Turul plajelor din Karpathos

TIPĂREȘTE

În plină iarnă, vă invit la plajă! Cel puţin virtual vorbind, căci faptic mai avem de aşteptat câteva luni bune până să vină vara la noi, iar dacă vorbim cumva de locuri exotice, atunci problema se pune diferit.

Când suntem în vacanţă, pentru noi, plajele reprezintă adevărate destinații turistice, de aceea unul dintre primele subiecte pe care le-am abordat în informarea mea despre insulă a fost despre plajele acesteia. Din acest punct de vedere, Karpathos este un paradis al plajelor de toate felurile, în această insulă fusiformă oricine ar fi uimit să afle ce diversitate largă de plaje se poate întâlni. Se zice că insula ar dispune de peste 50 de plaje, unele foarte populare, altele mai sălbatice, unele la care se ajunge relativ ușor sau, din contră, mai greu, altele accesibile doar de pe mare. Pentru toate gusturile, pentru oricine ar merge în insulă, aş zice eu, există măcar o plajă care i s-ar potrivi.

Desigur că ne-am format câteva ținte în această privință, atârnând greu și cuvântul managerului hotelului la care am stat, cel care, cu multă amabilitate, îmi trimisese pe email o listă cu câteva, în opinia lui, de neratat. E o utopie să creadă cineva că ar fi posibil să fie luate fiecare în parte.

Ca trăsătură generală, plajele de pe partea estică sunt spectaculoase datorită reliefului abrupt şi diferenţei bruşte de altitudine de la cota zero la înălţimea şoselei de acces, aşa încât privite de sus, arată magnific. Stâncile de culoare deschisă din preajma acestora, determină, de asemenea, nuanţe fabuloase ale apei mării, iar pietrele mai mari sau mai mici în amestec cu nisip sunt suportul lor de bază. Apa se adânceşte destul de repede, bălăceala pentru copii necesitând mai multă precauţie şi, de regulă, marea este mai liniştită faţă de ţărmul vestic.

Pe partea vestică, plajele sunt mult mai atrăgătoare, în mare parte fiind de nisip, în schimb, intervine vântul care determină ca mai tot timpul marea să fie agitată, cu valuri mari. Nu este, însă, obligatoriu să se întâmple așa. De pildă, în perioada în care am fost noi acolo, marea a fost incredibil de liniștită, fără nicio unduire, ca și cum dacă n-aș fi citit din mai multe surse, aș fi zis că e doar o scorneală informația despre valuri înspumate și curenți.

Voi scrie un singur articol despre plaje, cel de față, constituind doar un punct de orientare pentru eventualii turiști interesați de multele și frumoasele plaje din Karpathos, lăsând la latitudinea fiecăruia să aprofundeze ceea ce consideră că merită atenție.

Voi începe cu cele situate pe latura de est a insulei, spre care, datorită faimei de care bucură, am pornit și noi chiar din prima zi în care am avut mașină la dispoziție. Am vizitat și experimentat atunci, în această ordine: Achata, Kira Panagia și Apella, într-un cuvânt, reginele în materie de plaje. Există drum asfaltat către fiecare dintre acestea, care se desprinde din cel principal, care oricum este foarte accidentat și pe lângă munții falnici ai insulei, distanța cea mai lungă fiind până la Apella: circa 23 km din capitală.

Apella este de o frumusețe ce-ți taie respirația când o privești de sus, din șosea, de aceea este absolut obligatoriu ca oricine să facă o pauză pentru a o admira și fotografia. După ce am coborât în parcarea din vecinătatea ei, am observat și o tavernă, dar și faptul că pe jumătate, plaja dispunea de șezlonguri, deși pinii din spatele său își făceau datoria găzduind sub ei, la umbră, vizitatorii ce nu-și luaseră scaune și umbrelă. Plaja este din pietricele, apa este de un albastru impresionant, adâncindu-se relativ repede, iar pantofii speciali nu trebuie să lipsească din dotare.

Kira Panagia, aflată la 14 km de capitală, este plaja cu care Apella își dispută titlul de „cea mai cea” din Karpathos, reprezentând o altă încântare pentru ochi și suflet. Și aceasta este splendidă, în plus are avantajul de a avea pe unul dintre versanții ce o mărginesc protector, biserica de la care i se trage numele, cea cu acoperiș roșiatic, de deasupra căreia se surprind niște fotografii demne de cataloage turistice. De fapt, aceea este una dintre imaginile iconice care promovează Karpathos, inclusiv cea de pe harta cumpărată de noi acolo, devenită simbolul insulei.

Dispusă între stânci verticale, cu alte formațiuni stâncoase în apele destul de adânci după ce treci câțiva metri de mal, cu o mare de un turcoaz electrizant, cu nisip și pietriș deopotrivă ca bază, Kira Panagia oferă un peisaj uimitor de sălbatic și frumos. Amenajările constau doar în existența câtorva șezlonguri și umbrele, mai departe, înapoia sa găsindu-se și câteva posibilități de cazare sau taverne, precum și o parcare încăpătoare. Toate acestea fac din Kira Panagia, pe bună dreptate, un tot unitar la mare căutare printre turiști.

Achata a fost prima plajă vestită pe care am pus piciorul, dar, în ciuda renumelui său foarte bun, eu nu m-am simțit foarte confortabil pe ea, poate din cauza vântului, poate din cauza lipsei de animație care îmi crea senzația de pustiu. Dar asta nu are de-a face cu aspectul său absolut minunat cu care ești răsplătit după ce ai parcurs un drum sinuos, foarte îngust și deloc scurt pentru a ajung la cota mării. Per ansamblu, este superbă: încadrată de versanți înalți de piatră care formează un golf strâmt în care stă cuibărită. Are doar o tavernă în apropiere, câteva șezlonguri și mulți pini sub care poți sta fără probleme. Este tot din pietre, mai mici sau mai mari, apa se adâncește destul de repede, pe scurt, face parte tot din categoria plajelor de privit.

În nord-est, departe de Pigadia la aproximativ 60 km, satul Diafani se poate lăuda cu două plaje, una omonimă, alta pe nume Vanada, aflate la câteva sute de metru distanță. Am văzut-o doar pe prima, am experimentat-o: micuţă, de nisip grosier, foarte îngustă, cu intrare lină în apă. La întoarcere, am vizitat-o şi pe cea a satului Agios Nikolaos Spoa, situată lângă portul cu acelaşi nume. Pitorească, dar nu ieşită din comun, mai impresionant a fost drumul destul de serpentinos pînă acolo.

Tot în partea de est ar fi și plaja capitalei Pigadia, cunoscută și ca Ammos sau Xenonas, una lungă de câteva sute bune de metri, de nisip, cu apă mică la intrare, ceea ce o face foarte prietenoasă cu vizitatorii. Pentru noi, a însemnat plaja de casă cu care ne începeam sau ne încheiam zilele de vacanţă. Are numeroase unități de cazare în spate, iar aceasta se continuă cu plaja Afoti, de care practic nu există delimitare, iar în capătul extrem al golfului capitalei aflându-se plaja Vrontis, așa încât de la un capăt la altul, turistul care se cazează în Pigadia are de ales pe o lungime de câțiva kilometri unde să se așeze.

În sud-estul insulei, se găsesc grupate alte plaje care trebuie vizitate şi încercate. E vorba de cele două Ammoopi: Megali Ammoopi şi Micro Ammoopi, dar şi Votsalakia şi Kastelia, nu numai aspectuoase, dar şi populare printre localnici şi turişti. Aici se distinge relieful mai înalt, stâncos, cu golfurile ce îmbrăţişează perfect nisipul, baza multora dintre plaje. Acestea nu sunt mari, aproape că te miri când sunt prezentate şi semnalate distinct pe panourile informative. Se bucură, în schimb, de multe facilităţi şi amenajări.

Tot mergând în direcţia aeroportului, am dat de alte plaje frumoase, cum ar fi Damatria, Christou Pigadi dar de alt gen, apropiindu-se ca înfăţişare de cele exotice cu nisip de culoare deschisă, poate nu din cel mai fin, dar destul de plăcut. Nu sunt plaje foarte amenajate ca precedentele, dar merită luate în seamă datorită apei clare, cristaline deloc adâncă la intrare. Singurul inconvenient care apare în peisaj este vântul, acesta fiind pus la treabă la plajele situate mai la sud în adevărate centre pentru windsurfing, aşa cum ar fi cele de la Afiartis.

O adevărată atracţie a constituit-o pentru noi, plaja Diakoftis, situată pe latura sudică, cumva după aeroport, la 21 km de capitală. Ne-a recomandat-o toată lumea, doar că se ajunge mai greu la ea. Te îndepărtezi de asfalt la un moment dat, lansându-te pe un drum off road pe care praful se ridică în nori groşi de la primii metri parcurşi. Am bâjbâit niţel pînă am găsit-o, dar după aceea mai-mai că nu ne mai puteam desprinde de acolo! Realmente paradisiacă, Diakoftis îţi creează impresia că te afli undeva prin Caraibe sau prin alt loc exotic.

Acolo sunt două plaje la cam o sută de metri distanţă una faţă de alta, cu ape incredibil de turcoaz, limpezi-cristal, nisip fin, aproape alb, bălăceala fiind perfectă chiar şi pentru copii datorită intrării line. Partea mai puţin bună este că nu există umbră naturală, dar la una dintre plaje tocmai ce se construise un complex cu tavernă, bar, câteva spaţii de cazare, ce închiria şi şezlonguri cu umbrele.

În vestul insulei se găsesc unele dintre cele mai bune plaje din Karpathos, în jurul cărora au luat naştere câteva staţiuni turistice devenite în perioada ultimilor ani preferate de iubitorii sporturilor ce pun vântul la treabă, dar nu numai.

Încep cu Kato Lefkos, după părerea mea, cea mai frumoasă salbă de plaje, fiind vorba de trei plaje, două dintre acestea fiind găzduite de golfuri ample, aproape circulare, separate de un promontoriu stâncos, toate cu nisip auriu, fin, ape calde, azurii, deloc adânci. Ca amplasare, Kato Lefkos se află exact în dreptul Kira Panagia, dar de partea cealaltă a insulei.

De Kato Lefkos ne-am îndrăgostit imediat, ne-am găsit şi loc la umbra pinilor, marea era o încântare, fără niciun val, de o limpezime uimitoare, aşa că a fost singura plajă pe care am vizitat-o de două ori, deşi distanţa de la cazarea noastră nu era chiar scurtă (36 km). Cea de-a doua vizită a fost în ultima zi în care am beneficiat de maşină închiriată şi a fost ca o încununare a vacanţei karpathiene, adică revenirea în locul în care ne-am simţit cel mai bine.

Plaja este mărginită de o pleiadă de taverne şi pensiuni, aşa încât a lua masa acolo pare uşor, dar mi s-a părut destul de greu de hotărât în care dintre acestea, aproape toate declarându-se tradiţionale. Până la urmă, am rezolvat alegând o psarotaverna, adică una specializată în peşte, că din portul aflat la doi paşi, pescarii aduceau capturi de toate felurile.

Există şezlonguri şi umbrele de închiriat pe fiecare dintre plaje, însă foarte mulţi preferă să se aşeze pe prosop, existând loc pentru toată lumea.

O altă plajă frumoasă, în jurul căreia un fost sat de pescari s-a transformat într-o staţiune cosmopolită, este chiar cea care poartă numele de Finiki. Plaja are formă de potcoavă, este din nisip fin, alburiu, iar intrarea în mare se face lin. Este străjuită într-o parte de o colină semeaţă pe care se află o biserică în culorile Greciei: alb şi albastru. Dacă e să ne referim la culori, trebuie menţionate bărcile pescarilor din portul din vecinătatea plajei, cele care încântă privirile oricui.

La fel, Finiki se laudă cu câteva taverne bune care-şi servesc clienţii îndeosebi cu preparate din peşte şi fruncte mare proaspete, furnizate de pescari, dar şi cu mâncăruri tradiţionale. Există şi spaţii de cazare alături, iar plaja dispune de şezlonguri şi umbrele pentru doritori. Am făcut şi noi o baie bună la Finiki, după care ne-am odihnit la soare, apoi am făcut o mică excursie la biserica de pe deal.

Agios Nikolaos Arkasa este plaja de văzut/încercat obligatoriu de pe vest. Aparţine localităţii celei mai mari de pe această latură a insulei, dar şi celei mai vechi, fiind situată la cam un kilometru mai la sud de sat, foarte aproape de situl arheologic. Faţă de Pigadia o despart cam 16 km ce pot parcurşi pe o şosea asfaltată, curbată, dar în stare foarte bună.

Se spune că este plaja valurilor şi a apusurilor. Sincer, n-am prins aici nici măcar un val, deşi plaja este renumită pentru că de regulă aici se formează unele zdravene, dar nici de vreun apus n-am avut parte, fiindcă în iunie soarele asfinţeşte târziu şi noi ne adunam de pe drumuri la cazare ceva mai devreme în fiecare seară.

Este o plajă ce ocupă un frumos golf mărginit de coame de deal, înconjurată în spate de pini şi palmieri umbroşi. Acoperită de nisip fin, galben, uneori în mix cu pietricele mici, plaja pare foarte prietenoasă când marea nu este prea ondulată. De fapt, apa este mică la intrare, dar valurile pot schimba total percepţia, însă, pentru noi, marea neobişnuit de liniştită ce am găsit-o a fost un motiv de bălăceală prelungită.

Parţial amenajată cu şezlonguri şi umbrele, plaja deţine şi un teren de volei exact în centrul său care o face foarte căutată printre localnici şi turişti, de aceea poate fi cam aglomerată. Există parcare generoasă, taverne şi cafenele, pensiuni în imediata apropiere.

Acestea au fost plajele pe care le-am văzut în vacanţa noastră pe plaiurile insulei Karpathos, pe cele mai multe dintre ele simţindu-le la propriu, având experienţă de bălăceală, pe altele doar admirându-le. Din acest punct de vedere, avansez şi un top personal 5 plaje cele mai frumoase:

1. Apella

2. Diakoftis

3. Kira Panagia

4. Kato Lefkos

5. Finiki

Concluzie

Datorită varietăţii mari, în Karpathos fiecare turist are posibilitatea să-şi aleagă plaja care i se potriveşte, în funcţie de propriile gusturi. Desigur, odată ce ai ajuns acolo, e păcat să te limitezi la una, două, ci e de preferat să se experimenteze cât mai multe pentru a se obţine o imagine cât mai completă asupra uneia dintre cele mai însemnate bogăţii naturale ale insulei: plajele.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=G6usMSlHZ3M

---

VIZUALIZĂRI: 1314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI