GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sunt de două zile pe un continent populat de niște oameni cărora li s-a spus secole în șir că s-au născut sclavi și că li s-a interzis raiul. O mare parte dintre cei ce populeaza Johannesburgul și împrejurimile își au rădăcinile în de cele mai cunoscute culturi, ca Himba, San sau Zulu, în universul lor cosmogonic, cu un cerc rotund unde zeii sunt mai zgârciți la la vorbă decât la alte popoare. Pentru mulți africani spiritele care ocupă scena nopții încă mai au un cuvânt greu de spus, atât pentru comunitățile tribale cât și pentru cei ce au făcut un salt atemporal spre așezările urbane. Însă, începând din sec al 18-lea, catolicismul impus de coloniști începe să creeze o oază de lumină în întunecimea mitoloigiei seculare.
Cum poate supraviețui această cultură ancestrală într-un perimetru din sticlă și beton, alături de cele mai moderniste trenduri de business și modă din capitala Africii de Sud? Ce rețete de adaptare de la o planetă la alta vor fi descoperit antropologii? Si, în sfârșit, după ce reguli se dezvoltă oamenii de azi, aici, în lumea întunecată a Africii?
Nu întâmpător se spune că de viața de azi va depinde ziua de mîine, că aceasta se poate întoarce ca un bumerang și că gândurile noastre nescrise sunt segmente de istorie de unde izvorăsc cele mai frumoase speranțe.
Clădirile și grădinile din Str. Broomfountain strălucesc după ploaia din iarba maronie de iarnă africană iar primele semne de viață apar și pe trotuarele ce duc spre zonele mai aglomerate ale Cartierului Newton. Dar noi mergem spre Anderson Street, la Târgul Mai Mai, unde s-ar afla și o secțiune cu artă tribală și cu leacuri vrăjitorești pentru toate bolile pământlui, după spusele lui Isaac. Mi se recomandă să fiu atent la intersecții, să nu prea deschid fereastra și să evit contactul vizual cu persoanele mai curioase. Îmi amintesc cum aceleași lucruri mi s-au spus și în savană.
-Nu ar fi fost mai sigur să rămân la hotel și să-mi prezinți un filmuleț cu tot ce urmează să vedem? îl întreb eu pe Isaac.
-Sper că nu pui la îndoială bunele mele intenții, my friend! mi se răspunde cu un zâmbet trist.
De-a lungul srtăzilor din cartierul Mobeneg văd câteva perechi tinere de turiști trecând zgomotos printr-un părculeț plin de băncuțe pe care câțiva bătrânei își adulmecă miresmele zilelor de glorie. Alte grupulețe, de data asta tribale, par a avea o țintă mai exactă alături de citadinii metropolei care se mișcă la fel de natural pe trotuarul incandescent din preajma primilor zgărie-nori. De fapt, ne apropiem de cele două turnuri ce domină spațiul aerian din Johannesburg, Hilbrow și Brixton, la căteva sute de metri în fața noastră. Prezența turiștilor îmi aduce un strop de speranță că și oamenii pașnici au ceva de spus pe aici, prin preajma infernului din centrul Johannesburgului...
Căteva femei poartă ohama, un pandativ magic pe piept în formă de șarpe, după spusele lui Isaac, la gât un colan de sârmă, mărgele colorate, alte pandative pe picior, cu șerpi boa, sau păsări de pradă reprezntând însemnele tribului-un peisaj familiar în lumea africană. Pielea celor din Tribul Himba, pe care-i vedem mai bine, este acoperită cu ocru pentru a fi protejate de arșița soarelui și de transpirație. Alte femei au gătul acoperit complet de cercuri galbene, semn clar că aparțin unui bărbat din tribul lor iar tija pe care o poartă în mână o folosesc pentru a se scărpina prin părul încins de căldură.
Îl întreb pe ghid dacă se îndreaptă la vreun festival de artă tribală.
-Sunt sigur că se vor opri la Tărgul Mai Mai, unde putem intra cu puțină șansă doar să fii cu ochii-n patru, aproape de mine.
În preajma clădirilor cu aer colonial din Carlton Center suntem amândoi de acord că istoria Africii de Sud, pornită la drum acum două mii de ani, a început să fiarbă cu adevărat prin 1861, când s-au descoperit la Northern Cape primele zăcăminte de diamant. Imediat, Leul Britanic a pus laba pe tot teritoriul din Africa de Sud, doborând de pe tabla se șah toate piesele portugheze, nemțești, și olandeze. Ca la un semn, alte mari rezerve de diamante, aur și safire au luat drumul băncilor britanice dar și al Casei Imperiale. O parte din ele se află azi la secțiunea Bijuteriilor Coroanei de la Turnul Londrei. Aici, Diamantul Roz, despre care se spunea că te va ucide sau vei deveni stăpânul lumii, și Tiara Bunicii opresc tic-tacul inimii fiecărei femei... dragi prietene de pe AFA, vi le promit curând!
Cum Magna Carta exista deja din 1215, a urmat perioada de opulență a Casei Regale Britanice aflată în plină expansiune teritorială, renașterea, iluminismului, revoluția industrială, marile invenții și consolidarea celei mai vechi și mai puternice democrații din lume, avănd un flux continuu de credit de la Bank of England, gata, cu seifurile-i larg deschise pentru diamantele numite “lacrimi ale zeilor”, dar și pentru safire sau rubine, încă din 1695.
De fiecare dată când trec cu grupuri de copii pe la Turnul Londrei - așa cum vom face și în această vară - diamantele din Africa de Sud ne privesc nostalgic și ne vorbesc ca niște martori ai timpului pierdut. Ne aflăm în fața unei axiome.
- Așa s-a clădit lumea, dragii mei. Istoria nu are morală. La fel ca oamenii, sunt popoare ce cântă la pian. Însă, din păcate, alte popoare sunt nevoite să care pianul istoriei.
Trimis de glcitizen in 28.06.19 09:57:42
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri].
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen:
Fericiți sunt elevii tăi. Mi-ar place să mă pot transforma din când în când într-o școlăriță de provincie...
@elviramvio:
Multumesc. Chiar as mai avea un loc. Vin si câteva mamici și bunici chiar.
@glcitizen:
????????Nu mă încadrez la nici o categorie ???? Plus că eu aș vrea doar să ascult poveștile, africane în special, nu să am alte griji.
Vacanță frumoasă și copii ascultători la drum!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2019 Dansul Zulu, o sărbătoare a trupului — scris în 15.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Incursiune în lumea nevâzută a Tribului Zulu — scris în 07.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Pietricica destinului din Tribul Zulu — scris în 30.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Mai aproape de inima tribului — scris în 24.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Show-biz la Tribul Zulu — scris în 16.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Furia neagră. La Muzeul Apartheid din Johannesburg — scris în 26.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă
- Apr.2019 Drumul spre Soweto, sau drumul spre libertate — scris în 19.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă