O calatorie in inima Deltei Dunarii, MILA 23 / Excursie in Fascinanta Delta

TIPĂREȘTE

De mult ne doream sa vizitm Delta Dunarii!!!

De fiecare data cand erau prezentate la tv documentare cu delta noastra intram parca in transa... amuteam in fata imaginilor unice si deosebit de colorate, a florei si faunei prezentate intr-un mod cu adevarat profesionist de operatorii de televiziune...

Si uite asa, in vara anului 2006, fara un plan in prealabil stabilit, dar inarmati cu undite, momeli si scaunele, incepe “aventura” noastra in Delta Dunarii.

Drumul spre Tulcea a fost destul de liber, marea majoritate a masinilor indreptandu-se spre litoral... ca doar era vara si totodata plin sezon estival. De cum intram in oras ne impresioneaza frumusetea lui, curatenia si din multe puncte de vedere constatam ca seamana cu Pitestiul nostru drag. Apoi portul! Doamne, este imens, nu ne asteptam sa fie asa mare, o multitudine de vapoare mai mari sau mai mici, salupe... unele acostate la tarm altele plimbandu-se maiestuos pe Dunare... iar noi ca niste copii nu stiam la care sa ne uitam mai intai!

Parcam masina si cautam un mijloc de transport care sa ne duca la Mila 23, localitate aflata in inima deltei, caci aceasta era si intentia noastra... sa o “simtim “ cat mai bine undeva la ea acasa... Din informatiile culese pe net am inteles ca satul Mila 23 este situat in zona unor importante rezervatii, in partea centrala a deltei, pe bratul Sulina si nu departe de alta localitate centrala, Crisan.

Drumul pana la Mila 23 a fost o adevarata aventura. Pe o ploaie marunta si vant, imbarcati intr-o salupa rapida care a mers cu cca 40 km pe ora am avut senzatia de cateva ori ca o sa ne luam zborul atat noi cat si bagajele. Senzatia a fost unica, ... valurile facute de salupa in urma ei, “intalnirea” cu o imensitate de vapor ale carui valuri ne-au zgaltait binisor, stropii de apa care ne sareau in fata, peisajul de vis... ce cu greu poate fi descris in cuvinte... stuf, copaci cu radacinile iesite din pamant dornice parca sa salute trecatorul, cate o ratusca salbatica macanind in zbor, iar stuf, ... si... am ajuns dup cca 40 minute.

Satul Mila 23 este situat pe o insula nu foarte mare, care adaposteste cateva sute de suflete. Intrucat zona este de o rara frumusete, iubitori de turism din tara, de pescuit dar si cu ceva banet la banca, au pornit acolo mici afaceri deschizand pensiuni de 2 si 3 stele, cochete si care ofera tot confortul necesar... Cum nu am avut o rezervare prealabila nu am gasit loc liber, dar pescarul care ne-a asigurat transportul ne-a indrumat saritor catre parintii lui... si asa am avut cazare in Mila 23 la particular - casa unor lipoveni primitori si foarte inimosi, parintii a 4 copii, cu toti pescari din zona.

Tot sejurul a fost de vis... ; am inchiriat o barcuta cu care mergeam zilnic la pescuit, am mancat in principal preparate din peste, doamna gazda gatindu-ne zilnic la pranz celebra ciorba de bors, saramura si tot felul de alte bunatati ale zonei.

Inmaginati-va orasul in care locuiti fara strazi si masini...

Da, asa este Mila 23. Nu exista strazi, acesul acolo se face numai cu salupa/vaporul si fiecare lipovean are in spatele casei lui un garaj (ati citit bine) unde este parcata - barca. Casele sunt distribuite spre centrul insulei, periferia fiind un adevarat debarcader. Situata cum am spus pe bratul Sulina, la "drumul" pincipal ca sa zic asa sunt acostate vaporasele si salupele mai mari, iar in jurul insulei sunt dispuse paralel, la fiecare gospodarie, garajele de care vorbeam. Asa ceva numai in delta poti sa vezi; strazile lor sunt de fapt niste ulite pe care ici colo sunt amplasate mici magazine/alimentari; limba cea mai vb este limba rusa (lipoveana cum o numesc ei - probabil un dialect al limbii ruse), marea majoritate sunt blonduti cu ochi albastri si traiesc in principal din pescuit. Pestele odata prins este depozitat in locuri special amenajate, pescarii platiti pentru munca lor, sau vand turistilor la preturi cu mult mai mici decat ce intalnim in pietele noastre - si e normal sa fie asa. Au si o bisericuta, am vazut multe cuiburi cu berze, si ce e important - in acea luna august NU AM VAZUT SERPI; seara tantarii puteau fi tinuti lejer la distanta daca ne dadeam cu un spray special (nu-i dau numnele si se intelege de ce). Intreaga zona colcaie pur si simplu de viata... Am vazut gandaci zburatori aproape cat jumatate de palma, dar inofensivi, broaste raioase imense, pescarusi cat curcanii, pesti de 1 m lungime sarind prin apa, ... A fost pentru prima data in viata mea cand am pescuit iar recolta a fost peste asteptari; cred ca si un copil de cls I-a se descurca la cat peste era atunci pe acele canale ale dunarii.

Putini copaci, foarte mult stuf si o liniste... desavarsita... doar ciripit de pasarele, zumzet de albine, clipociriea apei cand mai sarea cate un pestisor,

Concluzia? MERGETI SI NU VETI REGRETA.

P. S. Si o mica obiectiune: intrucat satul este "aruncat" in inima deltei cu siguranta nu exista firma de salubrizare si nici loc de depozitat gunoaie... din acest motiv satul Mila 23 nu exceleaza prin curatenie si din pacate multe din mizerii sunt aruncate in apa ; posibil ca dupa acest an 2007 autoritatile sa fi facut ceva in acest sens, posibil nu... ca bunul simt nu cred ca s-a nascut "peste noapte" - dar eu trag un semnal de alarma in acest sens!!!

---

VIZUALIZĂRI: 7416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI