Evul Mediu a avut o existenţă marcantă, de atunci păstrându-se ruinele unei fortăreţe (Paleokastro) şi a unei bazilici (Agia Sofia) care se pot vizita. Însă, mai înainte de toate, plajele sale sunt foarte căutate de surferi datorită valurilor care alcătuiesc cadrul perfect pentru sporturile ce pun şi vântul la treabă.

Arkasa se află la 15 km sud-vest de capitala Pigadia.

Un pic mai sus, tot pe ţărmul apusean, urmează două mici sate de pescari la origine: Finiki şi Kato Lefkos, în prezent staţiuni care, treptat, au devenit din ce în ce mai atrăgătoare, aşa încât vara sunt destul de aglomerate. Desigur, se găsesc mai multe posibilităţi de cazare, dar şi taverne tradiţionale, pescăreşti, fiecare sat având portul său de bărci şi vase mici de pescuit. Aici peisajele idilice, pline de farmec, sunt cele domină oriunde ai privi.

Tot pe latura vestică ar mai fi şi Mesochori sau satul din mijloc, cum s-ar traduce numele său, care nu are ieşire directă la mare, dar care se uită direct la mare, fiind situat pe-un deal înalt, de unde poţi iscodi cu privirea înspre Creta, mai cu seamă când este senin, fără pic de vapori în atmosferă. Are case albe, strălucitoare, dispuse pe străduţe înguste, urcânde şi coborânde. Impresionează pe oricine arhitectura tradiţională a caselor şi clădirilor publicile care conferă o identitate autentică, nealterată. Foarte frumos şi Mesochori! Distanţa faţă de capitala insulei este de 29 km.

Două vorbe aş vrea să zic şi despre satul Spoa, situat de cealaltă parte a insulei, înspre interior, fără a avea nici el ieşire directă la mare, decât prin portul Agios Nikolaos. Rezultă că este un sat de munte, prin definiţie, însă cu vedere la mare şi cu multe şanse de a surprinde un minunat răsărit de soare dacă vremea este prielnică.

Am vizitat Spoa la începutul vacanţei, pe când ne întorceam de la plaja Apella, vrând să schimbăm registrul şi să ne abatem în lateral. Construit în terase, Spoa poate fi accesat numai pe jos, urcând şi coborând o mulţime de trepte. Ne-a atras atenţia biserica Agios Georgios, din mijlocul satului, falnică şi impunătoare.

Concluzie

Satele acestea karpathiene sunt mai mult decât niște așezări rurale dintr-o insulă grecească, pe care unii ar considera-o uitată de lume sau prea puţin importantă. Și elementul primordial, central, al acestora este comunitatea reprezentată până la urmă de om, cel despre care știm că se spune că sfințește locul. Karpathos se poate mândri cu localnici aparte, în sens pozitiv, și spun asta după ceva experiență. Am avut ocazia să văd în decursul timpului mai multe sate din Elada, atât de pe insule, cât și de pe continent și mi-am putut forma cât de cât o impresie.

Sper că v-am convins că insula Karpathos merită atenție din toate punctele de vedere, iar cu acest articol marchez șirul celor 160 pe care le-am scris despre Grecia, în acelaşi timp și cel cu numărul 400 publicat pe amfostacolo.ro.

Revenind la motivul care a stat la baza acestui articol, după părerea mea, cel mai bun loc de stabilit cartierul general în Karpathos mi s-a părut a fi capitala, noi fiind ahtiați după mare şi atmosferă animată seara pe care le-am vrea cât mai aproape, însă cazarea într-unul din satele de munte sau într-o staţiune micuţă la mare, care ar dispune de posibilități de cazare nu ar fi nici pe departe o greșeală, ci chiar foarte potrivită pentru cei ce iubesc relaxarea, natura, muntele şi marea deopotrivă.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI