BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Hai hui prin Deltă - Sacalin, Caraorman și Sulina
O vacanţă in Deltă, la Sfântu Gheorghe, nu inseamnă numai plajă la mare sau plimbare prin frumosul sat dintre Dunăre şi Marea Neagră.
De aici se pot face plimbări cu barca pe canalele din apropiere, se poate pescui sau se pot face câteva excursii in alte părţi ale Deltei.
Noi am optat pentru excursii din mai multe motive: nu ne place să pescuim, aveam inclus in preţul sejurului trei excursii şi, nu in ultimul rând, doream să cunoaştem cât mai mult din acest loc mirific care este Delta Dunării.
Insula Sacalin
Prima excursie a fost la Insula Sacalin, sau mai bine spus, in apropierea ei. Insula este arie protejată in cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, accesul turiştilor pe insulă fiind interzis. Adâcimea apei in apropiere este foarte mică, iar accesul cu barca cu motor este destul de dificil, elicea motorului bărcii putând in orice momnet să se afunde in nisip sau vegetaţia de pe fundul apei. Ne-am apropiat cu barca cât de mult am putut, sperând să vedem câteva păsări din mulţimea celor care cuibăresc pe Sacalin. Am văzut câteva lebede şi o chiră de mare, insula Sacalin adăpostind cea mai mare colonie de chire de mare din Rezervaţia Deltei Dunării. Dar nu numai păsările locuiesc pe Sacalin ci şi, surprinzător, cai sau vaci. Din poveştile barcagiului nostru, am inţeles că foatrte mulţi localnici şi-au abandonat caii pe insulă, intreţinerea lor intr-un loc ca Sfântu Gheorghe fiind dificilă. Cu timpul caii s-au sălbăticit și au invățat să trăiască singuri pe insulă.
Drumul până la Sacalin este foarte frumos, pe canale inguste, mărginite de nuferi, sălcii și stufăriș, părintre care iși făceau apariția lebede sau egrete.
Am trecut și pe la vechea cherhana din Sfântu Gheorghe, in trecut important loc de colectare a peștelui prins de pescarii locului, și mai ales a sturionului. In acest loc exista și o ghețărie, un loc unde gheața era depozitată in straturi acoprite cu stuf, putând astfel rezista chiar și in zilele călduroase din vară. Dar acum nu mai există aici nici gheață, nici sturioni sau alți pești, locul este părăsit, am ințeles că ar fi fost cumpărat de cineva și lăsat mai apoi in voia sorții.
Dunele de nisip și pădurea Caraorman
A doua excursie a fost pe Insula Caraorman, unde, conform programului urma să mergem intr-un safari să vedem dunele de nisip și Pădurea Caraorman.
Am plecat de la hotel dimineața, imediat după micul dejun, iar după aproximativ o oră și jumătate, barca noastră ancora la un mic ponton, pe insula Caraorman.
Cam dezolantă prima vedere a insulei. Mărturie a unei epoci nu de mult apuse, aflate chiar pe malul Dunării, stau ruinele unei foste fabrici de prelucrare a nisipului, o idée nerealizată din epoca comunistă, dar și a unor blocuri unde ar fi trebuit să locuiască muncitorii din fabrică.
Am pășit in sat fără prea mare avânt, totul părea trist, sărăcăcios, uitat de lume. Inițial ni s-a spus că vom pleca in așa zisul safari cu o mașină de teren, dar realitatea de la fața locului avea să fie cu totul alta. Nu ne-a așteptat o mașină de teren ci un tractor cu remorcă, condus de un bătrân ucrainian.
Prima dată am fost intrigați și revoltați de mijlocul de transport pus la dispoziție, dar pe urmă ne-am spus că e ceva nou, deosebit, că poate merită experiența.
Primul popas l-am făcut la cârciuma din sat, unde era și un mic magazine sătesc, cu de toate. Nu știu de ce conducătorul ineditului mijloc de transport a crezut că vrem să cumpărăm ceva de acolo! Deși era destul de devreme, la cârciumă erau déjà câțiva mușterii, semn că insula nu era chiar așa pustie. Nu am poposit prea mult in” centrul comercial” al insulei, nimeni nu a vrut să cumpere ceva, așa că am pornit mai departe pe ulițele satului. Satul arăta dezolant, parcă era nelocuit. De fapt, nu eram prea departe de adevăr, foarte mulți locuitori ai satului au plecat să lucreze la oraș sau in alte țări, părăsindu-și casele. Am pornit pe străzile numerotate, acoperite cu un praf de nisip, mărginite de case vechi. Am trecut pe lângă biserica din Caraorman, cea mai veche biserică din Deltă, construită de cazacii zaporojeni intre anii 1875-1877. La construcția bisericii s-au folosit pentru susținere bârne groase de la stejarii din pădurea Caraorman, iar pereții au fost construiți dintr-un amestec de nuiele și stuf căpușit cu pământ, amestec numit ceamur. La exterior biserica este acoperită cu scândură. Nu am oprit la biserică, scopul nostru era clar definit – Pădurea Caraorman.
In scurt timp am părăsit satul și am intrat pe poteci nisipoase. La intrarea in pădure am fost taxați fiecare cu câte 10 lei, taxa de intrare in rezervație.
Din momentul in care am intrat in zona dunelor de nisip și a pădurii am simțit pe pielea noastră ce inseamnă o plimbare in remorca unui tractor. Nu numai că eram zdruncinați, zguduiți și aproape aruncați dintr-o parte in cealaltă a remorcii, dar mai eram și acoperiți de nisipul fin aruncat de roțile tractorului. Cu toate acestea ne-am amuzat, mai ales cand treceam pe lângă o mașină de teren cu turiști care se uitau la noi de parcă venisem la muncile agricole.
Mai intâi am trecut pe lângă dunele de nisip fin, așezatre transversal pe direcția de curgere a Dunării. Dunele au inălțimi de până la 8 metri, și sunt formate de nisip de origine marină. Vântul transformă dunele, le poate micșora sau mări, mutând și imprăștiind nisipul până când acesta este oprit de plante sau arbori mai puternici, in jurul cărora va forma noi dune.
Dunele sunt legate de pădurea Caraorman, o pădure este fascinantă, cu stejari bătrâni prinși in mrejele unor liane groase, cu plopi, frasini, papură sau stuf. Stejarii inalți, lianele groase și alte plante agățătoare cum ar fi vița de vie sălbatică, hameiul sau curpenul, formează o vegetație luxuriantă, dând pădurii un aspect subtropical. Deși nu te-ai aștepta ca intr-un loc așa de nisipos să găsești umbră, toată această vegetație fromează locuri foarte umbroase, intunecate chiar, de unde și denumirea de” Pădurea Intunecată” sau” Codru Negru” . Printre copaci se zăreau cai sălabatici sau vaci care căutau puțină umbră printer copacii bătrâni.
Așa cum am aflat de la o localnică, vacile stau in pădure de la inceputul primăverii până când vine iarna. Nimeni nu are grija lor. Când se apropie iarna, fiecare vacă vine singură acasă, așa cum am văzut in Ardeal că vin acasă vacile la sfârșitul zilei. Dacă lipsește vreuna, proprietarul se duce in pădure să o caute și să o aducă pe drumul cel bun.
Am oprit la cel mai bâtrîn stejar din pădure, un stejar cu o vârstă venerabilă, de aproximativ de ani 500 de ani, cunoscut sub numele de Stejarul Ingenuncheat. De existența acestui stejar este legată o legendă.
Se spune că in urmă cu peste 500 de ani, o fată frumoasă din satul de la malul Dunării urma să se mărite cu un cazac. Dar, inainte de a accepta să fie mireasa cazacului, fata refuzase cererea de căsătorie a unui tânăr turc. Gelos și dornic de răzbunare, inainte de nuntă, turcul și-a adunat câșiva prieteni, s-a dus in sat, a răpit fata și s-au ascuns in Pădurea Ingtunecată. Cazacul insă nu s-a lăsat, a adunat și el o mână de prieteni și a plecat in căutarea fetei și a răpitorilor. Răzbunarea a fost cruntă, cazacii omorând toți turcii participanți la răpire, chiar și pe cei care au cerut indurare. Se spune că in locul in care au fost omorâți turcii, la scurt timp a răsărit un stejar, care s-a hrănit cu sângele turcilor uciși, iar cu timpul a luat o formă ciudată, semănând cu un bătrân ingenuncheat.
Tulpina stejarului are o circumferință de aproximativ 4 metri și are foarte multe crengi care se petrec și se intind deasupra solului.
Lângă stejar este o copie a mesei tăcerii și o fântănă numită” Fântâna Vânătorilor” .
După un popas la Stejarul Ingenuncheat ne-am continuat plimbarea cu tractorul prin pădure și printre dunele de nisip, după care” luxosul” mijloc de transport ne-a transportat până la casa unor localnici, unde Elena, stăpâna casei, ne pregătise o masă pescărească.
Mancarea a fost foarte bună și a incununat o zi frumoasă, chiar dacă am ajuns la hotel plini de nisip.
Sulina
A treia excursie a fost la Sulina, orașul aflat la cea mai mică altitudine din Romania.
La Sulina am ajuns cu șalupa, pe Canalaul Tătaru, pe lângă Lacul Tătaru și lacurile Roșu și Roșuleț. A fost o adevărată excursie chiar și drumul până la Sulina, cu mulți nuferi, sălcii și stufăriș, păsări care zburau speriate la auzul bărcii, și poduri plutitoare.
In Sulina nu am stat prea mult, am făcut o plimbare pe jos până la plaja orașului, incercând astfel să vedem câte ceva din oraș. Am trecut pe lângă Catedrala Ortodoxă Sfântul Nicolae și Alexandru, monument istoric ctitorit de Regele Carol I, in cinstea eliberării Dobrogei de stăpânirea turcă. Am văzut farul vechi, construit intre anii 1869-1870, aflat acum in proces de restaurare.
Nu puteam să mergem la Sulina și să nu vizităm cimitirul maritim, unicul cimitir multiconfesional, in care sunt inhumate persoane aparținând cultului creștin, iudaic sau musulman. Sunt aici morminte foarte vechi, cu monumente funerare adevărate opere de artă, morminte ale unor inalți funcționari ai Comisiei Europene a Dunării sau a unor persoane cu povești tulburătoare.
De la cimitir am mai mers aproximativ doi Km și am ajuns la plajă. Spre deosebire de cea din Sfântu Gheorghe, plaja nu este la fel de sălbatică, cel puțin nu in partea in care am vizitat-o noi. Este cu nisip fin și intrare lină in mare, erau șezlonguri și un post de salvamar. Mie personal mi-a plăcut mult mai mult plaja din Sfântu Gheorghe.
A fost destul de scurtă șederea noastră in Sulina, orașul merită mai mult de o zi, sper să mai revenim.
Acestea au fost cele trei locuri din deltă vizitate de noi in vacanța din acest an. Nouă ne-a plăcut mult, fiecare loc are frumusețea și povestea lui, in fiecare ne-am dori să revenim.
De această dată, pe lângă fotografii voi atașa și trei filmulețe, care sper să vă placă și să vă convingă (dacă mai era nevoie) de frumusețea Deltei Dunării.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Insula Sacalin, Caraorman și Sulina, trei locuri din Deltă pe care trebuie neapărat să le vezi atunci când mergi in deltă.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Plimbare cu barca, păsări, nuferi de toate culorile, cai sălbatici, mâncare bună pregătită de localnici, sunt doar câteva dintre posibilitățile de relaxare și distracție din zonă
Trimis de Mika in 15.11.20 23:43:19
- A fost prima sa vizită/vacanță în #EXCURSII și CĂLĂTORII
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Mika: La Sacalin și Caraorman nu am ajuns - te invidiez (colegial, desigur) pentru aceste excursii.
În Sulina am fost în urmă cu mulți ani. Și tot acum muuulți ani am fost la Chilia Veche și am experimentat mersul cu tractorul. Am locuit, la invitația unui prieten de-al prietenului nostru, la o stație de pompare a apei aflată la mai mult de zece kilometri de Chilia, în inima Deltei, și acolo am văzut vaci și cai care locuiau pe plauri și traversau de pe o bucățică de uscat pe alta în căutare de iarbă.
Am revenit de mai multe ori în Deltă, însă în locuri mai potolite, mai turistice, și de fiecare dată am plecat încântată.
Așa cum ai fost și tu.
Felicitări pentru review și să auzim numai de bine!
@Carmen Ion: Mulţumesc! Delta merită intr-adevăr vacanțe repetate, creează dependență. Caraorman este, după părerea multora și, in parte și a mea, o față incă autentică a vieții din Deltă. Din păcate este un sat aproape părăsit, nu știu ce s-ar mai putea face pentru a incuraja localnicii să se reintoarcă. Nu cred că aș rezista mai mult de două zile acolo, chiar dacă aș pleca intr-una din perioadele in care aș vrea să nu mă mai deranjeze nimeni și nimic. Dar, asta se datorează probabil dependenței noastre de viața așa zis civilizată. Sper să vină vremuri mai bune, să putem călători acolo unde ne dorește inima și sper să ne revedem!
Părea că-ți place în tractoreață, cu toate hurducăielile alea. Într-o remorcă asemănătoare ne duceam noi la muncă, "cu ziua", când eram copii. Ne lua tractorul "din linie", care era pe la mijlocul satului și după o zi de muncă pe dealuri, ne lăsa seara, tot acolo. Ce hârjoneală era pe noi tot drumul... În amintirea acelor zile parcă m-aș mai plimba și eu cu tractorul, dar nu la muncă, ci așa ca tine.
Eu n-am fost nicăieri din zona prezentată de tine dar tare mi-ar plăcea. Mi-a plăcut mult și ce am citit și ce am văzut.
@Mika: Am citit acest articol cu mare placere, parea ca nu sunt locuri din tara noastra, atat de frumos le-ai pus in evidenta, si cele doua filmulete si coloana sonora, aveam senzatia ca sunt intr-un film.
Chiar daca anul acesta calatoriile tale au fost diferite fata de planurile tale, ai avut parte de alte destinatii deosebite si pentru care iti multumesc ca ne-ai facut partasi.
Felicitari, votat cu mare drag.
Buna ziua, Multumesc pentru frumoasa prezentare. Tentanta locatia.
Cateva comentarii despre conditii: cazare, masa. Eventuale sfaturi ce trebuie luate in calcul cand se programeaza o astfel de escapadă. Multumesc mult
@Elisav1: Multumesc de vizita! despre cazare si alet detalii am scris in review-uri anterioare. Timpul nu prea este de partea mea, scriu si eu cand am ragaz. As fi bucuroasa daca iti vor fi de folos.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2021 Delta Dunării - clipe de neuitată vacanță — scris în 15.09.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Delta Dunării — De la Murighiol la Caraorman și Sfântu Gheorghe — scris în 04.08.21 de malganis din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Am supraviețuit în Deltă, etnicilor… pentru scurt timp! — scris în 05.03.21 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Dunavăț] Prima iesire in familie pe Delta — scris în 01.09.20 de Aecrim17 din BACAU - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delta Dunării Da sau NU?! (2) — scris în 03.08.20 de KSV din TULCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delta Dunării - Da sau NU?! — scris în 03.08.20 de KSV din TULCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Meduze, vipere, cherhanaua părăsită, prin măruntaiele Dunării, până la adorabila Perișor — scris în 31.08.20 de krisstinna din BUCUREșTI - RECOMANDĂ