Pigadia, o capitală micuță și cochetă

TIPĂREȘTE

Capitala insulei Karpathos, cunoscută și sub numele de Pigadia, a fost opțiunea noastră pentru baza vacanței karpathiene din toate punctele de vedere: este un oraș măricel, are plajă generoasă, port, o faleză pe care te poți plimba seara și nu numai, o mulțime de taverne și cafenele, străzi cu magazine de tot felul pentru shopping dar și pentru căscat gura, viață animată seara. De asemenea, aici se găsește și cea mai largă ofertă pentru cazare. Până la urmă de aici se dă ora exactă în Karpathos și ne plăcea să fim în mjlocul acțiunii, cum se spune.

Situată în sud-estul insulei, Pigadia este cea mai mare localitate din Karpathos şi se bucură de o amplasare excelentă într-un golf natural, generos care-i asigură o desfăşurare de câţiva kilometri buni (cam 3-4) de la un capăt la celălalt, între două coline stâncoase ce o străjuiesc. Orăşelul are cam două-trei rânduri de străzi paralele cu marea, dintre care una principală, ce se intersectează cu altele mai înguste, perpendiculare cu marea, ce pornesc de la cota zero, urcând în pantă mai abruptă sau mai domoală, după cum este forma dealului.

Deşi îndeplineşte funcţia de capitală doar din anul 1892, Pigadia concentrează aproape jumătate din populaţia permanentă a insulei, adică vreo 3.000 de suflete, şi foarte multe case frumoase, viu colorate, refăcute sau ridicate de localnicii întorşi din colţurile lumii unde plecaseră pentru o viaţă mai bună: America, Australia. Acestea se adaugă elegantelor vile clasice ale familiilor de nobili greci din insulă, unele renovate, altele în stare degradată. Numele său actual, Pigadia, înseamnă în limba greacă „fântână” şi se referă la cele câteva izvoare găsite în apropiere.

Însă, aşezarea este veche de peste trei mii de ani, fiind fondată în jurul anilor 1.400 Î. C. de micenieni, fiind la vremea aceea cea mai mare dintre cele patru cetăţi construite pe insulă, iar numele său din antichitate era Potideon. Apoi, în jurul anilor 1.000 Î. C. a fost cucerită grecii dorieni, în timpul cărora oraşul a cunoscut faimă şi prosperitate. Pe atunci, localnicii ridicaseră un acropolis pe colina de deasupra portului, la cei 23 metri înălțime, de unde priveliştea este magnifică. Astăzi n-a mai rămas nimic din ce exista în vremurile acelea, doar un indicator maro ne-a arătat pe unde s-o luăm să ajungem acolo, căci ne propuseserăm să admirăm și noi orașul de sus.

În decursul timpului, cetatea Potideon şi-a pierdut din însemnătate pe măsură ce raidurile piraţilor deveneau din ce în ce mai distrugătoare, karpathienii fiind nevoiţi să se retragă spre munţi unde şi-au întemeiat alte sate. Portul a continuat să existe şi să-şi exercite rolul de punte către lumea exterioară, iar în secolul trecut satul de pescari din proximitate s-a dezvoltat din plin, devenind un orăşel cochet şi cosmopolit, acum la mare căutare printre turişti pentru care s-au construit multe unităţi de cazare: hoteluri, pensiuni de toate gradele de confort şi pentru toate buzunarele.

Astăzi, portul este cel puţin la fel de important ca în trecut, are trei părţi distincte: portul pentru vase mari de tip ferry care leagă insula de Pireu, oraşul Rhodos sau Sitia cretană, portul pentru vase de lemn, de agrement şi excursii zilnice, portul pentru bărcile pescarilor, care aici în Karpathos sunt vestite pentru frumuseţe şi culori aprinse.

Faleza portului este absolut fermecătore, pe de o parte marea cu a sa apă cristalină, pe de alta tavernele şi cafenelele lipite unele de altele, fiecare cu ofertă de nerefuzat. Cele mai vestite şi recomandate taverne aici pot fi găsite. Apropos de asta, una dintre atracţiile oraşului, ce aparţine de o faimoasă tavernă, pe nume Anemoussa (numele insulei în antichitate), este o veche barcă pescărească fixată pe o străduţă în pantă, de un delicios inedit, cu care fiecare turist vrea să se fotografieze fiind foarte fotogenică.

Tot de pe promenadă se poate observa o clădire maiestuosă, pe mai multe niveluri cu o cupolă în vârful căreia se află o cruce. Este vorba de Catedrala Mitropolitană în care intrarea se face din principala stradă pietonală a Pigadiei, paralelă cu mare, Apodimon Karpathion, cunoscută și sub numele de strada comercială. Asta deoarece, de-o parte și de cealaltă a sa, se înșiră magazine de suvenire, articole de vacanță, de îmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii, bănci, gelaterii, cluburi, fiind cea mai animată stradă din oraș.

Însă, cea mai frumoasă clădire din Pigadia este Prefectura Kapathos și Kasos (Eparchio) , un măreț edificiu cu arhitectură deosebită, fiind ridicată în anii de dominație italiană (1912-1944) când Insulele Dodecaneze au aparținut statului italian. Iese în evidență prin stilul tradițional îmbinat cu cel modern, tonurile de galben pronunțat și albastru, zidurile groase, dimensiune, înălțime, turnul cu ceas absolut funcțional, piața largă formată de cele trei laturi ale impresionantei construcții. În aripa stângă funcționează Muzeul de Arheologie ce expune statui de marmură, obiecte folosite în primii ani creștini și altare din templele antice grecești. Totodată aici are sediul organizația care se ocupă de protejarea focilor Monachus Monachus care trăiesc în apele curate ale Karpathosului.

De la clădirea Prefecturii spre țărm se desfășoară în trepte amfiteatrul modern, în aer liber, ce, în mod normal, are rolul de a găzdui diverse festivități, spectacole, concerte. Acum, dată fiind situația, nu am văzut să se fi organizat vreun eveniment. Tot pe țărm, putea fi observat un chioșc în proces intens de amenajare ce urma să fie punctul info al orașului.

Dincolo de clădirea Prefecturii, coborând câteva zeci de trepte, se face drumul către plajă, și luându-o pe acesta, dacă-ți arunci o privire lateral, apare în raza vizuală și sediul impunător al Primăriei (Dimarcheio) .

Plaja se întinde pe câțiva kilometri buni, este mărginită de numeroase hoteluri de diferite feluri, mai luxoase sau mai modeste, și are mai multe părți în ordinea apropierii de oraș: plaja Pigadia, plaja Afoti, plaja Vronti. Este organizată în cea mai mare parte, din nisip cu pietricele mici și apă mică la intrare, foarte potrivită pentru familiile cu copii.

Dar, până să ajungi efectiv pe plajă îți atrage atenția un monument straniu de culoare albastră, cu o formă neobișnuită. Am aflat că a fost ridicat în cinstea unui aviator, cpt. Konstantinos Iliakis, al cărui avion de luptă s-a prăbușit în mare la 23 mai 2006, în apropiere, în timp ce urmărea două F-16 turcești. În fiecare an este comemorat printr-o demonstrație de avioane ce brăzdează cerul.

Ţinând-o drept înainte pe strada ce mărgineşte şirul de hoteluri de după care se află plaja, imediat ce am depăşit resortul Konstantinos Palace se găsesc ruinele bazilicii Agia Fotini, care fusese construită în secolul al V-lea. Acum, la faţa locului, se pot observa câteva coloane de marmură în picioare sau culcate la pământ şi alte câteva plăci uriaşe de marmură albă cu inscripţii şi desene vechi, precum se poate remarca forma de biserică având pronaos, naos şi altar.

Revenind în centrul oraşului, atrage atenţia o fântână arteziană, numită Sintrivani, amplasată strategic în mijlocul arealului cu vedere minunată la mare şi terase în aer liber, pline de turişti. De acolo, perpendicular porneşte Odos Dimokratias, cea mai însemnată stradă aşezată de-a curmezişul, pe care se găsesc tot felul de prăvălii, bijuterii, taverne, chiar şi magazine de tip supermarket şi care „sfârşeşte” îngustându-se într-o suită de scări pe care se află desenate diverse figuri şi pe care le urci dacă ai un pic de curaj.

În ceea ce priveşte transportul local din capitală spre restul insulei, acesta se efectuează fie cu taxi, fie cu autobuzele KTEL, fie cu maşini închiriate. În sensul acesta, există o staţie mare, centrală, de taxi-uri unde sunt afişate pe panouri tarifele practicate către diverse locuri din insulă, iar vreo două sute de metri mai încolo, autogara de unde pleacă şi unde sosesc autobuzele care fac curse în principalele puncte de interes ale Karpathosului, totuşi cu prea puţine maşini faţă de alte insule în care am mai fost.

Cât despre firmele de închiriere de maşini, acestea sunt peste tot, genul acesta de afacere fiind foarte răspândită şi destul de profitabilă, din câte mi-am dat seama. Maşina închiriată este cel mai popular mod de deplasare prin insulă, iar tarifele porneau de la puţin peste 20€/zi în funcţie de tipul de maşină, evident. La extremitatea nordică a oraşului funcţiona, în perioada când am fost noi, una dintre cele două staţii de alimentare cu combustibil din insulă, deşi există mai multe chiar în oraş, dar acestea urmau să fie utilizabile pe măsură ce numărul de turişti devenea din ce în ce mai mare.

La capitolul lăcaşuri de cult, aş mai adăuga că la tot pasul se pot întâlni o mulţime de biserici şi bisericuţe, fiind cunoscut faptul că grecii sunt destul de religioşi şi le ridică dintotdeauna în semn de recunoştinţă chiar şi în cele mai puţin accesibile locuri că te miri cum au putut să le construiască acolo.

Pe lângă frumoasa biserică Agii Apostoli ai căror vecini am fost având cazarea practic peste drum, citisem de mănăstirea Panagia Larniotissa aflată la vreo cinci kilometri sud de oraş, dar pe o culme de deal unde se poate ajunge cu maşina. Istoria Panagia Larniotissa are la bază un miracol care s-a întâmplat acum câteva sute de ani, când pirații obișnuiau să atace des insula Karpathos. În timpul unui atac, au răpit un băiat și, din acel moment, mama sa a început să se roage continuând s-o facă timp de 30 de ani, în speranța de a-și revedea fiul. Odată, în timp ce se ruga într-o altă biserică foarte apropiată de Larniotissa, a auzit o voce care o chema să se apropie, unde a găsit o icoană și câteva clipe mai târziu și-a văzut fiul care se salvase. Localnicii sărbătoresc biserica pe 8 septembrie, dată când a fost găsită icoana, dar şi ziua nașterii Fecioarei Maria. Lăcaşul de cult a fost reconstruit după anii 1900 și a luat forma pe care o are în zilele noastre, iar pe lângă biserică au fost amenajate locuri speciale pentru fiecare familie de vază din insulă de unde pot participa la procesiuni.

În partea opusă, atrage atenţia o cruce uriașă în vârful unei coline la care se poate ajunge urcând o mulţime de trepte şi de unde priveliştea către împrejurimi este fabuloasă. Un alt punct remarcabil este “pâinea de piatră” , care se observă pe stânga, cu aproximativ 800 de metri înainte de a ajunge la mănăstirea Larniotissa. Se spune că această pâine sfântă s-a transformat în piatră, când o mamă, care-şi ducea copilul mic spre biserică, a înjurat motiv pentru care s-a transformat în piatră.

Pigadia este un oraş micuţ căruia nu-i lipseşte nimic, dar totul este parcă la scară redusă. Găseşti tot ce vrei aici: magazine de toate felurile, taverne, cafenele, restaurante chiar şi cluburi, cabinete medicale, spital, farmacii la tot pasul, diverse servicii publice sau private. Pigadia este un orăşel fermecător de care te îndrăgosteşti imediat şi pe care ajungi să-l înveţi pe dinafară repede. Are o atmosferă relaxată, de vacanţă, dar şi relaxantă, localnici calzi şi primitori pe care îi vei îndrăgi de îndată. Ne-a plăcut mult oraşul ales drept bază karpathiană şi dacă ar fi să mai ajungem în insulă, fără niciun dubiu tot în Pigadia am opta pentru cazare. Recomand!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=U5opK4zYvbM

---

VIZUALIZĂRI: 897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI