Plimbare cu barca pe canalele Deltei Dunării

TIPĂREȘTE

În una din zilele petrecute în Deltă, soțul meu și-a propus să stea la pescuit până la lăsarea serii. Cum nu mi-am dorit să-l însoțesc, vremea de octombrie nefiind prea blândă, a trebuit să-mi ocup cu ceva o parte din zi.

Am coborât destul de târziu la micul dejun, deoarece știam că ziua o aveam toată pentru mine, spre relaxare, ma și vedeam stând pe terasa închisă a restaurantului, cu o băutură caldă în față, citind cartea împrumutată din recepția pensiunii Peștișorul.

Schimbând salutări cu domnul Dima și încercând să îi obțin un permis de pescuit soțului meu, am intrat în discuție cu acesta și, aflând că am rămas singură la pensiune, m-a întrebat daca n-as vrea să fac o plimbare cu barca. Era exact activitatea pe care mi-o doream. Clarificări: toți cei ce doresc să pescuiască în Rezervația Biosferei Delta Dunării, au obligația de a-și achiziționa un permis de acces. La îndemnul domnului Dima, patronul pensiunii, eu am ales varianta prin SMS, la nr 7494, am achiziționat acces pentru o zi, costul a fost 1,2 euro+TVA și l-am obținut trimitând mesajul Tur1 Numele și prenumele soțului. N-am intrebat dacă nu cumva ar fi trebuit să plătesc și eu, pentru ieșirea cu barca... permisul este de acces, deci tot ce e posibil.

Cum spuneam, urma să fac o plimbare cu barca. Am aflat că urma să pornim de la pontonul Pensiunii Peștișorul, la ora 10 și că ne vom plimba timp de 3 ore. M-am dus să-mi mai iau o haină în plus pe mine, afară fiind un vânt domol și m-am îndreptat către ponton. Toată călătoria aveam să regret că nu mi-am luat și geaca, am plecat în bluză și hanorac și noroc că mi-am luat o eșarfă și ochelarii de soare (fiind însorit și bătând mai tare vântul în larg).

În barcă se strânseseră vreo 8 adulți și un copil. Căpitanul ne-a asteptat răbdător să de urcăm, ne-a echipat cu veste de salvare, obligatorii pe tot parcursul plimbării și am pornit în minunata noastră călătorie.

Am plecat din Dunavățul de Jos, de la pensiunea Peștișorul, cum am spus, dar nu toate persoanele erau cazate aici, deci oricine dorește o astfel de experiență se poate adresa domnului Dima.

Ne-am început plimbarea pe Canalul Dunavăț, apoi am cotit către Canalul Cocoș. Călătoria s-a desfășurat apoi pe lângă Lacul Dranov, o proprietate privată încă de pe vremea comuniștilor, unde nu există permisiune de a pătrunde/pescui. Căpitanul ne-a povestit și niște picanterii din vremurile acelea, in prezent nu mi le amintesc și vă las să le descoperiți singuri, la o plimbare cu domnul Vasile.

Mergând pe Canalul Centură Solomon- Holbina, spre Lacul Razim, am avut plăcerea să observăm zburând Vulturul Cudalb, un exemplar pe cale de dispariție, a cărui anvergură a aripilor poate depăși 2 metri.

Ajunși pe lacul Razim, prin Golful Holbina, am început să mă gândesc cu jind la geaca mea care stătea pe umeraș la cazare... Era un vânt de mă temeam că-mi va zbura telefonul din mână... mână congelată, să ne înțelegem... La bord, făceam cu schimbul cu ceilalți pasageri, la ocupat locurile din față, pentru ca fiecare să surprindă cât mai bine peisajele frumoase, astfel, înghetarea mea era datorata în parte vântului, dar într-o mai mare parte faptului că am stat afară cât de mult s-a putut. Barca era prevăzută cu prelată si era chiar bine la interior, dar pozele nu ieșeau bine prin folie... Aici am putut observa lebede și pelicani, un peisaj care taie respirația, o întindere imensă de apă al cărei mal nu se vedea la orizont.

După ce am plecat de pe lacul Razim și s-a terminat cu curentul care îmi facea capul să vâjâie, căpitanul ne-a spus că ne îndreptăm spre Plaja Perișor. Nici nu știam la ce să mă aștept... De pe Canalul Perișor, trecând pe lângă proprietățile neavizate ale lui Sârbu, am ancorat/andocat la mal și după aproximativ 2 ore de plimbare, am pus din nou piciorul pe uscat. După un dâmb, în fața noastră se deschidea Marea Neagră, superbă, calmă, chiar dacă era o zi cu vânt. Plaja superba, virgină, plină de cochilii de scoici și rapane. Pentru mine, obișnuită cu cele de la mare, a fost un șoc să văd cat de mari sunt aici cochiliile scoicilor.

Am petrecut peste 40 de minute pe plajă, mi-am sunat mama, copiii, soțul, un unchi pasionat de cochilii, numai să le arăt în ce colțișor de lume am ajuns și cât este de special. Chiar am stat și m-am gândit ce frumos ar fi să vii aici într-o zi de vară, să te lase cineva pentru 3 ore în acest loc superb, natural, nestricat de investitori, să te bronzezi și să te bălăcești în voie, apoi să vină să te culeagă și să te ducă la cazare. Chiar cred că este posibil. În definitiv, omului nu-i trebuie prea mult pentru a se relaxa, e de ajuns un psihic puternic (să nu se streseze că nu mai vine barcagiul) și conectarea la natură.

Când am plecat de la Plaja Perișor, zău că am simțit o greutate, parcă nu-mi venea să mă desprind de atata libertate și frumos. Am pornit către Dunavățul de Jos, în calea noastră a ieșit o egretă care ne-a bucurat sufletele cu zborul său grațios si mergând pe canale, am ajuns într-un punct în care am întâlnit cai sălbatici. Superbe și mărețe animale. Impunătoare, musculoase, ceva cam neliniștite de apropierea noastră. Le-am întâlnit pe malul unui canal îngust, ceea ce făcea ca ele să caute să se retragă din calea noastră. În cele din urmă, căpitanul a găsit un mal domol unde a tras barca, am putut coborî și am făcut ultimele poze cu caii liberi, apoi telefonul mi s-a închis. Toată ziua stătusem pe Maps, pentru a vizualiza zonele prin care trece barca (canalele sunt pentru ambarcațiuni cum sunt străzile pentru mașini), internetul era destul de slab, iar asta și filmările/pozele mi-au consumat in 3-4 ore toată bateria (plecasem cu 100%).

Am ajuns la pensiune foarte mulțumită de experiența din ziua aceea. Am comandat un storceag cu scopul de a mă încălzi, apoi m-am retras în cameră pentru a mă odihni. Aveam o senzație perpetuă de mișcare (de la valuri), ce s-a estompat treptat. În restul zilei am citit, până au venit băieții de la pescuit.

Acum, că rememorez plimbarea pe canalele Dunării, un sentiment tare plăcut își face loc în suflet.

Dacă nu vă temeți de apă, dacă aveti 3-4 ore libere și doriți o experiență de neuitat, vă recomand cu drag o plimbare cu barca!

Din discuțiile purtate cu căpitanul nostru, care era un domn fresh, zvelt și care avea acte in regulă pentru mânuirea cârmei, am aflat că cea mai frumoasă perioadă pentru vizitarea zonei ar fi luna mai, când am avea ocazia să venem și nuferi înfloriți.

---

VIZUALIZĂRI: 60 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI