GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Drumul spre Soweto, sau drumul spre libertate
Ziua africană își continuă repertoriul zilnic, cu momente triste și cu umor negru pe străzile ferecate, pline de mașini militare în fața reședințelor unei minorități puternice și agresive. Isaac îmi spune că nimeni nu doarme mai liniștit în Africa de Sud decât omul sărac... că atunci când foamea intră pe fereastră, dragostea iese pe ușa din față... sau că nici un ceas nu ar fi mai exact decât stomacul. Cam asta s-a adeverit când lumea care a ieșit pe stradă, cerându-și drepturile la îndemnurile eliberatorului Nelson Mandela, o mișcare ce a electrizat toată suflarea africană.
Piața Condtituției, Sala Congresului, unde s-a scris noua constituție în care negrii majoritari și-au câștigat drepuri omenești cu mare vărsare de sânge, Vechiul Fort cu sinistra-i închisoare și cei doi cilindri, unde rapiditatea judecății și anchetele torționarilor măcinau vieți omenești de ordinul sutelor de victime pe zi. Aici, poate mai mult decât în oricare alt loc din lume, trăiești cu adevărat dimensiunea umană a sacrificiului pentru libertate și mai ales ideea că moartea poate fi singura variantă pentru schimbare destinului unei națiuni.
Dacă Piațâ Constituției este centrul juridic și constituțional al libertâții africane, atunci, cu siguranță, Soweto, locul unde ajungen doar în câteva zeci de minute, traversând podul filigranat Nelson Mandela, este teatrul de operațiuni, adevăratul teren de luptă al eroilor Africii.
Primile imagini din Soweta aduc mai degrabă cu niște comunități de-abia ieșite din viața tribală, cu sate întregi ghemuite în cutii de carton, cu niște curți pline de căsuțe din bolțari și acoperișuri din tablă sau scânduri, de 3/4, pentru care se plătește o chirie, înțeleg de la Isaac.
Aici, ierarhia inițială, înainte de mișcările de eliberare, era dominată de albi, urmați de indieni, apoi de alte naționalități propășite de-a lungul vremii și, în sfârșit, ultimii în fața istoriei, negrii. Acum, ierarhia politică este condusă de majoritatea neagră, urmatâ de albi, în timp ce supremația economică revine tot albilor, cei care au avut bani de investit în micro-intreprinderi, restaurante, bănci sau construcții. Nu întâmplător se spune că libertate fără bani, carevasăzică, nu ar prea exista.
Dacă imaginile insalubre domină partea stângă a șoselei ce vine dinspre Johannesburg, partea dreaptă ne oferă și primele semne de emancipare socială: case mai răsărite și curți pline de verdeață aparținând celor care fac naveta la capitală, unde, conform unui program guvernamental, li s-au creat câteva mii de locuri de muncă. Cu alte cuvinte, poți să asiști la istoria vie a acestor locuri aflate într-o relativâ emancipare.
Pe străduțele versantului din dreapta cartierului Soweto vezi oameni cu un mers mai vioi și cu privirea mai focalizată, gata sa-ți zâmbesscă și să-ți ofere informații utile. În cele treizeci de minute petrecute de unul singur prin centru, întâlnesc printre grupurile de turiști, si o familie de spanioli pe care îi avusem alături printre animalele din savană. Ne recunoaștem și schimbăm câteva cuvinte din care aflu că mă considrau orice, dar nu tocmai un cetățean român. Le-am spus amuzat că și românilor le plac mult călâtoriile și că au împânzit lumea.
Poposim, mai întâi, la un magazin ultrastilizat, cu obiecte artizanale la prețuri cam exagerate, al cărui patron parcă vrea să ardă etapele istoriei. Apoi, ajungem numaidecât șil la un local cu mâncăruri locale, unde chiar ai ce vedea și, mai ales, documenta
. Am de ales între chocalaka, o combinație vegetariană de ceapă, roșii, morcovi fasole și mirodenii, bunny claw amarula Don Pedro, o combinație de origine spaniolă, dar cel mai mult îmi face cu ochiul bobotie, una din mâncărurile lor tradiționale, fâcută din carne tocată cu mirodenii, pudră de curry, ierburi și fructe, având pe deasupra un ou la grătar. Yummy! O măncare suculentă și o bere rece te pot ține pe loc multă vreme.
De-abia ne urnim din cauza toropelii ce începe să încingă străzile din Soweto, că drumul nostru se oprește la cel mai celebrat monument din toată Africa. Suntem în cunoscuta Piață a Revoluției- un spațiu de dimensiuni relativ mici, dar cu maximă încărcătură emoțională pentru populația de culoare... În acest loc, toate privirile se îndreaptă spre o poză care a creeat o legendă locală pe nume Hector Pieterson, un tânăr muribund, la 13 ani, adus în brațe de sora sa mai mare.
Totul a început prin 1976, când apertheidul era în floare iar guvernul condus de minoritatea albă a hotărât să scoată limba lor naturală din programa școlară în favoarea unei variante mai oficiale, pe nume afrikaas și a englezei, limba ocupanților. La scurt timp după ce prrimele licee au ieșit la protest, guvernul i-a întâmpinat pe tineri cu gloanțe și căîni de asalt. Prima victimă s-a dovedit a fi acest Hector Pieterson, care agonizează în brațele surorii sale, Antoinette, disperată după refuzul câtorva medici, cu privirea albă, de a-i acorda un prim ajutor (!).
O poză cutremurătoare ce a făcut ocolul lumii și a atras atenția asupra represaliilor din Soweto. Toată Afica aștepta reacții oficiale... Dar, vai! La Națiunile Unite s-a vorbit doar despre conflictele rasiale din Pretoria. Din păcate, liderii lumii încă nu conștientizau forța imaginii și a cuvîntului scris.
Aici, în inima cartierului Soweto, timpul se oprește preț de câteva secunde. Mă aflu în fața unei magini sfășiitoare ce avea să declanșeze douăzeci de ani de război civil, pe drumul însângerat al libertății.
Trimis de glcitizen in 19.07.19 11:54:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri]. A mai fost în/la: Da
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen:
Ca de obicei, un articol care depășește informația turistică simplă și dă mult de gândit. Unora.
Despre acea fotografie nu știam dar explicația din articol este cutremurătoare. Africa, un continent blestemat de măreața Europa și de religia creștină!
M-a amuzat faza cu spaniolii.
@elviramvio: Da, multumesc, elviramvio.
Nu inteleg nici eu de ce bunastarea se cladeste mereu pe nefericirea altora. Cam asa stau lucrurile si cu popoarele... Vezi si tu ce prosperitate aduc razboaiele lasate cu anexari si confiscari de bunuri nationale.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2019 Dansul Zulu, o sărbătoare a trupului — scris în 15.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Incursiune în lumea nevâzută a Tribului Zulu — scris în 07.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Pietricica destinului din Tribul Zulu — scris în 30.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Mai aproape de inima tribului — scris în 24.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Show-biz la Tribul Zulu — scris în 16.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Furia neagră. La Muzeul Apartheid din Johannesburg — scris în 26.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă
- Apr.2019 Suspans pe străzile din Johannesburg — scris în 12.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă