Delta Dunării — De la Murighiol la Caraorman și Sfântu Gheorghe

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor,

Ne-am propus (și am reușit!) să revedem după o îndelungată perioadă de timp, locul despre care se pot spune, la superlativ, o mulțime de lucruri frumoase însă niciodată suficiente. Oricât de multe lucruri se pot spune sau se pot viziona pe Youtube, realitatea “din teren” este cu mult deasupra a tot ce vedem sau auzim. Minunata Deltă a Dunării rămâne un reper turistic al românilor, și nu numai al lor, dornici să vadă locuri de o frumusețe unică, locuri unde natura își păstrează încă autenticitatea și echilibrul firesc. Oare pentru cât timp?

Am achiziționat un pachet turistic la începutul lui iulie pentru trei nopți la Murighiol în această locație (vezi impresii) Am ales locația tulceană și fostul port la Dunăre din motive ce țin de accesul facil cu mașina și pentru a nu fi nevoiți să mai transbordăm bagajele și pe o ambarcațiune pentru a ajunge la destinație. Chestie de opțiune personală…

În pachetul turistic achiziționat am bifat două excursii cu barca, una în pădurea Caraorman și altă până la Sfântu Gheorghe. Am plătit 1100 lei pentru două persoane, ceea ce, tradus în termeni unitari, ar reveni în jur de 275 lei / persoană / excursie. Excursiile au durat fiecare circa 7 ore, de la ora 10.00 la ora 17.00. Spun acestea pentru a vă face o idee despre tarifele practicate de cei care efectuează excursii cu barca în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Dealtfel, împrejurimile debarcaderului din Murighiol sunt pline de afișe cu numere de telefon (am atașat o poză cu o parte din ele) la care puteți rezerva un loc (sau mai multe) pe o barcă, pentru a explora diverse locații din Deltă.

Murighiol este însă locul de unde pleacă cele mai multe “expediții” în Deltă, debarcaderul e plin de ambarcațiuni (vedeți pozele) care mai de care mai “fițoase” și mai rapide. Lucrul ăsta, cu bărcile rapide, nu cred că e de bun augur pentru Deltă, nu cred că Delta va rezista multă vreme asalturilor “cailor putere” mânuiți de bătrâni “lupi de mare” reconvertiți după pensionare (sau restructurare!) în barcagii de “Formula 1” !... Poate că și unii turiști cer viteză maximă, mulți sunt dornici de adrenalină. Nu ne numărăm printre ei… Am prefera un parcurs cu viteză mică așa cum barcagii merg pe canalele înguste și pe canalele populate (gen Uzlina) unde sunt nevoiți să reducă viteza bărcii. S-ar impune o anumită reglementare în materie de viteză maximă și pe canalele nepopulate ale Deltei pentru că, acolo unde viteza este mare, nicio pasăre nu poate rezista… Ele, păsările, nu mai pot fi întâlnite pe acele canale ci numai pe lacurile ce comunică cu ele, acolo unde zgomotul motoarelor și valurile făcute de bărci sunt mult atenuate.

Recunosc, ca turist și eu îmi doresc să “cuprind” cât mai mult în decursul unei zile (asta înseamnă că viteza de deplasare să fie cât mai mare) însă ca persoană care își dorește o Deltă “vie” și pentru copii/nepoți, constat că poluarea indusă de invazia turiștilor, cu din ce în ce mai multe bărci rapide și zgomotoase, nu poate fi neglijată…

Revenind la Murighiol, Dobrogea e plină de… ghioluri (Techirghiol, Agighiol, Siutghiol etc, etc) și apropo de „meandrele” limbii române: am copilărit într-o zonă de munte din Argeș și, înainte de inundațiile din 1975, apa râului era... naturală, ne-regularizată și plină de… ghioluri-așa le ziceam și noi - dintre care cele de referință erau cele unde noi, copiii, eram acoperiți cu “mâinile în sus” : “ghiolul de la Marița” , „ghiolul de la Trestie” și altele. Prindeam pești mari de 20-25 cm (mrene și podete) și chiar asprete (noi îi spuneam râpiță). Odată ce apa a fost oprită la un baraj din amonte, abia dacă a mai trecut de genunchi în „ghiolurile” copilăriei... Mrenele și podeții sunt acum niște “fâțe” de lățimea palmei și sunt chiar și așa rarități iar aspretele a dispărut complet!... Cam asta înseamnă intervenția omului în echilibrul Naturii... Din păcate și în Deltă începe să se vadă intervenția omului în acest echilibru; am văzut la TV cum bărcile intră cu viteză într-un cârd de pasări și am văzut LIVE cum o barcă “ancorează” turiștii în mijlocul unui câmp de nuferi. Sau cum pe un canal al Deltei sunt transportate deșeuri în containere deschise... (vedeți poza).

Să revin la prima excursie; am avut norocul de a fi împreună doar cu soția (și barcagiul, evident) într-o barcă cu capacitatea de 8-10 persoane cu care am plecat în excursia spre pădurea Caraorman. Și asta pentru că am optat de la început pentru pachetul de servicii oferit de firma de turism. Cum nu au fost clienți pentru această excursie, barca a trebuit să plece cu turiștii care au optat pentru excursie (chiar dacă nu plătisem - însă făcusem rezervarea!). Aviz celor care vor să stea în Murighiol și vor să se înscrie în nume propriu la o excursie. E posibil ca barca să nu fie plină și atunci patronul vă poate percepe un cost suplimentar pentru a avea profit maxim la cursa respectivă. Sau poate anula excursia dacă nu are barca plină cu turiști. Discutați acest aspect înainte de momentul rezervării locurilor pentru o excursie. Sau optați, așa cum am făcut noi, pentru un pachet de servicii încă de la rezervarea cazării, chiar dacă prețul este ceva mai ridicat.

Un alt aspect important: solicitați înaintea rezervării informații despre barca cu care veți face plimbarea. Dacă nu este acoperită (și nu toate sunt) veți avea o mare problemă întrucât soarele din iulie-august este necruțător și va adăuga călătoriei dvs. un stres și nu o bucurie… Dacă ar fi înnourat toată ziua ar fi ok și cu o barcă neacoperită. Luați, însă, în considerare riscul! Nu e mic…

Am plecat de la debarcaderul din Murighiol pe brațul Sfântu Gheorghe și apoi am intrat pe canalul Uzlina cu ale lui zeci de pensiuni cu pontoane unde turiștii-pescari încerca să prindă un caras sau un crap în momentele liniștite (!) dintre două treceri ale bărcilor cu turiști; nu îmi închipui că reușesc să prindă prea mult pește, frecvența de trecere a bărcilor e mare, doar faptul că bărcile sunt obligate să circule cu viteză redusă pe acest canal poate constitui un avantaj. Fragil, însă.

Neavând pe nimeni în spate căruia să îi obturez priveliștea, am putut sta la prova ambarcațiunii și să filmez/fotografiez în voie covoarele parcă nesfârșite de nuferi albi și galbeni, vegetația luxuriantă a Deltei de pe maluri și de pe ape, cârdurile de pelicani plecați în căutarea hranei, lișiţele grăbite să își ia zborul razant deasupra apei deranjate fiind de zgomotul bărcii. Am văzut o rață sălbatică și mai apoi o lebădă care își conduceau puișorii în lanurile de nuferi pentru a-i pune la adăpost de ambarcațiunea noastră… FRUMUSEȚILE Deltei sunt greu de descris în cuvinte, trebuie VĂZUTE!

Și au mai fost: pescăruși, stârci, egrete, cormorani, țigănuși, buhai de baltă și alte păsări despre care nu știam nimic nici noi nici domnul de la conducerea bărcii. Acesta a fost îmbufnat o parte din drum datorită faptului că avea o barcă nouă, mare, arătoasă și rapidă însă aproape… goală! Un MINUS pentru orgoliul lui de vechi “lup de mare” însă un PLUS pentru noi…! Adevărul este că nici în cea de-a doua excursie, când barca a fost plină, domnul respectiv nu a fost prea darnic cu informațiile despre locurile vizitate (sau, poate nu le avea?) Nu ar strica totuși că patronii care prestează servicii de acest fel să își instruiască angajații pentru a fi și ghizi dacă nu își permit (luxul!) de a angaja unul…!!!

Am mers (în viteză) pe lacurile Isăccel şi Isac apoi pe canalele Litcov şi Crișan-Caraorman până am ajuns la debarcaderul din sat. De departe ne-au frapat privirea construcțiile rămase din “Epoca de aur” a lui Ceaușescu - dictatorul megaloman pentru care respectul față de NATURĂ era INEXISTENT sau cel mult FACULTATIV… Așa se explică de ce a intenționat să construiască o fabrică de sticlă în Caraorman, în inima Deltei, fabrică din care au mai rămas acum, hidoase, doar zidurile iar blocurile unde trebuiau strămutați angajații fabricii au devenit astăzi grajduri pentru caii sălbăticiți din sat. Am atașat poze pentru a vedea urmările acestei groaznice decizii de a mutila NATURA din inima Deltei!... Urmări care ne bântuie până și astăzi!...

Din “parcarea” locală am luat o “decapotabilă” spre pădurea din Caraorman în ceea ce a fost un veritabil “safari” neaoș, românesc: un gen de camion “Bucegi” de acum 50 de ani-însă cu motor și cauciucuri înlocuite conform spuselor șoferului-cu bănci pe două rânduri, acoperit deasupra însă descoperit pe laterale și în spate, asta pentru a admira în voie peisajul. Am plătit 5 lei de persoană la începutul excursiei către Romsilva (cu bilet!) și 30 lei de persoană pentru excursie.

A meritat și banii și efortul, am văzut specificul satului (Caraorman) adică dunele de nisip și pădurea celebră datorită stejarilor bătrâni de secole, a lianelor și altor specii de plante agățătoare care îi conferă un aspect subtropical. E o minune să vezi stejarii care s-au adaptat solului nisipos din Caraorman, cu rădăcinile dezvoltate pe orizontală și nu pe verticală așa cum sunt stejarii de la munte… Am văzut stejarul “îngenuncheat” în toată măreția lui, am luat loc la “masa tăcerii” , am văzut caii care trăiesc în semi-sălbăticie și, cu ceva noroc, acvile pitice plecate în căutare de hrană. În pădure e musai să aveți “Autan” -ul la îndemână întrucât țânțarii sunt de dimensiuni impresionante, sunt agresivi și… înfometați! Vă vor “ataca” din toate părțile, vor rezista doar cei... pregătiți!

Am luat prânzul (60 lei de persoană) la pensiunea “Casa stejarului îngenuncheat” (vedeți poza) unde am mâncat un foarte gustos storceag de somn (la discreție!), o minunată plachie de crap cu mămăligă şi gogoși la desert. Vinul şi apa minerală au fost “din partea casei” - dovadă că noua generație de tineri antreprenori români din turism și-a început ucenicia în insulele din bătrâna Eladă…

A doua excursie a fost în ziua următoare pe brațul Sfântu Gheorghe, pe un traseu comun pe o anumită porțiune cu cel din ziua precedentă. Peisajul a fost același şi totuși, ALTUL… Delta îți oferă de fiecare dată experiențe noi, unice, ce trebuie neapărat, descoperite. Am văzut locul unde Marea îmbrățișează Dunărea, locul unde întinderea nesfârșită de apă te face să uiți că până în urmă cu puțin timp navigam pe lângă câmpuri nesfârșite de… nuferi.

Am ajuns la debarcaderul din Sfântu Gheorghe și, lihniți de foame, am fost îndrumați pentru a servi prânzul la pensiunea din fața acestuia, Delta Marina. O experiență gastronomică PROASTĂ și una de servire, ORIBILĂ!

Să explic: am mâncat un medalion de sturion prost pregătit, uscat și mai mult os decât carne însă problema a fost alta, a servirii; șeful de restaurant (înțeleg, proaspăt “uns” pentru că nu știa meniul casei, trebuia să îi citești din listă ca să știe despre ce e vorba…) ne-a înghesuit la niște mese lungi ca la nunțile/pomenirile de la țară pentru a ne forța să plătim nu “per familie” ci “per masă” !!!... Chiar așa, cum ați auzit, omul ne-a spus că a avut niște experiențe cu clienți care au plecat fără să plătească și acum nu vrea să… riște (!). Chelnerii vin cu nota de plată pentru întreaga masă (4,5, 6,7 sau 8 persoane) și nu pentru două (sau, una) …

Am trăit să o văd și pe asta, regula “Delta Marina” în turismul românesc: mâncați împreună la aceeași masă, lungă (la care trebuie să îi deranjezi pe toți dacă vrei sa mergi la toaletă) dar și plătiți împreună! Nu contează că nu îi cunoști pe vecinii tăi de masă, trebuie să plătești și îți recuperezi banii de la ei (musai să aibă cash!) sau invers: plătesc ei și trebuie să le dai lor banii pentru consumația făcută (dacă ai cash!). Practic, omul (șeful de sală/patronul) își consideră musafirii (turiștii) ca potențiali infractori!... Te crucești de stadiul în care a ajuns turismul românesc în Sfântu Gheorghe la ditamai pensiunea din buza debarcaderului! Vă închipuiți cum m-am simțit când a trebuit să explic “șmecheria tipic românească” unor tineri austrieci care erau la aceeași masă cu noi… Le-am dat ultimii bani mărunți din portofel… Bine că i-am avut! ORIBIL, ÎNGROZITOR! Și să nu mai pun la socoteală TUPEUL și NESIMȚIREA șefului de restaurant care o ținea într-una cu regula instituită de el (sau patronul său…)

Evitați pensiunea cu pricina, sunt altele în zonă cu servicii, sunt convins, INCOMPARABIL mai bune!

Am plecat apoi cu barca spre plaja din Sfântu Gheorghe. Am mers ceva pe jos de la locul unde ne-a lăsat însă plaja a fost super ok. Nisip fin, apa numai bună, umbreluțe și șezlong-uri de închiriat. Ne-am relaxat circa 1 oră! Un gen de plajă “a la Corbu” numai că în zona plajei sunt mai multe locații unde se poate servi masa sau se poate bea o bere rece (a se vedea pozele).

Am revenit în Murighiol pe un drum (canal) mai drept (!) așa încât, dacă vă gândiți că veți mai face câteva poze și veți trage câteva cadre la întoarcere, uitați de asta! Nu aveți răgazul, barca nu mai încetinește. O ține drept, cu toată viteza înainte. Domnul de la volan are și el familie, e obosit și nu mai are timp de pierdut (!) pe drumul de întoarcere… Să nu uit: nimeni nu a purtat masca pe tot parcursul excursiilor, nici măcar personalul de la pensiunile unde am servit masa. Nimeni nu a adus vorba despre certificatul verde privind COVID-19. Eram, într-adevăr, în perioada cu doar câteva cazuri, zilnice. Mă întreb însă: o fi fost bine, o fi fost rău? Vom vedea!...

Asta a fost “aventura” noastră în Delta Dunării! Mergeți acolo, cei care nu ați fost încă, trăiți câteva zile în Deltă, mâncați pește (altceva puteți mânca oriunde!...), cumpărați o excursie (sau două) cu barca și veți savura frumusețea unor locuri unice. Așa cum e TOATĂ DELTA!

La bune servicii, vă doresc! ????

Te rog, Admin, sa inserezi la inceput link-ul de prezentare de mai jos: https://www.youtube.com/watch?v=q9GGwMn73HU

---

VIZUALIZĂRI: 3097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI